Vai steaua ta! Macar atat sa faci, daca esti prost si nu poti altceva… Cum, bai tata, sa fii sofer de autobuz si sa claxonezi dupa gagici pe strada? Poate ai cel mai lung vehicul din oras (desi daca trece un trailer pe langa tine ti se inmoaie schimbatorul imediat), dar gandeste-te ca uneori e roz! Nu te avantajeaza cu nimic aceasta postura in fata unor pustoaice sau femeiuste, oricat de necoapte la minte ar fi ele; coapte la corp sigur sunt, din moment ce armasarul din tine simte nevoia sa-si exprime frustrarile de impotent obidit de nevasta printr-un nechezat mecanic. Dii la loc, scula bleaga!

Partenera ta credea ca e grav faptul ca ai uitat o aniversare? Pai sa-ti spuna multumesc ca nu ai uitat cu totul de ea (desi sunt sigur ca uneori ti-ai dori), cum a facut un australian in varsta de 67 de ani. Nu, personajul nostru nu s-a pricopsit cu vreo boala ce ii afecteaza memoria si nici nu s-a lovit la cap. Cel putin nu direct. Acesta a aflat recent, cand s-a casatorit cu o femeie din Hawaii, ca mai fusese casatorit o data, in 1978, cu o tantica din Arizona. Descoperirea a fost facuta de autoritatile americane, insa barbatul nu isi aduce aminte nimic. El a vizitat o singura data America, pe vremea cand lucra ca bucatar pe o platforma petroliera, si si-a petrecut cele 28 zile de concediu pe tarm intr-o betie continua.

Trebuie sa recunosc ca am facut si eu chestii destul de reprosabile in momentele bahice: am incercat sa deschid usa cu mobilu’ (si guma de mestecat), am trimis mesaje unei prietene (si habar nu am ce am scris in ele, dar sigur era de bine!), am facut declaratii de dragoste pe melodia “Ghita” (stai linistita, Simmy, inca te iubesc), am caz… mai bine nu. Sa spunem ca au mai fost si altele (pe care nu + vreau sa + mi le aduc aminte), dar chiar in orice moment de betie sunt indeajuns de constient de faptele mele si ma gandesc la repercusiuni incat nu as putea sa fac o asemenea prostie care sa imi distruga toata viata…

La aniversarea a 20 de ani de la casatorie, dupa ce Ion si Maria au sarbatorit, Ion iese pe balcon si incepe sa fumeze tigara dupa tigara.
– Ce-ai patit Ioane?
– Mai stii acum 20 de ani cand ne-a prins taica-tu in masina?
– Da!
– Mai stii ca mi-a zis ca daca nu te iau de nevasta fac 20 de ani la inchisoare?
– Da!
– Maine ieseam, ma!

Trebuie sa ne gandim profund daca ceea ce s-a intamplat la colegiul West Kent din Tonbridge, Anglia, se incadreaza in ciudatenie sau normalitate (pe fondul lipsei de prejudecati a tinerelor studente britanice). Este ciudat ca facultatea a fost nevoia sa trimita un email studentelor sa inceteze cu fluieraturile si adresarea de cuvinte cu continut sexual explicit catre muncitorii care lucreaza in campus. Pe de cealalta parte este insa normala purtarea instinctuala a demoazelelor, ca doar este si ele tot oameni. De fapt, acest incident nu a fost decat inca o faza in incercarea femeilor de a deveni egale barbatilor (asadar se coboara la nivelul nostru). Ca sa incheiem cu explicatia termenului “compliment” din titlu (desi e evident) trebuie sa mentionam ca muncitorii nu au depus nicio reclamatie oficiala catre conducerea companiei, in afara de faptul ca ar dori sa treaca de la facerea trotuarului, la renovarea caminului fetelor…

Dupa faza cu executarea lui Saddam, idolul tuturor fotbalistilor wannabe o comite din nou (*banc):

Piturca, extrem de suparat si agitat, striga de pe banca:
-Trage, Mutule, trage!!!
Mutu:
-Nu, nu, ca m-am lasat!

Cercetarile releva ca cercetatorii nu prezinta intotdeauna faptele asa cum sunt ele. Studiul a fost facut pe un esantion de peste 2000 de oameni de stiinta, si potrivit acestuia 9% dintre “destepti” au strecurat date false in expunerea rezultatelor in ultimii trei ani. Asta inseamna ca in 200 de cazuri s-a mintit, si raportat pe an, pe langa cei 100 de cercetatori ce prezinta faptele reale, mai sunt 3 care exagereaza.
In alta ordine de idei, lasand la o parte gogonelele, deontologia in domeniul cercetarii lasa de dorit, cu 2325 de cazuri de conduita neconforma, din care 1000 raman nedetectate. Incalcarile acestea sunt 36% plagiat, iar 60% inventeaza sau falsifica datele, rapoartele, previziunile. Adaugand la acestea infloriturile presei, telefonul fara fir si Blogul In-cult, omul de rand primeste informatii si statistici ce dau peste cap (de obicei) tot ceea ce credeau ca stiu corect sau lucruri ce ar fi parut imposibile. Asta nu inseamna totusi ca ce va prezint eu pe aici sunt minciuni… Sunt fapte reale asezonate cu floricele!

Nu stiu si nici nu ma intereseaza de ce plang chitarele celor de la O-Zone, cate corzi aveau si cate coarde au pierdut, si sincer ma cam doare-n pana. Insa stiu de ce plangeau calatorii in dimineata de astazi. Treziti din somn brusc, probabil de un ceas de alarma prea insistent sau de vreun animal de casa nerabdator sa elibereze niste toxine, cu cafeaua inca circuland prin vene si cu gandul la cat de frumos a fost visul despre promovare/concediul in Hawaii/castigul la loto/sex cu blonda de la doi, saracii oameni au fost nevoiti sa asculte pe drumul spre centru muzica de toata mila. Cu precadere, postul favorit al soferilor de autobuz de pretutindeni: Doinaaa, Doina EFEEEM! Trebuie sa recunosc totusi ca acum nu a fost asa tragic precum alte dati, cand rasunau in boxe (nu doar in telefoanele cocalarilor) manele: minunatul Adi si Copilu’ de Inox. In cazuri nu cu mult mai fericite, scapam cu melodii in care se auzeau multe Å£-uri si cuvinte romanesti stalcite sau lungite cu cate un “ea” in loc de “a”. Fara suparare. Cred ca solutia este simpla: un radio decent sau o liniste totala. Chiar si cu stirile este mai bine… Zau!

Sub motto-ul “Nicio viata nu e atat de rea precum o moarte buna”, astazi se deschide la Romexpo cea de-a doua editie a “Salonului funerar”. Zilnic, intre orele 10 si 18, pana pe 14 iunie, cu doar 3 lei puteti admira si achizitiona cele mai mortale echipamente si servicii funerare. Firmele se intrec in oferte, de la banala promotie “1 sicriu + 1 gratis” pana la “Cumpara cosciuge in rate pentru intreaga familie si ai reducere 25% la locul de veci, plus un priveghi complet gratuit!”. Cu siguranta vei fi acolo sa te bucuri de el… Am inteles ca pe langa expozitie sunt si anumiti indivizi “pe persoana fizica” ce se ocupa tot de servicii in acest domeniu. Deviza lor “Vii cu soacra, dai un ban si umplem groapa” se pare ca prinde la foarte multa lume. Asadar, daca vrei sa iti petreci eternitatea in liniste intr-un costum din bumbac 100%, dormind intr-un cosciug din lemn de cires mediteranean cu saltea relaxa, cavou supraetajat din marmura, si o cruce cu sigla Mercedes pe ea, vino la Romexpo si planifica-ti din timp viata urmatoare! Niciodata nu e prea devreme…

Si ca tot am ajuns in acest stadiu, sa murim (de ras):
La inmormantarea unui cardiolog… Sicriu sub forma de inima, mormant sub forma de inima, coroane sub forma de inima. Ce mai, totul este sub forma de inima!
In momentul in care stimabilul era introdus in groapa, din senin, un om din multimea de medici – colegi ai defunctului – incepe sa rada. Toti cei din jurul lui sar imediat:
– Ce ai ma?! Ce te-a apucat?! Cum poti sa razi intr-un asemenea moment?! Tu esti chiar nesimtit!
– Nu, sunt chiar foarte afectat de moartea colegului nostru… Totusi, pentru o clipa mi-a trecut prin cap cam ce va fi la inmormantarea mea, tinand cont de faptul ca eu sunt ginecolog!…

Mai jos aveti o reclama care ne arata de ce nu am fost creati cu totii perfecti, si ce pot face persoanele (mai exact femeile) care au avut aceasta “nesansa”…

Sfaturi: Cum sa scapi de celulita, redu celulita, slabeste acum (nu ma intreba cum)! 😀

O reclama simpatica primita pe mail, o postez cu ceva intarziere. E subtitrata in engleza, imi pare rau pentru cei ce “nu-ntelege”. Concluzia o trageti singuri…

La vreo doua zile distanta de atacul hienelor, a avut loc contraatacul. Ruta 51: Inel 2 – Poarta 1. De la capat de linie femeile fatale, de aceasta data echipate si cu una bucata porc, si-au exercitat puterile suprataxatoare. Victima: o femeie ce nu avea legitimatie de calatorie de niciun fel, in mare parte si datorita faptului ca la statia de plecare nu exista niciun chiosc de bilete. Totusi daduse leul soferului… Dar asta nu conteaza, ca soferul nu are jurisdictie decat la volan. Asa ca trebuie sa fii prevazator si sa iti iei bilet dinainte pentru zile negre (eu il pastrez in telefon, dar daca mi se fura si telefonul ce fac?!).
Scenariul il stim cu totii, initial inculpata se scuza, explica motivele, insa controlorii le-au vazut si auzit pe toate. Apoi milogeala, controlorii sunt stane de piatra, ba chiar si ironici. Dupa care urmeaza partea de indignare a calatorului si atacurile directe asupra celor angajati sa sanctioneze contravenientii. Si niciodata nu stii la ce sa te astepti. Deseori esti singur impotriva tuturor, rareori sare tot autobuzul cu gura, uneori se aude o voce din fata si atat.
In aceasta zi fatidica vocea din fata a fost rasunatoare, atotstiutoare si plina! O tanara pe la vreo 30 ani era tare suparata pe oamenii cu legitimatii. Si cand a deschis gura, 5 statii nu a mai tacut. Si atunci pentru ca a trebuit sa coboare, ca altfel ar mai fi continuat. Si din gura domnisoarei ieseau numai organe de reproducere feminine, dar si masculine (ceea ce este ciudat, nu parea a fi hermafrodita), expresii legate de rude apropiate si profetii despre trecut. Atentie! Limbajul din citatele de mai jos poate fi considerat licentios de catre unele persoane, iar intre paranteze [] evoc starea de spirit generala:

“Baga-mi-as p**a in gura voastra de vaci spurcate! [liniste si uimire] Ce pi**a mamii voastre vreti, fa? [putina indignare, zambete ironice din partea barbatilor de peste 40 de ani] Pana acum ati supt p**i si acum va dati mari doamne, f**u-va mortii in c*r sa vi-i f**! [ras cu pofta din partea unor domni si doamne, controloarele raman intr-o indiferenta falsa] Inainte de ’89 erati prostituate si v-o trageati cu totii muncitorii de pe santiere pentru un leu. Mai ales tu, aia roscata! Da, fa curvo, cu tine vorbesc! [rasete isterice, eu ma inrosisem – de caldura, evident] Te faci ca nu ma auzi, ai? Ia zi, parasuto, cate prohaburi ai desfacut la viata ta? [roscata se uita pe geam, colegul ei zambea usor cu dispret, restul asteptau cu sufletul la gura urmatoarele elucubratii] Nu le dati, doamna, banii! [femeia vinovata de contraventie scosese cei 50 de lei] Ca se duc sa bea cafele si sa isi cumpere tigari, tarfele! Ele nu stiu ce e munca! [deja deranjata, una din femeile vizate comenteaza: “De parca tu stii ce inseamna munca asta, sau munca in general…” – proasta idee!] Ce zici, fa? Tu iti plimbi curul ala gras cu autobuzul cateva ore pe zi si dai cu ciocu’ sa mai furi un ban de la oameni nevinovati! Cara tu geanta [era una din acelea ce se pune peste umar, asemanatoare cu una de laptop, dar probabil plina cu pietre de moara] asta 8 ore pe zi, pe jos, pe caldura, pe frig, vant, praf si zapezi, sa vezi ce inseamna munca! [guraliva se ridica de pe scaun, merge putin cam impleticit, si se indrepta spre ele de parca ar fi vrut sa le arda – o palma; in schimb arunca cu un bilet] Na, proasto, ia d-aici! Sa ti-l bagi inpi**a!”
Se intoarce apoi catre usa, sa coboare. In acel moment, tot autobuzul a vazut cine sau ce este eroina. Chilotii tanga roz erau ridicati pana la sfertul coloanei vertebrale, insa blugii erau cu talie joasa, abia acoperind inceputul crapaturii. Ciorapii ridicati si ei pana sub sani, se observau precum restul echipamentelor pentru ca tricoul era modelul “de aratat buricul”. Barbatii comentau si radeau, controloarele explicau: “Eh, n-ai cu cine sa te certi. Daca doar atat o duce capul… Era si beata pe deasupra! O stim pe panarama asta.”
Trebuie sa recunosc ca aceasta scena a avut efecte adverse asupra mea. De ras nu puteam sa rad, pentru ca nu as fi fost mai presus de aceste vulgaritati si ar fi insemnat ca incurajam un asemenea comportament. Sa ma incrunt nu as fi putut, ar fi insemnat ca sunt de partea hienelor. Ma deranja sa aud limbajul ala din gura unei “domnisoare”, si mai ales intr-un mijloc de transport in comun, dar involuntar aveam tendinta sa zambesc. Imi muscam buzele ca sa ma abtin sa nu izbucnesc odata cu “porcii”. Ma gandeam la matematica pentru a ma calma… Si functiona! Am coborat din autobuz, dezamagit ca nu mi-a venit ideea sa inregistrez si sa pun pe youtube. Ar fi facut inconjurul netului romanesc… Ah, faima pe care as fi capatat-o!