De cateva luni tot astept sa vina caldura, sa scot bestia din garaj. Cand in sfarsit vremea tine cu mine, constat ca nu pot pur si simplu sa ies la plimbare cu scuterica, necesitand mai intai cateva investitii: baterie noua, bec far nou, ulei de motor si, pentru ca imi place sa circul legal, asigurare.

Asigurarea imi da insa batai de cap pentru ca exista atat de multe firme, care mai de care cu preturi astronomice. Fratilor, conduc un scuter, nu un dragster! Are 50 cmc, merg cu 45 km/h, nu am avut daune in 3 ani de zile, si unii asiguratorii au tupeul sa ceara 180 lei pe 6 luni. Voi cat platiti pentru un Matiz, spre exemplu?

Navigand dupa recomandari, am ajuns pe RCA Ieftin, unde, culmea, am gasit si oferte de RCA ieftin. Completezi rapid un formular si primesti costurile politei in ordine crescatoare. Ai asistenta in timpul completarii, prin mesaje sau imagini, asadar nu ai cum sa dai gres. Cand te-ai hotarat asupra unei companii, poti comanda asigurarea, platesti online cu cardul, iar dupa confirmarea telefonica vei primi polita acasa intr-un timp foarte scurt. Din ce am citit, in Bucuresti ti se livreaza in cateva ore, iar in tara in maxim o zi. Siteul este intuitiv, cu informatii despre tot ceea ce priveste RCA-ul. Ah, si inca o chestie interesanta, dupa ce ai introdus prima oara datele tale, ti se da un cod de 16 cifre si litere, pe care ti se sugereaza sa il tii minte. Heh! Ce-i adevarat, poti sa il trimiti si pe mail, sa il tina el minte, dar mi-a starnit un zambet formularea.

Cu ocazia asta mi-am adus aminte ca trebuie facuta si asigurarea apartamentului, si am fost indrumat de un banner catre fratele geaman al siteului de mai sus, unde am gasit asigurari de locuinta obligatorii sau integrale. Aceeasi usurinta in folosire, informatii complete despre tot ceea ce inseamna asigurari, inclusiv un dictionar de termeni, iar ceea ce este important de stiut se afla in ecranul principal tot timpul.

Asadar, putem sa ne asiguram bunurile rapid si ieftin, fara ca macar sa parasim “confortul propriei locuinte”!

In fiecare perioada a anului trebuie sa iti dai seama ca e momentul sa faci sau sa incetezi sa faci anumite lucruri. Primavara oferi floricele fetelor frumoaselor si mamicilor, vara mai renunti la haine si cresti numarul dusurilor – spre binele tuturor, toamna ar trebui sa porti cu tine umbrela mai des – stii ca exact atunci cand o uiti acasa o sa ploua cel mai tare, si iarna… eh, iarna, ar fi cazul sa realizezi ca trebuie sa renunti la a mai merge cu scuterul!

Da, stiu, George, ca te-ai obisnuit sa mergi cu el peste tot, ca te urci si ai plecat, ca te strecori prin trafic – cu speranta ca nu o sa se strecoare un gipan peste tine – si ca il parchezi usor. Sari de pe el, armezi alarma (ha!), jefuiesti banca si imediat sari inapoi pe el si demarezi in tromba. Da, e foarte util si practic. Ai mers toata vara cu el. Ai avut si o toamna blanda in care ai putut sa te bucuri de libertate, frate, si viata de noapte. Ai putea, totusi, la 0 grade Celsius, sa il lasi pe scuterica sa hiberneze? Eventual sa il mai pornesti din gand in gand ca sa nu ii moara? Bateria, care este.

Nu, nu pot. Asa ca ieri, intr-o zi uscata cu 2 grade la soare, m-am hotarat sa economisesc niste bani si timp si sa plec cu furia rosie sa rezolv treburile pe la banci, casierii si patiserii. Aveam pe mine blugi subtiri, o bluza subtire, o vesta si geaca de baiat rau, adidasi in picioare, casca ce de mult nu mai e etansa, manusile de piele si oole in stomac – de frig ce era. Si am pornit… si rau am facut! Vantul mi-a terminat genunchii si dupa 5 ore de stat in plapuma tot reci erau. Spatele mi-a intepenit, desi de el am avut grija cat de cat. Am intrat in banca si am vrut sa salut o cunostinta, insa nu puteam sa articulez deloc cuvintele. Aveam un zambet tamp si, pe masura ce se dezgheta fata, muschii mi se contractau involuntar. Persoana cu care comunicam nu prea intelegea ce spuneam, desi eu ma straduiam sa fiu coerent, astfel ca s-a incheiat repede conversatia.

Update: Drept dovada ca ieri a fost un pic cam frigulet, astazi a inceput sa ninga. Nu, nu m-am mai incumetat sa ies azi cu scuterica sa fac drifturi pe sosea. Are si inconstienta mea limitele ei.

Sa va explic: cand merg cu scuterul port una bucata casca neagra, una bucata jacheta neagra, una pereche manusi moto, blugi si adidasi. Chiar si pe timpul verii, la temperaturi de 30-40 de grade Celsius, echipamentul meu este acelasi, din simplul motiv ca mai bine sa-mi fie cald putin timp decat sa astept mai mult timp sa mi se vindece ranile.

Ei bine, in conditiile in care oamenii erau in slapi, bermude si maiou si tot curgeau apele de pe ei, se simteau datori sa ma intrebe:
– Nu ti-e cald?
– Nu, am aer conditionat pe scuter!

Daca v-ati intrebat vreodata de ce nu au scuteristii muste imprastiate pe casca, acum veti afla raspunsul. Nataraii pe scutere va saluta! 😀
BONUS: De ce Politia nu opreste scuteristii!

De ce nu au scuteristii muste pe casca

Vezi mai multe video din auto-moto

Pentru ca unii nu au indeajunsa minte ca sa faca remarci amuzante sau o gluma buna despre cineva care parcheaza un scuter la supermarket, ii voi ajuta eu. Na si bagati la cap:

Agentul de paza: Puteti sa intrati cu el, dar sa il declarati la receptie clienti.

Un client: Ma scuzati, poftiti 50 de bani, imi dati mie caruciorul?

Cara: Hai ca parchez eu aici si il bagi in portbagaj la Matiz.

Eu catre un Cara: Ai un buzunar cu fermoar?

Prietena mea: Esti bucuros ca ma vezi sau e doar scuterul in pantaloni?

Prietena prietenei mele: Ascunde chestia aia pana nu ne vede cineva. Repede, baga-l in poseta mea!

Eu catre ea: Nu, ca ai deja un vibrator acolo!

Prietenul prietenei prietenei mele: N-o asculta, ma! Baga-l in casca si il lasi la receptie clienti, ai auzit ce a zis agentul.

O fetita: Mami, mami, vleau si eu sa ma dau in calutul ala!

Mama fetitei: Lasa, mami, ca esti prea mare pentru el!

Un baietel: Al meu e mai mare decat al tau!

Tatal baietelului: Da, tati, ATV-ul tau e de 6 ori mai mare decat jucaria baiatului!

Cel care m-a blocat: Daca nu ai loc printre masini, ia-l pe sus!

Eu catre cel de mai sus: Nu e nevoie, l-am invatat sa leviteze.

Un prieten prin trecere: Ai venit cu scuterul? Ah, iar l-ai parcat dupa stalpul de la cedeaza trecerea.

Dupa ce am abordat stereotipia maghiara si stereotipia americana, urmeaza o intamplare scurta si cuprinzatoare despre cocalarul romanesc.

Carrefour Constanta, ora 14:00. Pentru ca nu sunt genul care sa las scuterul cat mai aproape de locul in care am treaba, m-am oprit pe un loc de parcare si nu chiar in fata usilor. Mi-am facut cumparaturile si m-am intors. In timp ce le aranjam in portbagaj, un specimen din cocalarul de trafic mergea cu viteza de croaziera cautand un loc de parcare. Era exact conform descrierii din atlas: BMW negru, model mai vechi – probabil luat din Germania, par foarte scurt spre chel, ochelari de soare desi era innorat, ceafa de porc, cu o mana pe geam, lant de aur cat o zgarda la gat, tricou fara maneci de culoare stridenta, bermude cu floricele, slapi. Cand trece pe langa mine urla in gura mare, chipurile catre prietenul din masina – desi era pe jumatate afara: “Ha, ha! Uite-l ma si p-asta si-a parcat scuterul! Hăhăhăhăăă!“. Asa, si?!

Bai bizonule care esti, cine pusca si cureaua lata ti-a dat carnetul? Am intalnit multi bizoni in trafic, dar parca tu esti taticul lor!

Eram cu furia rosie si stateam ca tot omul la semafor. Se pleaca, se merge in coloana pe doua benzi. Trec de un sens giratoriu si in stanga mea apare un Cielo. Strada isi micsora dimensiunile din cauza masinilor parcate, dupa care inainte de urmatorul semafor banda din dreapta se reintregea pentru mers in fata, cealalta pentru la stanga. Soferache forja masinuta in speranta ca poate sa se incadreze in fata mea, insa nu avea nici loc si nici viteza necesara, asa ca pana la urma s-a multumit sa se uite la stopul meu.

Plecam si de la semaforul asta, se merge in coloana, dar bizonul e frustrat ca trebuie sa stea in spatele meu si probabil se astepta sa ma dau mai pe marginea drumului, cea plina de gropi si gauri de canalizare adanci de 15 cm. Tot se da inspre stanga, imi mai face si faruri, eu imi pastrez locul pe banda. La un moment dat pare ca s-a eliberat contrasensul si cretinul se baga in depasirea coloanei. Ceea ce nu a observat dobitocul e ca sensul invers era liber pentru ca masinile se oprisera la trecerea de pietoni, ca si noi – fraierii – de pe sensul sau. Bizonul a observat in ultimul moment doamna care traversa strada si a calcat frana, oprindu-se cu putin inaintea trecerii. Norocul a fost si ca tanti s-a asigurat si s-a oprit inainte sa ajunga in zona de actiune a masinii. Si daca nu intra in pieton, prostul intra in masina din fata, oprita regulamentar la trecere. Sau in masina de pe banda lui initiala, incercand sa il evite pe cel din fata. Sau ii lovea pe toti, pe rand. Pietonul primul, apoi masina din fata si ricosa in cea de pe sensul nostru.

Ce mama dracului cauta oameni d-astia in trafic? De ce nu se pot abtine de la astfel de grozavii? Daca se circula in coloana inseamna ca exista vreun motiv, ca daca era totul in regula s-ar mai fi gasit doritori de depasiri. Si care e problema cu a sta in spatele unui scuter? Mi se vede crapatura fundului? Iti intra fum pe aerisire? Iti arunc noroi pe parbriz? Viteza legala nu e indeajuns de mare pentru Stig-ul din tine? Hoo cu tata!

“Si-asa-mi vine cateodata
Sa pun mana pe o piatra,
Sau cutit, pistol, topor…
Ca imi vine sa-i omor!”

Inspiratia pentru catrenul de mai sus m-a lovit ca trenul imediat dupa ce am scapat de o situatie limita in care m-am aflat cu putin timp in urma. Confuzi? Sa va explic.

Ma indreptam spre casa cu scuterica pe stradute paralele cu cele principale, ca sa evit traficul. Si cum circulam eu regulamentar, in plina zona rezidentiala “premium” – cum le place locuitorilor de pe acolo sa spuna, prind in fata o caruta. Da, chestie d-aia cu 4 roti, un cal putere si un bou, in zona unde pretul pe metru patrat la imobiliare este cu 50% mai mare decat la mine. Revenind, nu aveam cum sa il depasesc asa ca zic sa ii tai calea si o iau pe prima la dreapta, apoi la stanga si imi dau seama ca am facut o alegere proasta cand in fata unei curti vad probleme. Mai exact, o satra de vreo 15 magicieni experti in facutul lucrurilor sa dispara, partea cu aparutul nu au invatat-o inca, ce se intindeau pana in mijlocul strazii. In jurul lor roiau vreo 2 puradei cu biciclete.

M-au ginit de la distanta si incepusera deja sa isi faca planuri pentru cum vor imparti scuterul meu. E momentul sa accelerez, zice mintea mea in gandul ei, daca tot ma duc barem sa o fac cu stil. Insa aveau strategia bine pusa la punct: gropile, pustanii, carutasul – toti faceau parte din treaba asta murdara. E un complot, va spun, un complot!

Si cum zburam eu cu senzatie majora, 40 la ora, evit doua gropi si o mana, trec de primul biciclist si vad ca strada mea se termina in strada carutasului care venea in tromba. Si uitandu-ma dupa cai maro pe sosea, uit de cel de-al doilea biciclist neatent, ca doar nu trebuie sa beleasca el ochii cand intoarce in mijlocul strazii ca e strada lui, manca-ti-as! In ultima clipa intorc privirea in fata, sa vad daca am loc sa ma strecor printre cal si o eventuala masina parcata, si il ochesc pe cretinel. Din spate auzeam deja strigate de lupta: “Baa! Hoo! Zgura ma-tii!” – ca asa e in tenis. Pun frana si ma opresc la un metru de el. Am dat din cap dezaprobator si am demarat. Noroc ca nu mi s-a oprit motorul!

Ce se intampla daca totusi il loveam pe retardatul ala mic? Mai ajungeam sa povestesc cuiva ca nu am fost eu de vina, ca circula carute prin mijlocul orasului si ca anumiti cetateni atenteaza la integritatea noastra morala, corporala si materiala in mod constant de atata amar de vreme, dar situatia nu se schimba? Probabil ca nu, si-asa-mi vine cateodata…

Datorita unor evenimente neprevazute (nemo a luat carnetul), traficul din Constanta va fi ingreunat si posibil blocat pe o perioada nedeterminata de timp. Va sfatuim sa aveti mare grija atunci cand iesiti din parcare sau chiar cand circulati pe drumurile cu prioritate. De asemenea va rugam sa nu va lasati copiii la joaca nesupravegheati, daca nu se afla intr-un spatiu de joaca special amenajat si inconjurat de ziduri de beton groase de cel putin 40cm si inalte de 150cm.

Din surse sigure am mai aflat ca personajul va fi insotit in expeditiile sale urbane de tutorele sau legal, caruia din motive de siguranta ii vom spune “Mama”. Asadar pana ce pestisorul de acvariu va conduce singur mai exista o sansa de a ne rezolva treburile prin oras. Va vom aduce la cunostinta cand aceasta situatie iminenta se va concretiza. Pana atunci, ATENTIE LA SCUTERISTI!

In alta ordine de idei, Mama nu a mers cu mine cat timp am invatat sa merg pe scuter!

As putea sa imi incep pledoaria cu replici din zona “pentru ca traim in Romania“/”doar suntem romani“, dar nu o voi face. Nu o fac din simplul motiv ca suntem constienti cu totii de cateva din trasaturile definitorii ale neamului: marlania, tigania, pupincurismul, ipocrizia, coruptia si bagatul in seama de-amp…aiurea!

Ma voi opri doar asupra marlaniei, care merge mana in mana cu nesimtirea, tigania si bagatul in seama doar de dragul de a iti auzi propria voce. Sa purcedem dara, zic.

Era o sfanta zi calduroasa de duminica, din luna Florar, anul Domnului 2009. In jurul orei 11 ajung cu scuterica pe unde aveam treaba si, pentru ca locul in care il lasam de obicei era ocupat de o masina, l-am parcat la cinci metri distanta, la umbra, intre un stalp si un VW Golf prafuit. Nu opresc bine rasnita ca se aude o voce de femeie nef…ericita:

NF:– Alt loc nu ti-ai gasit sa il lasi?
Eu:– Poftim? (ma gandeam ca nu auzisem bine deoarece inca mai aveam casca pe cap)
NF:– Da’ ce, ai ditamai parcarea si tu il lasi in fata blocului!?
Eu:– Asa, si? Cu ce va deranjeaza? (mentionez ca nu era nici in fata scarii, nici sub geamul damoiselei de la etajul 1, ci la o distanta sigura)
NF:– Ia-uite la el, mai este si obraznic!
Eu:– Ba chiar deloc! Spuneti-mi care este problema ca am parcat aici, si il mut! Loc sa parcheze o masina nu este, rufe nu sunt la uscat pe sarma ca sa comentati ca le afum. Asadar?
NF:– Tu chiar nu vrei sa intelegi?
Eu:– Nu, doamna! Atata timp cat nu imi oferiti motive intemeiate, e locul meu la fel de mult ca si al dumneavoastra si dreptul meu sa imi parchez scuterul aici. Daca aveti astfel de cerinte, trebuie sa aveti si motivatie!
NF:– Da, imi afumi geamurile si imi intra fumul in casa.
Eu:– Cand sta parcat motorul e oprit si promit ca il pornesc dupa colt, sa nu va mai intre fumul in casa. E bine asa?
NF:– Da, bine, vezi tu…

Replica cea din urma a sunat a amenintare. Ma asteptam la vreo zgarietura, o oglinda sparta sau scuterul impins in santul de langa. Insa de tanti fara de viata a fost doar gura, de data asta. Oare data viitoare cand o sa parchez in acelasi loc o sa il cheme pe barbatu-sau daca nu e mort, saracul, sa ma invete o lectie? Asta inseamna obraznicia tineretului si democratia prost inteleasa despre care se tot vorbeste, faptul ca raspundem (politicos si cu argumente, cel putin eu) aberatiilor unor comunisti melancolici care s-au trezit acum fara ocupatia de baza: datul cu subsemnatul la securitate despre activitatile ilicite din fata blocului?

In concluzie, madama vroia sa imi mut mijlocul de transport pentru ca ii blocam vederea catre sant sau poluam atmosfera, ori poluam fonic. Ca eu de fapt conduc un camion din ’70, nu un scuter din ’08 in 4 timpi (nu ca i-ar pasa cuiva, dar scoate fum mai putin decat unul in 2 timpi). Deci da, motivul este vesnicul: “D-aia, ca asa vrea muschii mei!“. Eh, hai sictir!