Nu stiu si nici nu ma intereseaza de ce plang chitarele celor de la O-Zone, cate corzi aveau si cate coarde au pierdut, si sincer ma cam doare-n pana. Insa stiu de ce plangeau calatorii in dimineata de astazi. Treziti din somn brusc, probabil de un ceas de alarma prea insistent sau de vreun animal de casa nerabdator sa elibereze niste toxine, cu cafeaua inca circuland prin vene si cu gandul la cat de frumos a fost visul despre promovare/concediul in Hawaii/castigul la loto/sex cu blonda de la doi, saracii oameni au fost nevoiti sa asculte pe drumul spre centru muzica de toata mila. Cu precadere, postul favorit al soferilor de autobuz de pretutindeni: Doinaaa, Doina EFEEEM! Trebuie sa recunosc totusi ca acum nu a fost asa tragic precum alte dati, cand rasunau in boxe (nu doar in telefoanele cocalarilor) manele: minunatul Adi si Copilu’ de Inox. In cazuri nu cu mult mai fericite, scapam cu melodii in care se auzeau multe Å£-uri si cuvinte romanesti stalcite sau lungite cu cate un “ea” in loc de “a”. Fara suparare. Cred ca solutia este simpla: un radio decent sau o liniste totala. Chiar si cu stirile este mai bine… Zau!