Ce sunt acelea “capricii lingvistice”? Pai este un concept ce desemneaza, in acest caz, cuvintele pe care unii le folosesc pentru a parea mai culti, dar nici macar nu le stiu sensul, definitia sau sinonime. Intalnesc zilnic astfel de persoane si, sincer, m-am saturat de ineptiile lor. Sursa definitiilor este dexonline.ro. Lista va fi completata pe masura ce mai aud cate o tampenie. Asa ca voi incepe, ordinea fiind aleatorie…
CAPRÃCIU s. 1. chef, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, graÅ£iozităţi (pl.), maimuţăreală, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană, (pop. ÅŸi fam.) pârÅ£ag, scălâmbăială, scălâmbăiere, scălâmbăitură, (pop.) fasoleală, hachiţă, izmeneală, pandalie, (înv. ÅŸi reg.) marghiolie, nacafa, pală, (reg.) marghioleală, năbădaie, toancă, zâmbâc, (Transilv.) pont, (Mold., prin Bucov. ÅŸi Transilv.) sucă, (înv.) schimonosire, schimonositură, (grecism înv.) paraxenie, (fam.) bâzdâc, farafastâc, marafet, (fam. fig.) boală, dambla.
INEPÅ¢ÃE, inepÅ£ii, s.f. Faptă sau vorbă prostească, stupidă; prostie, stupiditate, absurditate. – Din fr. ineptie.
ALEATÓRIU, -IE adj. care depinde de un eveniment incert; supus hazardului; întâmplător; stocastic. o variabilă Ä©e (sau stocastică) = mărime care poate avea diferite valori, fiecare dintre ele fiind luată ca o anume probabilitate; muzică Ä©e = muzică în care autorul introduce elemente de hazard, de improvizaÅ£ie. (< fr. aléatoire, lat. aleatorius) FORTUÃT, -Ä‚, fortuiÅ£i, -te, adj. (Livr.) Venit pe neaÅŸteptate; neprevăzut, inopinat; întâmplător. – Din fr. fortuit, lat. fortuitus.
CANON (-oáne), s.n. – 1. Normă, regulă, precept. – 2. Parte din slujba liturgică, ce se consideră definitv şi de neclintit fixată de tradiţie. – 3. Unitate muzicală a imnurilor liturgice. – 4. Compoziţie muzicală în contrapunct. – 5. Instrument muzical vechi. – 6. Pedeapsă dată preoţilor, sau de către preoţi (în timpul spovedaniei), conform canoanelor. 7. Chin, suferinţă. – Mr. canone. Ngr. ϰανών (Murnu 11); cf. tc. kanun „regulă“, alb., bg. kanon. Este cuvînt pop. cu sensul 7, cel puţin în Munt. şi Mold. Der. canonarh, s.m. (monah însărcinat cu orînduirea slujbei; copil care ajută la biserică pe cel care dirijează corul, recitînd bucăţile pe care acesta le va cînta apoi); canonarhisi, vb. (a îndeplini funcţia de canonarh); canoneală, s.f. (pedeapsă); canoni, vb. (a impune penitenţă; a pedepsi; a chinui, a tortura); canonisi, vb. (a stabili drept canon; a canoniza; a impune penitenţă), cf. Gáldi 152. – Der. neol. canonic, adj.; canonic, s.m.; canonical, adj.; canonicat, s.n.; canoniza, vb.
PARADÓX, paradoxuri, s.n. 1. Enunţ contradictoriu şi, în acelaşi timp, demonstrabil; părere (absurdă) contrară adevărului unanim recunoscut; p. ext. ciudăţenie; enormitate, absurditate. 2. (În sintagma) Paradox hidrostatic = faptul că presiunea unui lichid pe fundul unui vas nu depinde de dimensiunile şi de forma vasului respectiv. [Pl. şi: paradoxe] – Din fr. paradoxe.
RETROACTÃV, -Ä‚, retroactivi, -e, adj. Care se aplică unor fapte din trecut. [Pr.: -tro-ac-] – Din fr. rétroactif.
APLICÃÅ¢IE s. f. 1. punere în practică; aplicare. o punct de ~ = punct în care se exercită o forţă asupra unui corp; ÅŸcoală de ~ = instituÅ£ie ÅŸcolară ataÅŸată pe lângă o instituÅ£ie de pregătire a cadrelor, în care se face practică pedagogică. ♢ (mil.) formă de pregătire a comandamentelor ÅŸi trupelor prin rezolvarea unor situaÅ£ii de luptă ipotetice. 2. (fig.) aptitudine, talent. (< fr. application, lat. applicatio)
IMPERIÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) Care este absolut necesar; care cere o soluţionare imediată; obligatoriu; stringent; presant; arzător. [Sil. -ri-os] /
16 Comentarii la “Capricii lingvistice”
Minte-ma! Minte-ma frumos!
- Stire bomba! O femeie nu a fos...
- Telefoanele inteligente cresc ...
- Relatare de la fata locului
- Puterea gandului
- Despre educatie cu masura
- Dragobetele in mutologia roman...
- Senzational! Moni si-a schimba...
- Top 10 Ratati ai anului 2009
- Si vampirii fac sex oral
- Contati pe nai!
- Realitatea este cruda, suntem ...
- Adevarul despre transmiterea b...
- 10 lucruri despre Mama Rusie
- Ce mai contactam azi
- Rochii pentru toate ocaziile
- Stire bomba! O femeie nu a fos...
- Telefoanele inteligente cresc ...
- A termina sau a nu termina pro...
- 8 Tips On Buying A Printer
- How does the CISS work?
- What about the CISS?
- Noutati CISSmarket.ro
- Constanta – Bucuresti, 2...
- Asigurari si reasigurari
Totusi cum ramane cu vorba “omu cat traieste invata”?Pentru ca eu sunt de parere ca nu toti ne nastem cu un vocabular complex, ba chiar unii lupta sa invetze, si mai gresesc normal, sunt criticati si aratati cu degetul!
apropo … legat de lingvistica … ce zici de de gramatica mea ? am un fix, mil respect, chiar daca sunt atacat de urmasi ai lui pruteanu 🙂
Gramatica lui Cristescu B. e agramata, mil respect se scrie “mi-l respect”. Degeaba invata.
– care este fixul d-lui Bogdan?
Daca sintem la capitolul capricii lingvistice….am si eu un capriciu : nu pot sa accept ca scriu cu “i” din “a”….exceptie fam.de cuvinte roman,Romania etc
deasemenea imi displace folosirea formei verbului a fi -“sunt” in loc de “sint”
nu cred ca ar trebui sa se puna in calcul “fixurile”…fixuri ai putea avea in alte domenii dar nu in ceea ce priveste gramatica unei limbi.Fiecare limba are o gramatica care trebuie respectata pentru a putea vorbi corect acea limbi…daca ar fi sa avem toti astfel de fixuri,am fi cu totii analfabeti,trebuie sa existe un criteriu dupa care sa fie deosebit un analfabet de un om cult,deci dupa parerea mea nu e vorba de fixuri ci de incultura!
*limba!
cei mai batrini prefera “i” din “i”. am 34 de ani si ma consider ca facand parte dintre cei batrini. nici eu nu sint de acord cu “i” din ” a”, exceptie facind “roman”, “romania” si restul din aceeasi familie. in rest tot respectul pentru cei cu respect pentru limba romana!
Mie imi place forma gramaticala a cuvintelor cu “i” din “a” si verbul a fi cu “sunt,suntem, sunteti” etc. Mi se pare ca suna mai corect, mai “latineste” adica mai putin ruseste.Capricii lingvistice?… Mda, interesant subiect. Atentie sa nu ne auda carcotasii. Da, eu consider un capriciu lingvistic folosirea unor neologisme cu obstinatie sau a unor cuvinte si expresii in alte limbi decat romana. De cele mai multe ori in engleza. De exemplu, aud tineretul vorbind foarte mult despre “joburi”. Oare varianta din limba romana “serviciu” nu este la fel de buna?
Eu sUnt (probabil) dintre cei mai tineri. De mic am fost învăţat cu â (cu excepţiile de rigoare), şi aşa mi se pare normal şi/sau natural.
“Job” este folosit din aceleaÅŸi motive ca ÅŸi “weekend”, pentru că este mai scurt ÅŸi din snobism. TotuÅŸi snobismul poate nu se aplică tuturor, existând posibilitatea ca atunci când foloseÅŸti frecvent si o limbă străină să Å£i se împământenească anumite expresii ÅŸi termeni.
Aa, pentru că am ajuns la subiectul acesta, o să adaug imediat un alt cuvânt folosit greşit din pricina traducerii greşite din engleză: APLICAŢIE!
Imperios=impetuos necesar; imperios necesar=(impetuos necesar)+necesar => pleunasmul de aur
Multumesc, Cipi. Am adaugat “imperios” in lista, sa speram ca vom auzi cat mai putin acest pleonasm.
Iata un cuvant atat de des folosit cu sensul de “amplasare” cand de fapt sensul lui real nu are legatura cu primul: LOCATIE
Un foarte bun exemplu, Silvia! Intr-adevar, auzim tot mai des cuvantul locatie cu acest sens… Si aproape deloc cu adevarata semnificatie, din pacate…
@silvia, @Jorjel
gresiti in ceea ce priveste “locatia”. Ca fenomen lingvistic, vorbim despre o contaminare cu engleza americana.
Limba este un organism viu 🙂
[…] ei este nambar uan – si pana la elucubratiile pustoaicelor de liceu, un asemenea afis este impetuos necesar si ne-ar scuti de multa poluare fonica si, mai ales, psihica, daca ar fi impus prin lege si […]
http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-8378938-isarescu-este-imperios-necesar-asiguram-coerenta-politicilor-ritm-sustinut-reformelor-astfel-nct-adoptarea-euro-devina-posibila-data-mai-apropiata-2015.htm
Se intampla si la case mai mari. Unele exprimari ne raman intiparite in minte si le folosim fara se ne mai intrebam daca sunt corecte sau nu. Nu cred ca e normal sa ne enervam doar din cauza ca cineva a facut un pleonasm. A gresi e omeneste.
Imperios, ca derivat al cuvantului “imperii”, implica obligativitatea, dominanta. Daca cineva are un caracter imperios, inseamna ca are un caracter necesar? Personal, mi se pare stupid. Expresia “imperios necesar” exprima intaietatea respectivei necesitati, nu un pleonasm.