Dupa cum ar spune multi: “Incredibil, dar adevarat!“. Acum chiar se fac doua ore si jumatate de la mare la bucale, sau invers. Exact la fel ca acum 20 ani, dar pentru ca atunci eram prea mic ca sa apreciez acest lucru, acum pot zice ca sunt multumit.

Am cumparat biletul cu cardul, de la ghiseul virtual din gara, fara stat la coada. Tren rapid, fara opriri pana la destinatie, chiar si fara din acelea neprevazute, in mijlocul pustietatii, unde si telefonul refuza sa receptioneze semanlul. Silentios, aer conditionat, scaune confortabile si priza pentru laptop. Toaleta functionala si curata. Si am specificat ca se fac 2 ore si jumatate?

Cat? 60 lei, putin cam piperat pentru gustul meu. Insa pot sa accept ca diferenta de 5 lei intre autocare si tren consta in economie de timp, energie pentru laptop si toaleta pentru vezica. In plus, poti sa-ti cumperi si o cafea in tren! Happy, happy, joy, joy!

Dezavantaje: oamenii sunt aceeasi. Multi inca nu stiu sa citeasca un bilet, multi nu stiu sa citeasca, altii sunt lenesi si incorigibili. Adaugam si cocalarul de tren care asculta, si ingana, melodii la moda. Dar nu ma plang, compania a fost net superioara fata de ce intalnesti in trenul personal.

Recomand cu incredere sa folositi trenurile rapide ale CFR, cel putin pe ruta aceasta merita investitia.

Nu stiu si nici nu ma intereseaza de ce plang chitarele celor de la O-Zone, cate corzi aveau si cate coarde au pierdut, si sincer ma cam doare-n pana. Insa stiu de ce plangeau calatorii in dimineata de astazi. Treziti din somn brusc, probabil de un ceas de alarma prea insistent sau de vreun animal de casa nerabdator sa elibereze niste toxine, cu cafeaua inca circuland prin vene si cu gandul la cat de frumos a fost visul despre promovare/concediul in Hawaii/castigul la loto/sex cu blonda de la doi, saracii oameni au fost nevoiti sa asculte pe drumul spre centru muzica de toata mila. Cu precadere, postul favorit al soferilor de autobuz de pretutindeni: Doinaaa, Doina EFEEEM! Trebuie sa recunosc totusi ca acum nu a fost asa tragic precum alte dati, cand rasunau in boxe (nu doar in telefoanele cocalarilor) manele: minunatul Adi si Copilu’ de Inox. In cazuri nu cu mult mai fericite, scapam cu melodii in care se auzeau multe Å£-uri si cuvinte romanesti stalcite sau lungite cu cate un “ea” in loc de “a”. Fara suparare. Cred ca solutia este simpla: un radio decent sau o liniste totala. Chiar si cu stirile este mai bine… Zau!