Unii pur si simplu s-au nascut cu, ori au fost invatati pe parcurs sa manifeste, o posesivitate aparte pentru bunurile mobile si imobile. Astfel se revolta la fiecare incalcare minora a dreptului, chiar daca nu ii afecteaza cu absolut nimic in momentul acela, asupra unui spatiu de parcare, spre exemplu.

In timp ce eu imi parcam bestia, in apropiere doua fete de vreo 10 ani discutau despre teoria relativitatii, transcendentalitatea in filozofia lui Kant si inovatia miscarii finale in Simfonia a IX-a a lui Beethoven. Si cum vorbeau ele despre nota 6 la Stiintele Naturii, ce zicea horoscopul si ultima compozitie a lui Moga, o masina parcheaza in fata garajului uneia dintre fete. Respectivul sofer nici nu oprise motorul, nu iesise din masina ca sa dea de banuit ca are de gand sa o lase acolo, dar fata pune mana pe telefon – ca acum au telefoane de la 6 ani – si isi suna mama, zicand pe un ton foarte ridicat:

– Mama, cineva si-a parcat masina in fata garajului nostru! E un Renault caramiziu, cu un nene la volan. Cine e prostul si nesimtitul si porcul si impertinentul care isi permite sa faca asa ceva?!
– Ai nimerit-o, draga mea. E seful tatalui tau…