Dupa ce cu greu am reusit sa ma trezesc din letargia in care zac de la inceputul anului, am hotarat sa nu mai joc eu teatru si sa ii urmaresc pe profesionisti facand asta. Titanic Vals, Teatrul de Stat Constanta, 10 lei biletul in sala. Dai un ban, dar stai in spate – pentru ca, nu-i asa, se vede mai bine decat din primul rand.

Piesa a fost frumoasa, actorii excelenti, menajera Marie delicioasa, nu degeaba la sfarsit au fost nevoiti saracii actori sa se incline in fata noastra de vreo 10 ori. In schimb, o parte din spectatori au fost, ca in orice sala de cinema sau teatru, niste nesimtiti.

Este vorba in principal de minunata generatie McDonald’s. Pe randurile din spatele meu erau insirati 10 purcei mititei. Ei, ce spun, nu erau deloc mititei. La cei 10 anisori au inghitit la hamburgeri de n-am numarat eu shaorme incercand sa adorm in cele mai infometate zile. Pe langa faptul ca erau ca niste bile, erau si neobrazati. Cele trei mesaje de inchidere a telefoanelor mobile se pare ca nu au fost indeajunse pentru a si executa aceasta simpla sarcina. Pe durata piesei comentau ca pe stadion, se fataiau pe scaune, mancau si desfaceau sticle de suc cu acid. Pacat ca nu a eructat niciunul, s-ar fi auzit superb, dat fiind faptul ca sala are o acustica foarte buna. Probabil au incurcat teatrul cu stadionul. N-ai cu cine…

De retinut: “In politica trebuie sa te gandesti la toate inainte, si la nimic dupa!”