E toamna, ploua, e vremea sa fiu putin mai prapastios. Fac o incercare.

Multa lume ma intreaba de ce sunt asa de pesimist, cand viata e atat de frumoasa? E simplu, dragii mei, atunci cand se intampla ceva bun, la care nu ma asteptam, sunt mult mai bucuros decat sunt suparat cand se intampla ceva nasol. In schimb, un optimist simte o bucurie mai mica pentru lucrul frumos ce oricum avea sa se intample – dupa mintea lui, si e mult mai daramat daca lucrurile nu merg conform planului. Ce se intampla atunci cand umbli cu capul in nori, si viata iti pune piedica?

Mai intai te doboara, apoi te taraste prin noroiul societatii si prin baltile imoralitatii, ipocriziei si coruptiei, si in final te arunca intr-o groapa de gunoi. Te trezesti brusc la realitate, singur, infrigurat, cu sufletul calcat in picioare si neputinta de a intelege ceea ce tocmai s-a intamplat. Iti pui vesnica intrebare: “De ce eu?”. De ce ti se intampla tocmai tie toate astea? Te adresezi unei divinitati, in speranta primirii unui raspuns care intarzie sa apara. Cu ultimele puteri, te uiti in sus catre semenii tai care o duc mai bine, si cauti intelegere, compasiune ori ajutor sa te pui pe picioare. Nimeni nu se uita la tine, toti au problemele lor, ce rost are sa adauge pe umeri si poverile altora? De ce sa se apropie cineva de marginea gropii, sa iti intinda o mana? E prea periculos acolo, nu se stie cum il apuca stranutul si imediat ajunge langa tine. Nu, e mai sigur sa mearga inainte, sa isi urmareasca propriul scop, trecand nepasatori pe langa cei ce au ajuns la fund.

Si atunci apelezi la ultima persoana care, speri tu, nu te va lasa balta: tu insuti. Iti faci un nou scop in viata, asa cum te-a invatat filmul “The Secret”, si anume sa te ajuti pe tine insuti si sa gandesti pozitiv. Iti spui ca o sa iesi din groapa aia nenorocita, ca o sa te cureti si vei ajunge iar sa mergi pe cararea spre succes, spre implinire, pe care ai mers candva cu capul in nori, doar ca de data aceasta vei fi cu picioarele pe pamant. Incepi urcarea, facand slalom printre ceilalti ajunsi in situatii similare cu a ta. Nu poti sa stai de vorba acum cu ei, esti prea ocupat sa iti atingi scopul. Calci pe mainile intinse, faci o scara din ele si le zdrobesti in drumul tau. Te agati de margine si cand apare primul om cu suflet bun, care voia sa te ajute sa te ridici, il apuci de picior si il trimiti la fund. De ce? Pentru ca merita! Unde a fost el cand tu strigai dupa ajutor? De ce nu a trecut atunci pe cararea ta si a vrut doar sa iti rapeasca satisfactia de a fi reusit tu singur sa te ridici la suprafata?

Murdar si zdrenturos, dar cu un tel de atins, te indrepti spre ceea ce cunosteai drept acasa. Nu te asteapta nimeni, nu iti sare cainele in brate, nu toarce pisica pe langa picioarele tale, nu te saruta iubita, nu te asteapta mancarea calda pregatita de mama si berea rece cumparata de tata, filmul downloadat de frate si cartea aleasa cu talc de sora. Ai ramas singur, ai uitat? Oricum nu iti mai pasa de toate astea, unde erau ei cand tu aveai nevoie de salvare? Nici lor nu le-a pasat de tine, nici tie nu iti mai pasa de nimeni in afara de tine. Ceea ce nu stii este ca ei erau langa tine, dar tu priveai doar in sus, nu si imprejur. Si i-ai abandonat, i-ai indepartat, le-ai rupt mainile intinse inspre ajutorarea ta. Asadar, esti singur. Mare scofala!

Te duci la baie si faci un dus, te cureti de toate cele ce arata ca ai calcat pe cadavre ca sa ajungi unde esti acum. Imbraci costumul nou si iesi afara. In drumul tau spre mai bine, treci pe langa groapa din care te-ai ridicat. Auzi rugamintile alor tai, strigatele apropiatilor si suspinul omului bun. Nu te uiti in jos, ca nimeni nu a catadicsit sa priveasca inspre tine. Dar omul bun? Eh, sigur nici el nu era bine intentionat, da-l incolo, voia doar apreciere pentru ceea ce ai facut singur. Mergi pe cararea spre succes, te agati de oricine e putin mai sus decat tine si il tragi inapoi, mai impingi pe cate unul de pe margine, iti repeti in minte mottoul egoist si ajungi oriunde vrei. Si ce daca ai frant destine, ai calcat si tu suflete bune? La fel au facut si altii cu tine! Si nepasator ajungi acasa, te speli pe maini de toti si toate si, pentru ca umbli cu nasul asa de sus, nu simti nici macar ca ai calcat, pe langa suflete nevinovate, si in rahat…

Ati vazut filmul “The Number 23”? Ei bine, eu ma simt acum exact ca personajul interpretat de Jim Carrey. Doar ca numarul ce ma urmareste este 888.

Minunandu-ma de statistici, am observat ca aveam 888 de vizitatori pe saptamana asta. Intru in panoul de control al administratorului si aflu ca am in total 888 de comentarii aprobate, din 888 totale. Deocamdata era doar ciudat. Primesc un email, si deschid cu Internet Explorer, ca sa descopar printre favoritele mele siteul de jocuri de noroc 888.com, pe care nu l-am accesat niciodata! Deschid torrentul si filmul piratat ultima distributie de ubuntu se copia cu 88.8 kb/s…

Si atunci m-a lovit: toata viata mea am fost urmarit de acest numar diabolic: 888. Suma dintre numarul strazii pe care locuiesc, numarul blocului si cel al apartamentului este 48, adica de doua ori suma cifrelor secventei 888. Daca adunam cifrele din adresa: strada, bloc, scara, etaj, apartament rezulta 24=8+8+8.

In clasa intai am terminat cu media 10.00, ceea ce daca ar fi transformat din binar in zecimal, fara virgula, inseamna 8. In a doua si a treia am terminat cu aceeasi medie, deci 888 in primii trei ani de scoala. Daca facem o alta conversie, 888 in hexazecimal inseamna 2184: 21 – varsta mea si 84 – anul absolvirii cresei de catre fratele meu. Diferenta de ani dintre mine si acest frate este de 8 ani. Diferenta dintre el si sora mea este de 8 ani. Diferenta de varsta dintre parintii mei este de, ati ghicit, 8 ani.

Suma cifrelor CNP-ului este 42, din care daca scadem cifrele ce contin data nasterii obtinem iarasi 24, de trei ori 8. Codul de inregistrare fiscala al operatorului meu de cablu si internet contine la mijloc 888. In luna a 8-a, in jurul orei 8 seara, si la distanta de 8 hectometri de casa am cazut cu scuterul. Peste 8 ore de la eveniment m-am trezit pentru ca la ora 8 sa fiu la serviciu, unde am lucrat 8 ore. Dupa 8 luni, in a 8-a ora de cand e aprins calculatorul si la 8 minute distanta de vizionarea filmului piratat testarea ubuntu, am descoperit toate aceste lucruri despre numarul care imi guverneaza existenta… Buhuhuu!

Cinste lor, cinste lor! Cinste cercetatorilor! Un studiu al Universitatii din Michigan releva ca disputele cu partenerul de viata se pot dovedi benefice pentru sanatate. Potrivit acestui studiu, in randul cuplurilor in care partenerii nu reusesc sa-si exprime furia, rata mortalitatii este de doua ori mai mare decat in cazul cuplurilor in care unul din parteneri se exteriorizeaza. Totodata, in cazul celor care prefera sa-si reprime sentimentele de furie, riscul de deces in cazul ambilor parteneri s-a dovedit a fi de cinci ori mai mare decat in cazul celor care se cearta fara sa ezite.

Ce inseamna asta mai exact si de ce ma bucur asa mult? Pentru ca, in eventualitatea in care nu mor in 2035 cand o sa ne trezim cu asteroidul in plapuma, o sa cinstesc un pahar de sampanie in cinstea memoriei voastre, la revelionul din 2100! Cearta moarte n-are! Decat in cazul unui infarct sau crima pasionala…