Acum, in toiul tuturor acestor sarbatori ale iubirii, ale frumusetii si renasterii, majoritatea oamenilor devine mai romantica, mai dragastoasa, mai blanda, mai intelegatoare, mai siropoasa. Si e in regula, acum avem voie cu totii sa ne aratam partea asta moale si pufoasa, nu ne va judeca nimeni. Iar in acest scop avem nevoie de cuvinte, pe langa gesturi si fapte, ca sa aratam persoanelor dragi cat de mult tinem la ele.

Dar oare mai stim sa facem declaratii?

In toamna am fost la Balul Bobocilor al fostului meu liceu. Pusti si pustoaice, parada modei, fuste scurte, decoltate, picioare fine, lungi si scurte – toate goale, coafuri scumpe si tocuri cui. Dar deviem de la subiect. Asadar, la bal a avut loc si concursul de Miss si Mister – desi cu totii stim ca nu ne pasa cine iese Mister, fata ne intereseaza, iar una dintre probele clasice este cea a declaratiilor de dragoste. Insa, de data asta, a fost randul fetelor! Care au esuat intr-un stil mare!

Pentru niste persoane carora le place sa fie curtate, cucerite si date pe spate, iar apoi luate pe sus, adolescentele nu au habar ce inseamna o declaratie de dragoste. Probabil li se pare normal si firesc doar sa primeasca, fara sa ofere nimic in schimb, pentru ca totul li se cuvine. Iar spiritul de turma este mai vizibil la ele decat la orice alte fiinte, poate in afara de pensionari. “Iti mai amintesti cand…?” si-au inceput discursurile, iar continuarile au fost total irelevante, indiferent ca luna stralucea, ca au fost sarutate sub stele sau ca iarba prin care calcau era uda din cauza cainilor maidanezi. Cu o exceptie, toate au depanat amintiri, nu au facut o declaratie. Si a fost penibil. Pana la urma, e de preferat sa ii lasam pe baieti sa minta cu clasicul: “Am incercat sa gasesc cuvinte poleite cu aur ca sa iti spun cat de mult tin la tine, dar cel mai bine iti spun simplu: Te iubesc!” sau…

Esti frumoasa ca o stele,
Tu mi-ai rupt inima-n doi,
Toate sufletele mele
Bate pentru tu si noi!

Surprinzator, DA! Spre deosebire de ultima experienta teatrala, cea din acest weekend a fost de nota zece pe linie.

A inceput cu – ori suntem studenti, ori nu mai suntem?! – pretul redus al biletului, doar 10 lei. A continuat cu prestatia excelenta a actorilor Teatrului de Stat Constanta si comportamentul publicului, culminand cu ropotul de aplauze in picioare. Comedia “Sa ne razbunam, iubito!” se pare ca a atras foarte mult tineret constantean, lucru remarcat si de spectatorii cu mai multa experienta de viata.

Ma tem insa ca stagiunea din aceasta toamna se va incheia cu “Bolnavul inchipuit“. Pentru cei care apreciaza arta si vor o seara sau mai multe de relaxare, mai au la dispozitie si Festivalul International al Muzicii si Dansului (sau Festivalul International de Opera si Balet) de la Constanta. Programul il puteti citi pe ConstantaBlog, si doar informativ va pot spune ca preturile sunt intre 15 si 25 lei, iar cu reducere 8-10 lei. De asemenea, Teatrul Agon – situat in Piata Ovidiu – pune in scena spectacole ocazional.

Asadar, scena culturala constanteana nu este moarta. Ba mai mult, bucuria de a urmari un spectacol cuprinde si generatia clubbing. Sa existe speranta sa mai culturalizam din inculti?

Pentru ca Romania va creste prin bun-simt si responsabilitate. Dar daca n-ai cu cine, ce te faci?

In plina criza financiara am zis sa mergem sa vedem un film, sa ne mai descretim fruntile. “Sexdrive” (“In SEXcursie”) a fost o alegere inspirata, si-a indeplinit scopul. Insa atunci cand s-au aprins luminile in sala era o mizerie de nedescris! Parea ca am stat intr-o cocina cu niste porci, nu intr-o sala de cinema cu tineri intre 15 si 30 de ani. Sticle si pahare de suc lasate in suportul scaunelor, pe jos era un covor de floricele si pungile aferente, altii mai smecheri au aruncat pungile de la McDonald’s si alte hartiute. In plus, podeaua era lipicioasa pentru ca unii au facut pe ei au varsat sucurile.

Asadar, de unde sa inceapa responsabilizarea romanilor daca tinerii nu sunt in stare sa se comporte civilizat? Daca erau doar d-aia care sparg seminte in autobuz, mai intelegeam, dar erau persoane de la care ai fi avut putine pretentii, cupluri din care macar unul trebuia sa se autosesizeze si sa mai tina sticla de suc pana cobora 5 scari si ajungea la cosul de gunoi. Dar nu, dom’ne, noi suntem niste comozi si nu putem sa mai caram un ambalaj inca 10 metri. Lasam mizerie in cinema, ca doar nu e sala noastra! Si ce daca mai intra alti prosti dupa noi? Ah, dar cand intram noi si vedem gunoaie pe jos, ne sclifosim si facem fite ca astea nu-s conditii! Concluzia: “N-ai cu cine, dom’ne…”!