Rahat! Alaturarea inspirata a titlurilor din sectiunea Actualitate a unui cotidian local ne arata exact situatia in care ne aflam: suntem multi si saraci. Facem sex ca sa ne incalzim, neprotejat pentru ca nu avem bani de prezervative, apoi traim din alocatia copiilor deoarece am ramas fara slujba. Sa ne fie de bine!

Si ca o observatie “fina”, nu e oarecum logic ca din moment ce scade numarul angajatilor, creste numarul somerilor? Nu era mai simplu sa incadreze ambele statistici intr-un singur articol? Zic si eu, na, nu fac jurnalism…

Blog de rahat, stire de rahat: Wim Delvoye, 43 de ani, a creat o masina de rahat. Folosind enzimele si bacteriile din interior, odata ce este alimentata cu mancare pe la un capat masinaria se comporta precum un sistem digestiv si apoi elimina reziduurile, asemanatoare cu cele umane, pe partea cealalta. Sursa: EVZ

Lasand la o parte scarbosenia produsului, masina de rahat a ajuns deja la a opta versiune si este mai degraba o “masina de pus pe ganduri”, asa cum in majoritatea timpului pe buda ne vin cele mai bune idei. Dupa cum insusi artistul a declarat, scopul ei este “de a da o lovitura lumii industriale, capitalismului si brandurilor consacrate de pe piata. Dar si rahatul este o forma de a critica. Intr-adevar, imaginea lui socheaza. Dar nu este nici rasist, nici sexist, nici antireligios. Ce-i drept, cam pute… Dar ne aduce cu picioarele pe pamant“.

Cat de bine spus! Avem multe de invatat de la un rahat. In primul rand sa invatam sa fim mai toleranti, cati rahati comenteaza: “Bai, eu nu mai stau langa rahatul asta ca e prea negru!“. Apoi vom reusi sa trecem si peste barierele sociale, ca doar rahatii nu zic “Ba, tu esti facut de chihuahua, eu sunt rahat de rotweiller, mars ca te mananc!“… Mirosul are si el un rol important in educarea oamenilor: sa nu mai mergem cu nasul pe sus, ca nu mai simtim atunci cand calcam in rahat.

Si in final, o vorba de duh cu implicatii profunde: printesele nu se caca roz si frumos mirositor!

Bonus poza: cacofonie de rahat!

La propriu, nu la figurat! O gradina zoologica a gasit o metoda banoasa de a se descotorosi de excrementele unui cuplu de ursi panda, folosindu-le pentru fabricarea de suveniruri. Acestea sunt realizate printr-o metoda veche de peste 2 000 de ani, care foloseste lemn de dud si resturile de bambus ce nu pot fi digerate de ursi pentru a fabrica hartie (din care se fac carti postale, semne de carte) sau brelocuri, dar si pur si simplu suveniruri din excremente uscate. Daca tinem cont ca ursii produc aproximativ 23 de kilograme de resturi nedigerabile pe zi, afacerea devine destul de profitabila. Cred ca asta da un cu totul alt sens expresiei: “Ce suvenir de rahat!”