Ca orice fast-foodist care se respecta, am asteptat cu nerabdare sa se deschida Burger King in Carrefour. Cand am trecut astazi pe acolo am fost exaltat sa vad obloanele magice ridicate si visul devenit realitate.

Bucuros nevoie mare m-am holbat indelung la meniu. O fata ma intreaba de sub o sapca daca vreau sa comand, dar eu nu ma hotarasem inca. “Ma uit”, ii raspund eu linistit, de parca ma uitam intr-o vitrina cu ceasuri si nu puteam sa ma decid cu care mi-ar sta mai bine. Intr-un final, manat de sonoritatea lui, incerc un Whopper Jr. si imi iau si un suculet de criza. Ajung la masa si dintr-o miscare dezgolesc burgerul…

Cu pofta musc din el si… si nu se mai termina! Nu, nu micutul Whopper, ci fasia de varza pe care unii nu au stiut sa o taie. Si trag de ea, si incerc sa o rup si degeaba. Am fost nevoit sa o sorb precum spaghetele, si imediat ce am dovedit-o am constatat ca sandvisul meu s-a injumatatit. Ma risc sa mai iau o muscatura si… Ceapa ma-sii! Ce e cu pielitele pe ceapa, si astea se tin tare pe pozitie?! S-au aliat si cu feliile de castraveciori care se incapatanau sa se desparta. Pleasca de maioneza si mustar de pe mijlocul chiflei nu m-a incantat, si nici jumatatea de chifla libera de prejudecati. Singurul lucru bunicel era carnea, insa nu m-a convins ca intr-adevar si-a meritat banutii mei munciti din greu pe timp de criza.

Brusc parca invitatia de a mai pofti pe la ei, lansata de domnisoara ce abia se zarea din spatele tejghelei pe un ton de nici ea nu credea ce spune, nu mai parea atat de tentanta. Aleg oricand un kebab baban (scuzati cacofonia si, eventual, pleonasmul) de pe strada kebabagiilor si shaormeriilor, in loc de un printisor al burgerilor.

Foto: 1 – Reclama; 2 – Realitatea (Sursa foto)