Na dilema! Mi s-a spus de atatea ori ca gandesc prea mult – si culmea, aproape de fiecare data in circumstante nefavorabile – incat chiar incepusem sa cred. Dar acum nu mai sunt asa de sigur. De ce spun asta? Pentru ca un studiu realizat de cercetatorii din Canada indica faptul ca gandirea ingrasa. Ori silueta mea de invidiat ar sugera ca nu-mi pun neuronii prea mult la munca.

Acum nu va grabiti voi, cei cu burta mare si plina si cu capul gol, sa va declarati mari ganditori. Secretul sta tot in mancare. Atunci cand depui un efort intelectual consumi mai multe calorii, si simti nevoia sa te alimentezi cu mai multa energie, dand iama in frigider. Daca tu ai asudat incercand sa treci de ultimul nivel la Zuma sau ai participat la editia de anul acesta a “cartofului de canapea”, nu te astepta sa excelezi in fizica nucleara prea curand. Avem cateva exemple elocvente care intaresc aceasta convingere: parlamentari, functionari publici si alti “ganditori cu greutate” – a se citi “gandesc cu greu sau deloc” – din tara noastra.

La o scara inferioara se pune altfel problema: o persoana obeza are, datorita societatii noastre care nu discrimineaza deloc, mai putine sanse de afirmare decat una cu aspect placut, si atunci singura solutie este sa se ridice prin alte calitati. Dar totodata e de dorit sa se ingrijeasca si de aspect, nu sa cada in delasare. Daca gandesti catusi de putin nu iei prea mult in greutate – facem abstractie de cazurile bolnavilor – pentru simplul fapt ca stii ca trebuie sa iti ridici fundul de pe scaun, sa faci miscare, sa iti intretii corpul. Vorba neamtului: “Mens sana in corpore sano”…