Scriam aici cate ceva despre fotografie si aparatele foto “clasice” din familia mea. Dar cum tehnologia a evoluat, am trecut si noi la camerele foto digitale.
Primul meu astfel de aparat a fost primit cadou de majorat de la colegii de liceu – multumesc din nou. Este un Aztec Shark DC3306, de 3.1 megapixeli, cu zoom optic 3.0x si zoom digital 2.0x. Ecranul LCD de 1.5 inch nu ofera o perspectiva prea mare asupra ceea ce urmeaza sa fotografiez, dar va spun din propria experienta ca e rezistent. Memoria interna de 16MB m-a obligat sa imi cumpar un card SD pe care am reusit sa il incarc de cateva ori cu pozele de 2048×1536 pixeli. Am incercat sa fac si cateva filmulete, dar se vede pixelat si dupa vreo 2 minute sunetul ramane in urma. Asa ca il folosesc strict pentru ce a fost conceput: poze.
Desi nu e o firma cunoscuta si detaliile tehnice parca nu mai sunt asa de atragatoare, rechinul meu si-a facut datoria mereu, chiar depasindu-mi asteptarile. A suferit multe cazaturi, a supravietuit in conditii meteo vitrege si, chiar in locuri unde aerul continea vapori de alcool in cantitati mai mari decat oxigenul, a reusit sa faca poze de o calitate excelenta.
Dar, cum spuneam si la inceput, trebuie sa evoluam. Si cum cele mai bune lucruri in viata sunt aproape moca, am zis sa particip la concursul Go4it.ro, in speranta ca un Canon Powershot G10 nu strica la blogul omului. Dar la norocul meu, nu mi-as tine rasuflarea…
Ar avea de spus niste povesti mai mult sau mai putin interesante pentru altii, dar cu siguranta importante pentru protagonisti.
Nu stiu de unde pana unde, dar toti din familia mea au cochetat la un moment dat cu fotografia, exceptand mama. Nu a profesat niciunul, dar la nivel personal fiecare a fost destul de bun. Daca pastram primele aparate foto ale tatalui, acum ar fi fost piese de muzeu – sau obiecte licitate pe ebay. Nu mai tin minte marcile acelora, dar mai departe stiu ca am continuat pe Smena si Skina. De la aparatul negru clasic, complet manual, cu blit extern si cu instructiuni lipite pe spate de fratele meu pentru ca orice profan sa il poata seta corespunzator, pana la aparatul foto automat gasit pe strada ce, probabil din cauza cazaturii suferite, tragea cate 5 pozitii deodata, toate au surprins pe film mai mult decat doar imagini.
Pozele de la botezul primului nascut, apoi cele cu bebelusul cu capul mare pe cuvertura din bucataria de la tara, continuand cu urecheatul pionier cu cravata rosie si aniversarea de 10 ani a lui Praslea cel Gigic istorisesc celor ce au rabdare sa priveasca, dar si sa asculte, intamplari ciudate, hazlii, triste sau chiar tragice, legate de fiecare eveniment in parte. Albumele abia asteapta sa fie deschise si sa raspunda vesnicei intrebari “Asta esti tu?! Vai, dar ce copil scump erai! Cum dracu’ ai ajuns in halul asta?!”…
- Stire bomba! O femeie nu a fos...
- Telefoanele inteligente cresc ...
- Relatare de la fata locului
- Puterea gandului
- Despre educatie cu masura
- Dragobetele in mutologia roman...
- Senzational! Moni si-a schimba...
- Top 10 Ratati ai anului 2009
- Si vampirii fac sex oral
- Contati pe nai!
- Realitatea este cruda, suntem ...
- Adevarul despre transmiterea b...
- 10 lucruri despre Mama Rusie
- Ce mai contactam azi
- Rochii pentru toate ocaziile
- Stire bomba! O femeie nu a fos...
- Telefoanele inteligente cresc ...
- A termina sau a nu termina pro...
- 8 Tips On Buying A Printer
- How does the CISS work?
- What about the CISS?
- Noutati CISSmarket.ro
- Constanta – Bucuresti, 2...
- Asigurari si reasigurari