Cred ca deja faimoasele intrebari “Ai venit cu scuterul?“, carora le gasesc raspuns ca acesta pe loc, nu vor inceta niciodata. Ba mai mult, am observat ca se intetesc. Asa ca va servesc raspunsul meu de azi:

– Nu, cu parasuta. Dar pe maica-ta am lasat-o pe varianta.

Din serialul “Ai venit cu scuterul?“, raspunsul zilei a fost:

– Nu, cu MIG-ul, vin direct de la munca.

Aproape de fiecare data cand merg la facultate pe doua roti si intru in sala cu casca in mana se gaseste cate un glumet sa ma intrebe:

– Ai venit cu scuterul?
– Nu, pe jos. Port casca deoarece am auzit ca “se da in cap pe strada pentru cativa lei” si vreau sa fiu protejat.

sau

– Nu, cu autobuzul. Dar cum eu sunt inalt si soferii conduc ca nebunii, nu vreau sa ma lovesc cu capul de bare.

La hipermarket cand ma intalnesc cu persoane cunoscute:
– Nu, doar o folosesc pe post de cosulet de cumparaturi.

Eu v-am spus dinainte sa se dea legea ca sunt monitorizat, dar voi nuuu: “Batman, Batman!“… Ei bine, se pare ca pana si in timpul examenelor sunt urmarit. Sa va povestesc, zic.

In momentul in care am fost mutat disciplinar dintr-un loc bun si calduros din fata tocmai in randul de sus al aulei universitatii, am considerat ca va fi de folos activarea blututzului, conform unor planuri puse la punct anterior. Initial nu l-am testat pentru ca mai gaseam si eu cate ceva prin cursuri, insa pe masura ce informatia disponibila scadea, ma uitam ce se intampla prin sala: idei strafulgerau, foi circulau si soapte strabateau atmosfera agitata. Stateam si admiram detasat aceasta desfasurare de forte si nu-mi veneau in gand decat versurile “Traind in cercul vostru stramt norocul va petrece, iar eu in lumea mea ma simt nemuritor si rece!“…

Trecand cu ochii peste foaia mea, am revenit brusc la cruda realitate. Era timpul sa apelez la o varianta ajutatoare. Cum lucrarea mea era doar 50% rezolvata, nu puteam sa apelez la fifty-fifty, asa ca am trecut la cea mai la indemana: “intreaba publicul”. Numai ca publicul ma intreba la randu-i. Deci si asta a fost stearsa de pe lista. Asadar variantei finale “apeleaza un prieten” ii venise sorocul.

Scriu o cerere frumoasa de ajutor, o salvez, dau sa o trimit si caut utilizatori cu blututzul pornit. “Searching for devices“… Gasit “Ion, Gheorghe, Vasile, Popeasca, ModelTelefonXY123”, numai amicul meu salvator nu era. Incerc din nou, il gasesc si pe Kara cel al carui nume nu o sa-l dezvalui, trimit si… Eroare! Din nou, eroare! Inca o data, eroare! Cu fiecare cautare insa, numarul aparatelor cu dintele albastru activat crestea, dar tot degeaba daca nu era nicio sursa de informatii. “Rahat! Las’ ca incerc mai incolo, il atentionez printr-un sms”, imi spun.

Trece timpul si zic sa reincerc. Cauta aparate… Gasit “Serviciul Roman de Informatii“! :)) Hopaaa! Adicatelea suntem supravegheati si in examene? Ridic putin privirea si in acel moment un alt coleg avea de gand sa puna aceeasi intrebare ca si mine: cine e informatorul?! Cine-i securistul si tradatorul? Sau acel serviciu se ocupa de fapt cu oferirea de informatii si nu colectarea lor? Inca nu am aflat, dar il felicit pe aceasta cale pe securist coleg pentru idee si data viitoare sa faca bine si sa transmita informatia mai departe, daca tot bruiaza undele!

“Nu sunt acceptate modificari la orar sub nici o forma, indiferent de relatiile la catedra sau functie (sunt admise numai corecturi).”

Asa suna (si arata precum in poza) afisul de pe o usa a unei catedre a unei facultati.
Ideea in sine nu e rea. Intrebarea se pune in felul urmator: de ce a fost nevoie de un asemenea afis? Si cine l-a pus? Oare a fost un impuls de moment pentru a demonstra cuiva ca nu ii este teama sa strige in afisu’ mare cum se petrec lucrurile prin respectiva facultate? Spun impuls de moment pentru ca deja a disparut afisul buclucas, probabil si-a atins scopul, si niste muste de pe caciula unora. Felicitari pentru initiativa, eroule anonim! Dar la examene cand se tocesc pilele?

Dialog la Oficiul pentru Plasarea Fortei de munca.
– Buna ziua, vreau si eu un loc de munca.
– Avem ceva foarte bine platit, dar e mult de lucru.
– Nu, multumesc. Daca am bani, ii dau pe bautura.
– Atunci, avem un loc in care nu prea aveti de munca, dar e prost platit.
– Nu, pentru ca, daca am timp, fac rost de bani si ii dau pe bautura. Nu
aveti ceva unde sa muncesc toata ziua si sa fiu prost platit ?
– Imi pare rau, dar nu aveti studii superioare.