Pe internet exista o sumedenie de metode prin care poti cunoaste persoane noi si interesante, pentru ca mai apoi sa descoperi ca sunt cu totul altfel decat ai fi crezut. Foarte multi isi fac conturi pe diferite retele de socializare cu unicul scop de a agata, de a cunoaste persoane de sex opus dornice sa le acorde putina atentie intr-un timp scurt. Unii mai isteti, altii mai prosti, unii mai nesimtiti decat altii, vei da peste tot felul de oameni atunci cand, poate pentru ca nu ai timp de “cautat” prin cafenele, cluburi si trenuri, sau pur si simplu pentru ca esti o persoana mai timida si nu te pretezi unor astfel de lucruri, apelezi si tu la aceasta varianta, din buna-credinta.

O categorie de persoane de buna-credinta, in majoritate, este cea a mediului business. Profesionistii in ale afacerilor, cei care isi dedica majoritatea timpului pentru cariera, nu mai reusesc sa isi foloseasca “skill”-urile si in viata personala. Pentru acestia, agentia de matchmaking UmbrellaforTwo a venit cu un concept nou in Romania: recrutarea de “jumatate”.

Eu de mult spuneam ca atunci cand voi mai intalni o potentiala pereche ii voi cere CV-ul si, pentru siguranta, fisa medicala, dupa care voi organiza un interviu. Se pare ca ideea mea nu era tocmai nebuneasca, pentru ca specialistii UmbrellaforTwo exact asta fac, mai putin partea cu fisa medicala. Aplicand aceleasi principii ca si in recrutarea pentru un job, consultantii agentiei selecteaza persoane potrivite pentru clienti, in functie de cerintele acestora. Pe langa faptul ca fac aceasta selectie activa din baza de date, serviciul poate include si cautarea proactiva, pentru ca in final sa prezinte o lista de candidati, numai unul si unul.

Daca iti doresti sa cunosti consultantii UmbrellaforTwo, poti sa-i contactezi direct sau este posibil sa-i intalnesti la urmatorul eveniment de networking la care participi.

Daca intr-o zi o sa primesti un telefon din partea unui consultant UmbrellaforTwo care te invita la o discutie spunandu-ti ca s-ar putea sa cunoasca persoana potrivita pentru tine, chiar daca initial te face sa zambesti, ulterior s-ar putea dovedi o propunere interesanta.

Un cuplu in Budapesta. Se plimbau agale pe strazi. Se tineau de mana. Zambeau larg. Ochii ei straluceau, ochii lui o sorbeau. Ea scunda, el inalt, amandoi slabuti. Fata avea parul lungut, putin ondulat, ravasit, prins doar cu o agrafa. El parul scurt si negru, tunsoare clasica. Se asortau: blue jeansi, geace kaki, rucsace in spate. Probabil erau turisti, si probabil d-aia nici nu le pasa de nimic. Se uitau in vitrinele tuturor magazinelor si la toate cladirile vechi. Se minunau, faceau o poza si plecau mai departe. Din cand in cand intorceau aparatul unul spre celalalt si se strambau. Radeau si mergeau mai departe. El se apleca sa o pupe tandru pe obraz. Ea se ferea, el se supara, ea sarea sa-l pupe. El nu se ferea. Radeau si mergeau mai departe pe trotuarele inguste. Isi leganau mainile impreunate si fredonau o melodie. Ea incepea sa topaie ca o scolarita, el nu se lasa mai prejos. Nu conta ca lumea se uita la ei, ca le statea ciudat ori ca siretul se desfacuse. Erau ei doi, fericiti, in lumea lor, nu in lumea de zi cu zi, plina de griji si probleme. Parea ca nu exista decat clipa prezenta, fara trecut, fara viitor. I-am urmarit pana la metrou. Nu se desparteau nici cand cautau biletele, coborau imbratisati pe scarile rulante si ea il tragea ambitios de mana cand urcau in metrou. S-au pierdut in inghesuiala din metroul albastru…

Un cuplu in Bucuresti. Se plimbau cu pasi repezi. Se tineau de mana, dar se uitau in directii diferite. Nu schitau niciun zambet. Ochii isi pierdusera de mult stralucirea. Fruntile erau incruntate. Doar ce avusesera o discutie serioasa. El parea ca vrea sa o impace. Se intoarce sa o pupe, ea se fereste. El ramane si mai incruntat. Ea nu schiteaza niciun gest. E indiferenta. El isi ia inima in dinti si incearca din nou. De data asta primeste un refuz verbal si rasunator: “Crezi ca mie imi arde acum de pupat?!”. Am auzit clar, il considera pe el vinovat de ceva. El lasa privirea in pamant, si merg amandoi mai departe. Se opresc pe o banca in parc si incep sa discute. Nu e frumos sa trag cu urechea, si nici nu aud prea bine. El are o voce calma, linistita, ea se ratoieste. El propune, ea refuza. Tacere timp de 10 minute. El se ridica, o ridica si pe ea, o imbratiseaza, o pupa prin surprindere si pleaca singur, privind in sus. Ea coboara privirea in asfalt. Se aseaza pe banca, isi pune capul in maini si incepe sa planga. Inceputul sfarsitului…

Cinste lor, cinste lor! Cinste cercetatorilor! Un studiu al Universitatii din Michigan releva ca disputele cu partenerul de viata se pot dovedi benefice pentru sanatate. Potrivit acestui studiu, in randul cuplurilor in care partenerii nu reusesc sa-si exprime furia, rata mortalitatii este de doua ori mai mare decat in cazul cuplurilor in care unul din parteneri se exteriorizeaza. Totodata, in cazul celor care prefera sa-si reprime sentimentele de furie, riscul de deces in cazul ambilor parteneri s-a dovedit a fi de cinci ori mai mare decat in cazul celor care se cearta fara sa ezite.

Ce inseamna asta mai exact si de ce ma bucur asa mult? Pentru ca, in eventualitatea in care nu mor in 2035 cand o sa ne trezim cu asteroidul in plapuma, o sa cinstesc un pahar de sampanie in cinstea memoriei voastre, la revelionul din 2100! Cearta moarte n-are! Decat in cazul unui infarct sau crima pasionala…