Blog de rahat, stire de rahat: Wim Delvoye, 43 de ani, a creat o masina de rahat. Folosind enzimele si bacteriile din interior, odata ce este alimentata cu mancare pe la un capat masinaria se comporta precum un sistem digestiv si apoi elimina reziduurile, asemanatoare cu cele umane, pe partea cealalta. Sursa: EVZ

Lasand la o parte scarbosenia produsului, masina de rahat a ajuns deja la a opta versiune si este mai degraba o “masina de pus pe ganduri”, asa cum in majoritatea timpului pe buda ne vin cele mai bune idei. Dupa cum insusi artistul a declarat, scopul ei este “de a da o lovitura lumii industriale, capitalismului si brandurilor consacrate de pe piata. Dar si rahatul este o forma de a critica. Intr-adevar, imaginea lui socheaza. Dar nu este nici rasist, nici sexist, nici antireligios. Ce-i drept, cam pute… Dar ne aduce cu picioarele pe pamant“.

Cat de bine spus! Avem multe de invatat de la un rahat. In primul rand sa invatam sa fim mai toleranti, cati rahati comenteaza: “Bai, eu nu mai stau langa rahatul asta ca e prea negru!“. Apoi vom reusi sa trecem si peste barierele sociale, ca doar rahatii nu zic “Ba, tu esti facut de chihuahua, eu sunt rahat de rotweiller, mars ca te mananc!“… Mirosul are si el un rol important in educarea oamenilor: sa nu mai mergem cu nasul pe sus, ca nu mai simtim atunci cand calcam in rahat.

Si in final, o vorba de duh cu implicatii profunde: printesele nu se caca roz si frumos mirositor!

Bonus poza: cacofonie de rahat!