Am plecat astazi de acasa cu gandul sa platesc o factura Vodafone. Cea mai apropiata banca este BRD, asa ca m-am indreptat intr-acolo. Cand am intrat, o batranica pleca suparata si tot vocifera, dar nu am inteles exact care ii era pasul, oricum nu era treaba mea. Scot factura si nici nu am apucat “Buna ziua!” sa zic ca angajata m-a sagetat cu privirea si cu o fata acra si pe un ton scarbit imi zice: “Nu ati auzit ca nu mai acceptam facturi? Ati vazut vreun semn pe aici cu facturi?!”.

Interludiu. Eu am lucrat la relatii cu clientii, norocul meu ca prin telefon. Am invatat multe in perioada aceea, si, zice mintea mea in gandul ei, am facut o treaba buna tocmai pentru ca in general sunt calm si vorbesc frumos, politicos, argumentat. Unul din lucrurile de baza atunci cand te inhami la un job in care ai legatura directa cu publicul este sa tratezi clientul exact asa cum ai pretentia sa fii tratat, si sa tii minte “clientul nostru, stapanul nostru”. Ca il injuri pe la spate este altceva, insa in fata clientului trebuie sa vorbesti respectuos, oricat de mult te-ar deranja sau enerva. Sfarsitul interludiului.

– Poftim? Puteti sa repetati, va rog?
– Da, ati auzit, nu mai incasam facturi, nu vedeti ca nu e niciun semn cu Vodafone pe aici?
– Nu, doamna, nu am observat. Acum doua luni am platit factura aici, fara nicio problema. Si nici atunci nu m-am uitat pe pereti dupa afise. Si intre atatea oferte la credite, cursul valutar si pauza de masa intre 13:30 si 14:00, zau ca nu as fi stat sa caut un semn micut cu Vodafone, mai ales ca era liber ghiseul si dumneavoastra pentru asta sunteti angajata.
– Ce tupeu! Nu sunt angajata sa repet ca papagalul pentru toata lumea, doar ce-i spusesem batranei.
– Ma scuzati ca nu trag cu urechea la ce vorbiti cu alti clienti sau ca nu am intrat cu 30 de secunde mai devreme. Si ba da, sunteti angajata sa repetati informatii oricui le cere, si cu zambetul pe buze, nu sa imi faceti mie grimase si sa ma certati ca nu am stiut o astfel de informatie. V-as ruga sa va revizuiti atitudinea si pe viitor sa va comportati cu toti clientii la fel de respectuos, indiferent daca sunt patroni de firma, batrani sau studenti nebarbieriti. Ca probleme poate sa va faca intocmai cine nu va asteptati, si pe buna dreptate, dupa modul in care v-ati comportat. De mistery shopper ati auzit? Nu sunt eu, dar era posibil. Asa ca aveti mai multa grija. Va multumesc, o zi buna!

Postludiu. Nu, nu sunt tipologia clientului vesnic nemultumit si recalcitrant. Pentru ca ma pun in situatia angajatului, sunt mai tot timpul intelegator si incerc sa ii fac si pe ceilalti sa accepte ca omul mai greseste si faptul ca a adus Pepsi in loc de Beck’s e ceva minor. Dar tocmai pentru acelasi motiv consider ca a fi tratat cu sictir cand eu nu te-am deranjat cu nimic, sau chiar daca te-am deranjat, e gresit si patetic. Dar cand n-ai cu cine, n-ai cu cine! Nu stiu ce au invatat domnisoarele “banchere” in timpul trainingului…

Ai zice ca atunci cand vrei sa faci bani cu orice chip, cand ai de gand sa furi, sa inseli, sa fraudezi, te-ai gandi foarte bine la ceea ce vei face, vei planifica fiecare pas foarte atent si vei rerereanaliza toate aspectele. Ei bine, actualii phisheri inca nu se incadreaza aici. Zilele trecute am primit inca un spam in numele celei mai vizate banci in materie de phishing, Raiffeisen Bank. Lasand la o parte faptul ca nu am cont cu adresa de mail pe care am primit, si pana sa verific linkul ce ducea spre o cu totul alta pagina, mi-a sarit in ochi logica de care da dovada tepuitorul. Si anume: “in noaptea de sambata, 10 aprilie spre sambata, 11 aprilie“. Nu suna ca un scenariu din filmele alea proaste in care se repeta o zi la infinit? Ca sa nu mai vorbim de virgula omisa dupa “10 aprilie”.

Baieti, dragi hoti, cand mai vreti sa tepuiti, trimiteti-mi textele la corectat! Va garantez calitatea, coerenta, logica textelor si nici nu o sa va coste enorm. 1% din castigurile de la cei ce pun botul la prosteala voastra vi se pare mult?

Indiferent de scopul tau in viata, e bine sa fii atent in scoala pentru ca nu stii niciodata cand te hotarasti sa devii spargator de banci si ai nevoie de cunostintele acumulate pana atunci…

Pentru demonstratie luam un belgian de 21 de ani si il punem sa jefuiasca o banca din Franta. In ipoteza specificam ca nu trebuie folosita metoda jafului armat. Solutia lui a fost sa faca o gaura in peretele presupus exterior al camerei seifului, pe unde sa intre, sa adune cat poate si apoi sa dispara. Cum insa nu a dat importanta matematicii (si probabil a facut scoala in Romania), a gresit calculele si a intrat in rahat. Mai exact, el a nimerit in toaleta cladirii invecinate, nu inainte insa de a se declansa si sistemele de alarma ale bancii. In cazul lui, nu stim cat de mult noroc i-a adus rahatul in care a calcat, dar politistii sigur l-au prins cu pantalonii in vine si cu capul gol…