Povestile cu extraterestrii din “Area 51, Nevada” nu sunt nici pe departe la fel de captivante precum povestile cu prosti de pe Ruta 51, Constanta. Zilele acestea m-am tot confruntat cu situatii bizare in drumul meu spre sau dinspre centrul orasului, iar de fiecare data personajele principale au fost aceleasi: controloarele.
Intr-o seara pe cand ma intorceam de la serviciu, pe scaunele din spate sedeau suspect trei madame, insa nu schitau nicio intentie necurata. Pe la mijloc erau doi… afro-manelisti. Pff, ce descriere buna (din pacate jignesc populatia africana, asa ca trebuie sa precizez ca ma refer strict la culoare)! Asadar, cei doi afro-manelisti ascultau Vivaldi la telefonul mobil, erau pe sistem turbo asa ca mai cantau si ei. Pentru cei ce nu-ntelege, Vivaldi e numele de cod lu’ aldi Victor, din Piata Chiliei. Continuand, dupa niste statii s-au urcat doua tinere pe la usa din spate, una din ele observand pericolul iminent a sarit din autobuz in ultimul moment. Cealalta ramasese ca vita la poarta inchisa. Pradatoarele si-au dat seama de oportunitate si au inceput initial sa hartuiasca prada cu vocile stresante, precum hienele, dupa care s-au ridicat si au trecut la atac. Au incercuit-o, o miroseau, se simtea frica… si mirosul de transpiratie al mahalagioacelor! “Lasa mana jos, femeie! Spargeti un geam, oameni buni! ” urlam, in gandul meu. Intre timp, o doamna mai din fata a inceput: “Dar de astia doi care ne exaspereaza cu muzica lor de ce nu va luati? Ia controlati-i! Sa vedem daca au bilet!”. O liniste stranie a cuprins tot autobuzul. Zona crepusculara… Cum a avut cineva curajul sa conteste faptul ca aia nu aveau bilet? De pe un alt scaun se aude incet unul mai mulatru: “Taci, fa, in …”. Au trecut ceva momente in care controloarele isi faceau treaba cu fata aceea, manelele tacusera, doamna a mai grait cateva adevaruri si usile s-au deschis. Au lasat-o pe fata sa coboare, au disparut si muzicantii (nu fara sa ii umple frigiderul doamnei cu gura mare) si ne-am continuat drumul. Inainte de ultima statie, bufnitele isi imparteau prada pe ziua respectiva. Pe fundal, se auzeau Nicolae Grigorescu si Aurel Vlaicu tipand si incercand sa scape din mainile lor murdare…