Nu sunt mare fan al conflictelor si incerc sa le evit pe cat posibil. Si pentru asta exista cateva solutii, ultima fiind fuga. Daca totusi startul e independent de tine, urmeaza ameliorarea lui prin diverse tehnici de supravietuire in salbaticie. Dar ar fi bine ca cel ce il porneste sa aiba in vedere cateva reguli de bun simt, spre binele sau.

Una din reguli ar fi ca numarul conteaza. Nu toti sunteti Jackie Chan. Orice persoana in plus inseamna o lovitura in plus. Cate lovituri din directii diferite poti bara simultan? Una? Doua? Trei? Dar opt?
Marimea conteaza. Daca prietenii tai te numesc “schelet ambulant”, ar fi o idee buna sa nu te dai mare pe langa cineva care chiar este masiv, sau macar mai mare decat tine, daca nu cunosti cel putin o arta martiala. Faptul ca ai vazut Karate Kid nu se pune la socoteala.
Si cea mai importanta regula, din punctul meu de vedere: nu o cauta cu lumanarea! Nu isca probleme acolo unde nu e cazul, doar ca sa te afli in treaba. Vrei sa vada baietasii tai cat de jmeker esti? Sa te admire femeia ca ai cojones mai mari decat creierul? Ce e cu dorinta asta cretina de a nascoci motive de scandal?

Drept exemplu negativ va voi prezenta o scena recenta petrecuta in fata la Tomis Mall. Eram cu Little Bro, Little Cousin si cativa anonimi (a se intelege persoane fara blog) si tocmai ce ieseam din mall ca sa fumeze si baietii o tigara. Am iesit prin lateral, pe unde nu e usa rotitoare. Grupul nostru iesea si un cuplu incerca sa intre, dar cum noi eram unul dupa altul, a trebuit ca cei doi sa astepte. Imediat ce am iesit, vazandu-ne de ale noastre, un tip periculos vocifera: “Ce, baiete, esti smecher? Ma imiti? Ai vreo problema? Zi, te crezi tare?“.

Eram toti “wtf?!”. Si prin toti ma refer la 8 insi. Periculosul care a incalcat toate regulile – un gagiu frate cu batul de la mop, cu maiou putin cam labartat la gat si bagat in pantaloni si probabil purtand slapi – a indicat mai exact cu cine avea treaba. Prietenul nostru vizat era neatent, cat noi inca incercam sa ne lamurim ce pusca si cureaua lata vrea ala. Cica atunci cand a iesit din magazin, colegul nostru l-a imitat cum tusea. Poftim?! Omule, esti prost? Apoi isi directioneaza privirea ucigatoare inspre Little Bro ca vorbea in numele “imitatorului”, ca un avocat. Intre timp, toti ne apropiam de el. Colegul explica si el cocalarului ca nu l-a imitat nimeni, nici macar nu l-a vazut vreunul cand am iesit, nici nu l-am bagat in seama. Mai are loc un scurt schimb de replici si observ cu coada ochiului cum iese si prietena individului afara sa il traga de maneca invizibila. Intr-un final isi cere scuze, dar tot pe un ton superior, si se afunda in analele magazinului. Dupa ce a plecat, Lil’Bro a pus intrebarea fireasca: “De ce nu l-am batut p-asta?“. Poate pentru ca suntem cu cel putin trei trepte pe scara evolutiei deasupra lui… si pentru ca urmatorul film trebuia sa inceapa si nu toata lumea avea timp de declaratii pe la politie. Imi si imaginez cum ar fi sunat stirea: “Opt tineri s-au napustit din senin asupra unui barbat si l-au snopit in bataie de fata cu nevasta“.