Daca am vorbit despre prima in general, a venit momentul sa vorbesc despre prima in special. Cine era prima la care ma gandeam? Da, era o ea… Speedy.

Prima bicicleta, marca Pegas, am primit-o cand am implinit venerabila varsta de 10 ani. Nu era noua, am cumparat-o pentru 200 000 lei de la un vecin. Arata acceptabil, avea portbagaj, aparatoare la roti, oglinzi retrovizoare, frana de mana pe fata si era pliabila. In zadar incerc sa imi amintesc culoarea, pentru ca a suferit multe transformari de-a lungul timpului.

Era toamna, o zi destul de mohorata, ploaia doar ce statuse si afara se facuse noroi. Dar nu conta! Eram asa de incantat de cadoul meu incat trebuia neaparat sa ii fac proba. Noroi, balti, borduri, masini parcate… ce se poate intampla?! Si asa m-am apucat de testdrive. Ii incercam toate functiile, toate optiunile, sesizam unde sunt probleme, ce ar mai trebui imbunatatit si apoi m-am intrebat de ce noroiul are un gust asa de rau…

Prima cazatura cu Pegasul meu a avut loc in aceeasi zi (cred ca a devenit obisnuinta sa am parte de accidente in prima zi), si desi nu a fost prima cazatura cu bicicleta din viata mea, a fost cea mai murdara. Nedureroasa, dar aratam precum un porcusor bucurandu-se de prima lui baie in mocirla. Iarasi, nu conta. Apucasem sa fac toate testele necesare, asa ca am urcat in casa si restul s-a petrecut ca in reclamele la detergenti.

Dupa vreo 2 ani de oras, venise timpul ca bicicleta mea sa se mute la tara. Urmand ca ea sa fie folosita si offroad, a intrat in “tuning”. Fara aripi, fara frana de mana, fara portbagaj, fara oglinzi sau alte accesorii ce ar afecta aerodinamicitatea. Cauciuc mai gros pe spate, butuc nou si apoi a intrat la vopsitorie. Din nou, nu-mi amintesc ce culoare a purtat.

In toti acesti ani si-a indeplinit sarcinile cu multa daruire si pasiune. Din motive cu care eu inca nu sunt de acord a iesit din patrimoniul meu cu o saptamana in urma. Era mov, un mov inchis, un mov inspre culoarea pamantului. Si avea multi kilometri la bord. A plecat fara sa apuc sa imi iau “la revedere”. Sper sa o mai revad si sa ne despartim amiabil…