Nu pe mine personal, ci pe barbatul caruia vocile din cap ii spuneau ca suntem nebuni toti. Toti adica un autobuz intreg. Nu mai vazusem de mult o scena de genul asta, si chiar incepuse sa imi fie dor. Drumurile zilnice cu autobuzul pana la facultate au fost destul de plictisitoare in ultimele luni. Nicio baba care sa spuna ca generatia tanara e nesimtita si ca nu are niciun viitor (ca suntem sortiti pierii si o sa ajungem in iad, stim), niciun copil care sa inceapa sa urle si sa planga si sa loveasca cu pumnii tot ce prinde, niciun “jmecher” prins de controloare care sa inceapa sa le injure si sa le imbranceasca. Cum spuneam, plictiseala… pana azi! Un nene cu fata “arsa” (probabil de soarele puternic de iarna asta, dar mai probabil din nastere), cu un fes de taran, tuguiat, s-a urcat si a inceput sa vorbeasca. Ba cu/catre noi, ba cu vocile din capul sau. “Porcilor!” isi incepe el discursul. “Voi m-ati mancat pe mine!”, continua. Ia o scurta pauza si incepe catre sofer: “Hai, ba, cat costa un bilet d-ala? Na d-acilea!”, insa soferul nimic. Nenea incepe sa bata in geamul catre sofer: “Hai, ba, fir-ai al dracu’, zi cat face ca-mi bag *bip* in gura ta!”… “Nu ma bagi in seama, *bip* in *bip*… Sa vina controlorul si sa spuna ca Nicu nu si-a luat bilet si sa ma duca la Politie, fir-ati ai dracu’ de porci! Voi m-ati mancat pe mine!!! Ziii, bah, cat face? Ia d-aici, un milion e bun?! Iaaa, ba, *biiip*!”. Intre timp, lumea din jurul sau a inceput incet incet sa se indeparteze de locul faptei si noi, cei din spate, ne abtineam cu greu sa nu zambim (de Doamne fereste!). Nebagat in seama, isi continua monologul. Vorbesc serios cand spun ca ar fi fost un comediant bun. “Ei sunt copiii mei… Nu-i asa ca sunt frumosi? Manca-i-ar tata pe ei de copilasi. Baaaaaa, asti-a copilasii mei!”, striga de zor, evident ca nu era niciun copilas. Apoi incepe sa se certe, probabil, cu sotia sa. “Dar ce, nu sunt si ai mei? Hai, na! Iesi d-aici, ca sunt copilasii mei! Arzi in iad, a dracu’ ce esti tu!”, apoi incepe un cantecel ceva legat de asta, cum ca ai sai copii sunt niste diamante, si niste safire, si asa mai departe (nu imi parea sa fi fost o melodie a artistului manelisto-lautar Guta). Imi pare rau ca nu pot sa reproduc tot, pe alocuri limbajul era mai colorat putin, si fara tonul de psihopat nu pare asa de interesant, insa cert este ca a meritat platit biletul. De ce nu face RATCu’ un contract cu el, in felul acesta s-ar mai anima drumurile monotone pana la serviciu. “Ai dracu’ porci, cu politia si controlul lor cu tot…”