Se uita doctoritele ce se uita, dar nu gaseau un raspuns. “Ce sa aiba un tanar frumos, in plina forta, la 18 ani?“. Am dat din cap aprobator, cu gandul “Ati uitat inteligent…“. Ma asaza din nou pe masa. Iar ma palpeaza. Incepusem sa cred ca le place sa ma pipaie, ca mie sigur nu imi placea pentru ca, ce surpriza, ma durea! Mi se face si o electrocardiograma. Ce o fi iesit acolo, nu imi dau seama nici acum. Mai stau putin pe pat si mi se spune sa ma duc sa ma vada domnul doctor chirurg. Uraaa! Merg la cabinetul chirurgului de garda.

Bat la usa, ca asa e frumos, deschid si vad o asistenta – tanara si frumoasa? nuuu! te crezi in filme?! – ce citea o revista. “Domnul doctor?..” intreb eu cu o voce timida. “Ce vrei?“. “Pai m-au trimis de la urgenta sa ma consulte domnul doctor chirurg…“. “Da-mi fisa…” spuse ea pe un ton plictisit. Apoi ridica telefonul si il suna pe chirurg, care dormea intr-o alta camera. Vine doctorul adormit, un tanar de vreo treizeci si ceva de ani, simpatic si vorbea frumos – ceva ce mi-era greu de crezut.

Ii spun povestea. Ma palpeaza… Ma intreaba daca am avut stres in ultimul timp. Eu doar ce trecusem printr-un examen, cel de bacalaureat. Dar nu am fost stresat! Am trecut linistit, il luasem cu medie buna – 9,55 daca va intereseaza – si urma sa ma inscriu chiar in acea marti dimineata la facultate. Nu eram stresat, chiar nu eram! Apoi intrebarea “Ce ai mancat?“, la care raspunsul a fost meniul din weekend si luni. Se cautau vinovati, dar nu s-au gasit. Intre timp, mama se gandea ca poate o fi apendicita. Si doctorul la fel. Ma mai palpeaza. Nu parea sa fie totusi apendicele inflamat pentru ca ma durea pe centru, si nu in dreapta cum ar trebui, nu imi amortea piciorul si nici scaun moale nu avusesem.

Concluzia: tot stresul era, bata-l vina!, sau o mica indigestie. Buuun. Du-te inapoi la cabinetul principal cu noile concluzii. Iar au stat doamnele putin pe ganduri ca soacra-mea-ntre scanduri. Hai sa ma mai trimita si la etajul 3 sa ma mai vada o doctorita specialista. Nu stiu in ce, dar specialista.

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 8 Comentarii

8 Comentarii la “Operatiunea Peritonita, Episodul 4: O parere avizata”

  1. petronik zice pe :

    hai că eşti simpatic :)) te plimbară puţin :))
    să iei aer :))
    parcă e o telenovelă, aştept episodul următor :))

  2. Jorjel zice pe :

    Din pacate, era aer d-ala de spital, cu miros de clor! 🙁 Stai conectata, maine urmeaza un nou episod! 😀

  3. oana zice pe :

    Sper ca nu o sa mori :P:))

  4. Alexa zice pe :

    Io cred ca in final personajul principal moare, prea e telenovela.:D

  5. Alexa zice pe :

    e telenovelaaaaaa. am simtit nevoia sa zic asta

  6. Jorjel zice pe :

    Oana, cu totii murim la un moment dat. 🙁

    Alexa, s-a zis mai sus ca e precum o telenovela, nevoia ta de a rerepeta asta e total anapoda. 😛 Si, bineinteles, personajul principal moare. 🙂 Cand insa, nu stiu.

  7. Alexa zice pe :

    Da, e o telenovela, imi place sa comentez, sa scrie Alexa acolo.

  8. Jorjel zice pe :

    Foarte bine! Cum zicea si Ceausescu: Comentati, comentati, comentati! 😀

Minte-ma! Minte-ma frumos!

Meh
 
Taguri
 
Bloage
 
Parteneri
 
Articole inculte, cele mai...
©2007-2021 In-cult.Info | Tema de: Elegant Wordpress Themes & data moca de Promo Items | WordPress