In sfarsit, vine si randul meu, pe la ora cinci fara un sfert. Intru in cabinet, trei tantici stateau pe scaun. Una isi tinea capul in maini si ne asculta, alta completa fisa cu datele mele si cealalta era ocupata cu un alt muritor. Le explic durerile mele, ma intind pe un pat si, ca de obicei, mi se ia tensiunea, temperatura si ma palpeaza. Aveam febra, dar tensiunea era normala – eu de obicei avand tensiune mica. Durerea era centrala, intre buric si pubis. “Du-te la cabinetul de analize“. Ma duc, doamna draga, ce sa fac…

Acolo un nene doctor pe la 50 de ani, trezit probabil din somn sau ridicat de la telenovela in reluare de pe Acasa, ma intampina. “Care-i problema?“, spuse el pe un ton enervant. “Pai uitati…” si ii spun acelasi lucru ca in primul cabinet. “Bine, ia loc” si scoase un ac. Intimidat oarecum, scot un oftat anxios de genul “Aaoofff…“, expirand aerul din piept. Domnului doctor i s-a parut ca este un timp bun pentru o morala: “Cum iti permiti? Ti se pare ca oftatul este un lucru de bun simt, mai ales in fata unui doctor? Este o nesimtire!“. M-am inrosit si m-am scuzat. Intervenise iar starea mea de “lasa, noi sa fim sanatosi“, n-aveam chef sa ii aduc aminte o lectie de anatomie, legata de reflexele involuntare si o alta despre reproducere. In gandul meu l-am trimis in locuri in care nu rasare soarele si am tacut din gura.

M-a intepat in deget, a recoltat cantitatea de sange necesara si apoi mi-a dat un flacon in care sa ii aduc o mostra de susu. Ma duc la toaleta. Nu gaseam sa aprind lumina, asa ca mergeam pe semi-intuneric intr-un loc unde pe gresia plina de apa – sper sa fi fost apa – navigau gandaci dibaci. Umplu flaconul si ma duc cu el la dom’ doctor. Nu il atinge, imi spune unde sa il pun – eu as fi preferat in gura dumnealui – si imi zice sa astept. Analizeaza el ce analizeaza si imi da foaia sa ma duc inapoi la doamnele doctor. Zis si facut.

[va urma]