Dupa cum am mai scris si i-am sfatuit si pe altii sa o faca, nu am crezut nimic din ce mi s-a spus in data de 1 Aprilie 2011. In general, cand un lucru e prea bun ca sa fie adevarat, chiar nu este, daramite de Ziua Pacalelilor. De aceea trebuie sa imi intelegeti scepticismul in legatura cu ce va voi povesti mai departe.

In timp ce imi exercitam responsabilitatile de barbat al casei, si aici ma refer la cele din cadrul curateniei de Paste, aud un ciocanit la usa. Am oprit aspiratorul si apoi manelele de pe fundal, m-am uitat pe vizor si am vazut un tip cu trei sticle de Coca-Cola in brate. Mi-au venit in cap doua variante: ori e vreun prieten de-ai colegului de apartament, ori vreun glumet care se plictiseste pe Facebook si a zis sa faca poante offline. Insa cum nu pot rezista etichetei rosii, imbracat in tol de scandal cum eram, am deschis usa. Baiatu’ imi bloca rapid privirea cu o sticla de 1,5 L de licoare magica si imi spune: “Buna ziua, suntem de la Coca-Cola si facem o promotie!”.

Primul lucru pe care l-am facut a fost sa verific subtil, cu privirea, daca sticla e sigilata. Inca nu imi venea sa cred ca imediat ce mi s-a terminat bidonul de Cola, cineva imi bate la usa ca sa imi ofere altul, rece ca gheata… Si moca, pe deasupra! Si cum stateam noi si ne uitam unul la altul, urca si o fata cu o vesta branduita, moment in care nu am mai pus la indoiala provenienta bauturii si le-am multumit satisfacut. Eram atat de fericit incat, atunci cand am fost intrebat de numarul apartamentului, nu stiam ce sa raspund si m-am uitat mai intai pe usa, sa vad daca este scris. Si nu este. Intr-un final mi-am amintit, am ras cu totii si am baut Coca-Cola fericiti pana la adanci batraneti.

P.S.: Vecinul de vizavi a refuzat sticla. Ce bine mi-ar fi prins mie inca 1,5 L de moarte lichida!