Acum, in toiul tuturor acestor sarbatori ale iubirii, ale frumusetii si renasterii, majoritatea oamenilor devine mai romantica, mai dragastoasa, mai blanda, mai intelegatoare, mai siropoasa. Si e in regula, acum avem voie cu totii sa ne aratam partea asta moale si pufoasa, nu ne va judeca nimeni. Iar in acest scop avem nevoie de cuvinte, pe langa gesturi si fapte, ca sa aratam persoanelor dragi cat de mult tinem la ele.

Dar oare mai stim sa facem declaratii?

In toamna am fost la Balul Bobocilor al fostului meu liceu. Pusti si pustoaice, parada modei, fuste scurte, decoltate, picioare fine, lungi si scurte – toate goale, coafuri scumpe si tocuri cui. Dar deviem de la subiect. Asadar, la bal a avut loc si concursul de Miss si Mister – desi cu totii stim ca nu ne pasa cine iese Mister, fata ne intereseaza, iar una dintre probele clasice este cea a declaratiilor de dragoste. Insa, de data asta, a fost randul fetelor! Care au esuat intr-un stil mare!

Pentru niste persoane carora le place sa fie curtate, cucerite si date pe spate, iar apoi luate pe sus, adolescentele nu au habar ce inseamna o declaratie de dragoste. Probabil li se pare normal si firesc doar sa primeasca, fara sa ofere nimic in schimb, pentru ca totul li se cuvine. Iar spiritul de turma este mai vizibil la ele decat la orice alte fiinte, poate in afara de pensionari. “Iti mai amintesti cand…?” si-au inceput discursurile, iar continuarile au fost total irelevante, indiferent ca luna stralucea, ca au fost sarutate sub stele sau ca iarba prin care calcau era uda din cauza cainilor maidanezi. Cu o exceptie, toate au depanat amintiri, nu au facut o declaratie. Si a fost penibil. Pana la urma, e de preferat sa ii lasam pe baieti sa minta cu clasicul: “Am incercat sa gasesc cuvinte poleite cu aur ca sa iti spun cat de mult tin la tine, dar cel mai bine iti spun simplu: Te iubesc!” sau…

Esti frumoasa ca o stele,
Tu mi-ai rupt inima-n doi,
Toate sufletele mele
Bate pentru tu si noi!