Cand Politia sau un prieten te sfatuieste sa nu faci afaceri cu oameni dubiosi, ar fi bine sa asculti si sa bagi la cap. Daca o afacere pare prea buna ca sa fie adevarata, probabil ca si este!

Intamplarea pe care o voi istorisi a avut loc intr-o autogara, in asteptarea microbuzului care oricum nu mai circula. Doi baieti, ce inca isi faceau sperante ca vor ajunge la destinatie, au fost abordati in intunericul serii de doi ochi vorbitori. Nu, nu cei din reclama de la Coca-Cola Zero, ci unii cu o cautatura hoteasca de lup. In rest, personajul se confunda cu noaptea. Sa spunem doar ca presedintele Americii ar fi invidios pe bronzul individului, pe care il vom numi in continuare Romi. Aveti mai jos o varianta apropiata de adevar a dialogului purtat:

Romi: “Telefoane, baietii?”
Unu’: “Nu, mersi…”, si se indeparteaza putin.
Romi: “Hai, manca-ti-as, ca am un N95. E eftin, eftin!”, si scoate din buzunar o husa ce ascundea un Nokia N95 veritabil, de 8 Gb.
Altu’: “Cat il dai?”, intreaba pustiul, aparent interesat. Mare greseala!
Romi: “Doua juma’, sa moara mama!”, si tot flutura telefonul.
Altu’: “Eh, n-am atatia bani…”, o tactica de negociere foarte inspirata.
Romi: “Hai ca ti-l dau cu unu’, ca doar ce l-am sutit si am nevoie sa scap de el rapid.”, si afaceristu’ zambeste malefic.

Altu’ sta pe ganduri, se mai uita la telefon si scoate 100 de lei. Intunecatul ia banii cu aceeasi mana in care tinea si telefonul, le baga pe amandoua in buzunar si apoi scoate iarasi husa. O inmaneaza proaspatului proprietar, ii spune sa mai astepte putin pana il scoate la aer, sa nu fie pagubitul prin zona si a disparut ca o umbra la umbra. Unu’, care a stat deoparte si a admirat desfasurarea actiunii, ii cere husa si bate usor in ea. Suna a gol, ca o cutie. Altu’, increzator in achizitia facuta, isi cere obiectul ca sa ii dovedeasca Unului ca nu are dreptate.

Scoate jucaria din teaca si i-a demonstrat Unului ca s-a inselat. Nu era o cutie, era un sapun. Scump, dom’le, foarte scump! Sapunul minune: te curata de bani!