Se intampla din cand in cand sa ne enervam prietenii care si-asa abia ne suporta. Uneori o facem fara sa ne dam seama, alteori pentru ca ne-au enervat si ei pe noi si, in unele cazuri fericite, pentru ca ne ofera o placere deosebita.

O metoda eficienta este de a fredona sau canta obsesiv o melodie anume. Ii puteti tortura minute, ore, zile si saptamani in sir cu urmatoarele scurte secvente:

  • Marioaraaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa de la Gorj!
  • Hava nagila, hava nagila, hava nagila v’nismeḥa! Hava neranenah! Hava neranenah! Hava neranenah v’nismeḥa!
  • Ina, ina gione!
  • All the things she said, all the things she said… Running through my head, running through my head! Running through my head!
  • Hey, I know what will cheer you up! It’s peanut butter jelly time! Peanut butter jelly time! Peanut butter jelly time!
  • Haven’t you heard? Oh, well the bird, bird, bird, bird is the word!

Toate cele de mai sus au fost testate personal de mine si au efect garantat in cazul persoanelor cu un psihicu’ normal. Pentru un rezultat optim, repetati insistent si cu daruire, traind ceea ce fredonati. ATENTIE! Cineva s-ar putea sa dea sa va juleasca!

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 14 Comentarii

Bate-ti in geam… Ce sa-mi bat in geam? Nu mai bine afisau ceva de genul:
“In geamul nostru poti sa-ti bati nevasta!”



Bonus: Noi vrem respect!

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 1 Comentarii

Hotarati-va, e moca sau nu? Nu ma intereseaza ce scrie pe site, ci ma intereseaza ce mesaj transmite reclama.

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 6 Comentarii

Nu, din pacate nu imi apartine termenul “mutologie“. Aceasta noua stiinta a fost inventata si perfectionata de specialista Diana Spranceana (ha, ce nume “rimant”) de la siteul feminist mai jos surprins in imagini. Lasand la o parte balbaiala degetelor – imortalizata de asemenea in a doua imagine ca sa nu ne inchipuim ca prima greseala a fost doar o intamplare nefericita, mitologia populara e un pleonasm de toata frumusetea. Femeie isteata si experta in mutologie, autoarea articolului ar trebui urmatita de sefi sa vada pe ce dau banii din gand in gand.

PS: Multumesc studentei eminente Oana pentru ca nici ea nu se uita doar la poze.


  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 11 Comentarii

Desi poate fi atat perla Monicai însăşi, cat si o reproducere precara a discursului ei de catre un ziarist cancanian – si inclin spre aceasta varianta din urma, schimbarea gen(i)ului e o greseala des intalnita in astfel de situatii. Daca in urma acestei sesizari macar unul dintre voi va folosi corect adjectivele pronominale pe viitor, pot considera ca mi-am atins scopul.
PS: Multumesc ingerului meu iubitor pentru ca nu se uita doar la poze cand rasfoieste ziarele online.

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 6 Comentarii

Insa daca ar fi metrul unitatea de masura pentru inteligenta, n-am avea indeajunsi submultipli pentru a evalua cunostintele indivizilor de clasa a 11-a care au debitat cu creta ineptiile urmatoare. Unul singur a fost in stare sa scrie corect. Am precizat cumva ca sunt elevi de liceu? Dar ce sa le mai ceri lor cand diriginta scrie caznica si ponpieri
PS: Multumesc din nou profesoarei ce a fost pe faza.

Ultima poza e bonus.

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 3 Comentarii

Decedato, sa faci bine sa platesti! Ce, daca te-ai mutat la garsoniera de lemn crezi ca ai scapat aici? Nu, nu! Nimeni nu scapa de vigilenta mea!“. Ciudat e ca decedata are mai putin de plata decat primii doi… O fi primit vreo subventie de la cel de sus? Multumiri studentei eminente corespondente, Oana. In curand o sa trebuiasca sa incep sa te platesc…NOT!

Decedata

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 0 Comentarii

Nu stiu daca are rost sa ne mai intrebam de ce sunt elevii atat de inculti si ignoranti atunci cand unii profesori se afla cam la acelasi nivel. Mai jos aveti o monstra de incultura, autoarea fiind profesoara de liceu. Asadar, diriginta unor elevi de clasa a 11-a stie ca mamele de stau acasa si au grija sa nu se puna praful pe televizor sunt caznice, iar un tatic este subofiter la ponpieri. Probabil concediul si-l face in Istambul si mananca numai bonboane fine, de egzemplu alea care au nume de personaj din Testoasele Ninja.
P.S. : Multumesc pentru poza unei alte profesoare, cu spirit de observatie si cunostinte de limba romana.

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 3 Comentarii

Failblog a publicat lista celor mai mari ratari ale anului ce se apropie de sfarsit. Uitati-va si minunati-va! WIN!

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 2 Comentarii

Nu vi se pare ceva ciudat la poza de mai jos? Da, si eu sunt curios la ce foloseste incuietoarea aia de pe mijlocul usii. Sa descurajeze hotii? Sau oare sa inchida si vizorul?

Incuietoare

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 4 Comentarii

O sa ti se usuce si o sa cada, hotule care esti hot! Multumiri studentei corespondente, Oana.

Blestemul

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 1 Comentarii

“In kiriez camra la bl. 1,2 fete conditi bune” Fetile, va bagati?

Inkiriez

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 4 Comentarii

Corespondenta noastra speciala, foarte speciala, din Bucale capitala ne dezvaluie parerea unui specialist despre transmiterea diverselor boli si afectiuni intr-o societate moderna si civilizata. Oana, ai tastatura!

Intr-o dimineata, cand ma indreptam spre facultate, stateam la semafor si asteptam culoarea verde pentru a putea traversa. Langa mine mai erau un nene si un tip, iar pe partea cealalta se zareau doua tipe cu masti medicinale la gura. Nenea se intoarce catre tanarul pe care, trebuie mentionat, nu il cunostea si spune pe un ton superior si inteligent:
– Oare astea si cand sug p**a tot cu masca aia pe gura o sug?
Secundele trec, se face verde, nenea se indreapta spre ele si striga:
– Panaramelor, sugeti p**a cu masti pe fata? Sa va ia dracu’ de panarame, ca numai de la voi murim toti!

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 1 Comentarii

Sinucigas metrou

Daca nu ati aflat deja, aseara un om s-a aruncat in fata metroului. Tragic. La fel de tragica este si exprimarea ziaristilor de la un cotidian colorat:unul dintre picioarele sale au fost sectionate. Frumos acord, dar lipseste cu desavarsire!

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 2 Comentarii

E toamna, ploua, e vremea sa fiu putin mai prapastios. Fac o incercare.

Multa lume ma intreaba de ce sunt asa de pesimist, cand viata e atat de frumoasa? E simplu, dragii mei, atunci cand se intampla ceva bun, la care nu ma asteptam, sunt mult mai bucuros decat sunt suparat cand se intampla ceva nasol. In schimb, un optimist simte o bucurie mai mica pentru lucrul frumos ce oricum avea sa se intample – dupa mintea lui, si e mult mai daramat daca lucrurile nu merg conform planului. Ce se intampla atunci cand umbli cu capul in nori, si viata iti pune piedica?

Mai intai te doboara, apoi te taraste prin noroiul societatii si prin baltile imoralitatii, ipocriziei si coruptiei, si in final te arunca intr-o groapa de gunoi. Te trezesti brusc la realitate, singur, infrigurat, cu sufletul calcat in picioare si neputinta de a intelege ceea ce tocmai s-a intamplat. Iti pui vesnica intrebare: “De ce eu?”. De ce ti se intampla tocmai tie toate astea? Te adresezi unei divinitati, in speranta primirii unui raspuns care intarzie sa apara. Cu ultimele puteri, te uiti in sus catre semenii tai care o duc mai bine, si cauti intelegere, compasiune ori ajutor sa te pui pe picioare. Nimeni nu se uita la tine, toti au problemele lor, ce rost are sa adauge pe umeri si poverile altora? De ce sa se apropie cineva de marginea gropii, sa iti intinda o mana? E prea periculos acolo, nu se stie cum il apuca stranutul si imediat ajunge langa tine. Nu, e mai sigur sa mearga inainte, sa isi urmareasca propriul scop, trecand nepasatori pe langa cei ce au ajuns la fund.

Si atunci apelezi la ultima persoana care, speri tu, nu te va lasa balta: tu insuti. Iti faci un nou scop in viata, asa cum te-a invatat filmul “The Secret”, si anume sa te ajuti pe tine insuti si sa gandesti pozitiv. Iti spui ca o sa iesi din groapa aia nenorocita, ca o sa te cureti si vei ajunge iar sa mergi pe cararea spre succes, spre implinire, pe care ai mers candva cu capul in nori, doar ca de data aceasta vei fi cu picioarele pe pamant. Incepi urcarea, facand slalom printre ceilalti ajunsi in situatii similare cu a ta. Nu poti sa stai de vorba acum cu ei, esti prea ocupat sa iti atingi scopul. Calci pe mainile intinse, faci o scara din ele si le zdrobesti in drumul tau. Te agati de margine si cand apare primul om cu suflet bun, care voia sa te ajute sa te ridici, il apuci de picior si il trimiti la fund. De ce? Pentru ca merita! Unde a fost el cand tu strigai dupa ajutor? De ce nu a trecut atunci pe cararea ta si a vrut doar sa iti rapeasca satisfactia de a fi reusit tu singur sa te ridici la suprafata?

Murdar si zdrenturos, dar cu un tel de atins, te indrepti spre ceea ce cunosteai drept acasa. Nu te asteapta nimeni, nu iti sare cainele in brate, nu toarce pisica pe langa picioarele tale, nu te saruta iubita, nu te asteapta mancarea calda pregatita de mama si berea rece cumparata de tata, filmul downloadat de frate si cartea aleasa cu talc de sora. Ai ramas singur, ai uitat? Oricum nu iti mai pasa de toate astea, unde erau ei cand tu aveai nevoie de salvare? Nici lor nu le-a pasat de tine, nici tie nu iti mai pasa de nimeni in afara de tine. Ceea ce nu stii este ca ei erau langa tine, dar tu priveai doar in sus, nu si imprejur. Si i-ai abandonat, i-ai indepartat, le-ai rupt mainile intinse inspre ajutorarea ta. Asadar, esti singur. Mare scofala!

Te duci la baie si faci un dus, te cureti de toate cele ce arata ca ai calcat pe cadavre ca sa ajungi unde esti acum. Imbraci costumul nou si iesi afara. In drumul tau spre mai bine, treci pe langa groapa din care te-ai ridicat. Auzi rugamintile alor tai, strigatele apropiatilor si suspinul omului bun. Nu te uiti in jos, ca nimeni nu a catadicsit sa priveasca inspre tine. Dar omul bun? Eh, sigur nici el nu era bine intentionat, da-l incolo, voia doar apreciere pentru ceea ce ai facut singur. Mergi pe cararea spre succes, te agati de oricine e putin mai sus decat tine si il tragi inapoi, mai impingi pe cate unul de pe margine, iti repeti in minte mottoul egoist si ajungi oriunde vrei. Si ce daca ai frant destine, ai calcat si tu suflete bune? La fel au facut si altii cu tine! Si nepasator ajungi acasa, te speli pe maini de toti si toate si, pentru ca umbli cu nasul asa de sus, nu simti nici macar ca ai calcat, pe langa suflete nevinovate, si in rahat…

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 2 Comentarii
Pagini
 
E criza
 
Am si sponsori
 
Taguri
 
Articole inculte, cele mai...
©2011 In-cult.Info | Tema de: Elegant Wordpress Themes & data moca de Promo Items | WordPress