Pentru fane (Sursa: Cafepress)

Pentru fane (Sursa: Cafepress)

George, Georgel, Gigel, Georgică, Jorj, Jorjel, Jorjică, Gigi, Gică, Gigică, Gigione: EU. Imi place numele meu pentru ca e nume de sfant si are o multitudine de alinturi. Inca de mic familia si cunoscutii foloseau fiecare din cele enumerate mai sus in functie de moment.

George: adresarea pe numele din certificatul de nastere, detasata; de obicei cand faceam ceva rau sau cand mi se adreseaza cineva “oficial”.
Georgel: alintul cel mai simplu; de catre amici, prieteni din copilarie sau prieteni apropiati.
Gigel: semidetasat; din aceeasi clasa cu “Dorel”. “Gigele, ia mai fa BZZZ!”.
Georgică: alintul meu preferat; de catre amice, prietene bune. Este utilizat pe scara larga atunci cand cineva are nevoie de ajutorul meu. Si functioneaza, cu conditia sa fie accentul corect si “ăăăăă”-ul prelungit. (NB: rimeaza cu ceva)
Jorj: varianta francezo-romaneasca; prieteni buni de familie, de obicei din alte localitati.
Jorjel: pseudonimul meu; folosit in online de catre necunoscuti, si offline de catre colegi, prieteni. Nu am fost primul Jorjel de pe net, am fost al doilea. Am verificat la vremea aceea, demult tare, toate paginile si forumurile in care era folosit acest nickname, si am descoperit o singura persoana inregistrata in mai multe locuri. Apoi am fost eu. Acum se pare ca este la moda.
Jorjică: alintul lui Jorjel; nu e foarte des auzit. Nu este sugerat a fi folosit de fete atunci cand au nevoie de mine, nu tine loc de Georgică.
Gigi: alintul lenesului; folosit pe scara larga (cine nu il stie pe Nea’ Gigi; var. Jiji). Nume de cod din copilarie: Gigi Bordura.
Gică: prescurtare. Se foloseste de obicei cu alta prescurtare, “Nea”: “Bre, nea’ Gică, nu mai bea atata!
Gigică: combinarea celor doua de mai sus, pentru a se putea adresa copiilor. Cand eram baiat cuminte, mama-mi spunea “Gigică“. Daca eram baiat rau, nu imi mai spunea nimic, lasa cureaua sa vorbeasca in numele ei. Dar au fost rare ocaziile cele din urma.
Gigione: varianta italiana. Nu mai tin minte care a fost originea acestuia, dar se asocia cu “mascalzone“. Inca nu inteleg de ce, am mentionat ca eram cuminte?

Ca o incheiere, va multumesc tuturor celor care mi-ati urat intr-un fel sau altul sa traiesc cu numele, celor care imi veti dori in continuare sa fiu iubit, sanatos si la punga gros, si nu in ultimul rand le urez si eu celorlalti George si Georgianelor numai de bine!

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 3 Comentarii

Sursa: Wikipedia

Sursa: Wikipedia

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe/George s-a născut în Cappadocia, într-o familie creştină, şi a trăit în timpul domniei împăratului Diocleţian. Mai multe date nu se cunosc cu certitudine, neexistând nici un document al epocii, care să conţină viaţa lui. Cele ce ştim despre el au fost scrise în Evul Mediu.

Alăturându-se armatei romane şi parcurgând ierarhia militară, Sfântul Gheorghe s-a făcut remarcat prin faptele de arme. În ciuda decretului împotriva creştinilor, emis de Diocleţian în 303, Sfântul Gheorghe a ales să-şi mărturisească public credinţa creştină. Din porunca împăratului, sfântul a fost întemniţat şi supus torturii pentru a-şi renega credinţa. Loviri cu suliţa, lespezile de piatră aşezate pe piept, trasul pe roata, groapa cu var, încălţamintea cu cuie, băutura otravită, bătaia cu vene de bou şi toate celelalte torturi nu au reuşit să-l facă să renunţe la credinţa sa. Martorii suferinţelor Sfântului Gheorghe, uimiţi de puterea sa de a îndura durerea, au părăsit vechii idoli păgâni, îmbrăţişând Creştinismul. O dovadă a sfinţeniei sale o reprezintă o minune săvărşită de Sfântul Gheorghe în timpul întemniţării sale. Atingând corpul unui deţinut mort din celula sa, acesta a înviat, convingând-o astfel chiar pe Împărăteasa Alexandra să îmbrăţişeze credinţa în Iisus Hristos. Respingând oferta împăratului (de a renunţa la creştinism în schimbul unor înalte onoruri), Diocleţian a poruncit decapitarea Sfântului Gheorghe şi a soţiei sale.

Legenda potrivit căreia sfântul ar fi ucis un balaur pentru a salva o fecioară este o invenţie târzie, medievală. Adesea însă, iconografia recentă ni-l prezintă pe sfânt călare, doborând cu suliţa un balaur, poate simbolic. Unii comentatori sunt însă de părere că este vorba doar de o preluare târzie a mitului grec al lui Perseus şi Andromeda.

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 2 Comentarii
Pagini
 
E criza
 
Am si sponsori
 
Taguri
 
Articole inculte, cele mai...
©2011 In-cult.Info | Tema de: Elegant Wordpress Themes & data moca de Promo Items | WordPress