Am dat aici peste o noua melodie de la Taxi – E criza. Versurile despre obiceiurile femeiustelor sunt cat se poate de adevarate si bine gandite, dar comparatiile sunt geniale: “nu te uita la mine ca pinguinul la baliza“!

Taxi-E criza

Nu e o noutate ca portiile de mancare din unitatile responsabile cu alimentatia publica devin din ce in ce mai mici. Mai demult scriam despre suberecul cu carne precum economia: sublima, dar lipseste cu desavarsire. Dupa o perioada in care am incercat sa privesc mai indulgent incercarile comerciantilor de a ramane pe linia de plutire, imi dau seama ca nu am de ce sa imi fie mila de ei: profita de pretextul crizei ca sa isi bata joc de clienti.

Eu nu sunt tocmai cel mai pretentios client. Ba dimpotriva, cred ca sunt printre cei mai rabdatori si intelegatori. Am trecut cu vederea multe nereguli, am iertat diverse scapari ale ospatarilor si am asteptat mai mult decat ar fi suportat oricine. Nu mi-a adus nimic altceva aceasta atitudine decat alte neplaceri, dar poate primesc macar un punct pentru marele meci de dupa apocalipsa.

Ce mi-a declansat acum indignarea? Pai sa va povestesc cum azi eram lihnit si avand o pofta nebuna de mititei, zic sa merg in raiul evazionistilor fiscali gratarelor din Constanta: Satul de Vacanta. Si ca sa nu ma duc oriunde, ma indrept spre Cuptorul cu Placinte, un loc renumit si unde mai mereu e coada, deci ceva bun sigur fac si ei. Imi astept randul si comand:

• mititei – 6 x 0.65 = 3.9 lei
• cartofi prajiti – 1 x 1.5 = 1.5 lei
• chifle – 2 x 0.5 = 1 leu
• salata de varza -1 x 1.5 lei = 1.5 lei
• mustar

Total: 9 lei. Daca facem calculul, reiese ca o pleasca de mustar costa 1.1 lei. Deci mustar d-ala fara nume, cumparat la galeti de 5 litri la preturi de nimic este taxat exemplar. Stiu ca e afisat si pretul mustarului acolo, si sigur nu e 1 leu, o sa ma uit mai bine data viitoare. Oricum am platit in plus. Sau furculita de plastic, cele doua scobitori si gramajoara de sare se platesc si ele? Nici macar nu e prima oara cand imi spune o suma mai mare decat cea corecta. Dar nu e vorba de bani, ca si daca imi dadea rest 0.5 lei nu ii luam. E vorba de respect, de corectitudine, de… geaba.

In fine, asta a fost doar asa, ca fapt divers. Surpriza mare a fost cand am vazut ce inseamna portia de 150 gr de cartofi prajiti: puteam sa numar paiele pe degetele de la maini, si sa imi si ramana unul mijlociu de indreptat catre cine il merita. Aia mici se rusinasera si abia se mai zareau in farfurie. Nu aveau mai mult de 5 cm in lungime si erau subnutriti. Gustosi, dar mult prea schilozi.

Inteleg, nu e tocmai un restaurant, nu am platit o caruta de bani, dar in ritmul asta o sa ajungem sa platim doar ca am trecut pe acolo, fara sa mancam nimic. Pe timp de criza nu ar trebui sa creasca portiile si sa micsoreze preturile? Nu, ca gura lor tre’ sa manance si mai mult ca inainte…

Iti dai seama cu adevarat de criza financiara in care ne aflam in momentul cand iti iei un suberec, sa mananci in viteza intre doua intalniri, si in loc sa primesti o gogoasa cu carne de vita inauntru, te trezesti cu o scovearga uleioasa la fel de plina ca si economia noastra si langa un biletel: “Atentie! Poate contine urme de carne de vita!“. Pe bune?! Si eu care l-am luat ca sa imi ung sufletul cu untdelemn… Sau cumva am intrat in post si nu stiam eu? Mai bine omor o vaca si imi fac suberecul acasa decat sa mai dau banii degeaba pe gogoasa voastra!

Avertismentul este si el pus acolo pentru protectia consumatorului si face parte din acelasi ciclu cu ciocolata cu alune, pe ambalajul careia scrie: “Produsul poate contine urme de arahide, alune“. Acesta din urma este un necesar, cu siguranta au murit multi prosti pana sa il afiseze. Cat de inapoiat poti sa fii astfel incat, atunci cand stii ca esti alergic la alune, sa iti cumperi “Ciocolata cu alune”, si mai apoi sa te plangi ca pe ambalaj nu scria ca poate chiar sa contina alune. Dar la ce te asteptai? Rahat?