Povestea ce va urma nu este inspirata din fapte reale, ci intru totul bazata pe ele. Experienta mea cu sistemul medical din Romania va fi relatata in cateva episoade, pe baza amintirilor scrise imediat dupa intamplare, dar si a memoriei mele de elefant sedat.

Totul incepe intr-o seara calduroasa de iulie, mai exact pe data de 17, anul Domnului 2006. Dupa o zi normala de leneveala binemeritata, pe la ora 18 incepe sa ma doara zona abdominala. Ce sa fie, ce sa fie? “Du-te in pelerinaj la buddha si incearca sa eliberezi demonul din tine”, mi-am spus. Exorcizarea nu a functionat. Incet, dar sigur, durerea creste. Prima reactie este de a informa pe cineva, si anume pe numita “mama”, ce se afla cu cateva camere spre nord. Cautand prin trusa de medicamente, primul ingerat este un Dicarbocalm, un antiacid ce a functionat destul de bine cu alte ocazii. De data aceasta nu m-a ajutat insa. Trece o ora, durerea se inteteste. Iau un carbune medicinal, care ar trebui sa calmeze durerea de burta. Ar trebui.

Metodele “moderne” nefunctionand, apelam la metode babesti. Intai comprese cu apa calda aplicate pe locul cu pricina. Durerea continua. Sticla cu apa fiarta. Durerea persista. Tot apasam sticla pe abdomen, pentru ca asa ma simteam putin mai bine in primele 15 secunde, iar apoi devenea din nou insuportabila. Apare febra, apar frisoanele, apar durerile de cap, la fel de acute ca cele de burta. Cu gandul ca macar una din dureri sa dispara, iau un Extraveral ca sa ma calmez. Poate a avut un efect de vreo ora in privinta durerii de cap, dar doar atat. Cu toate eforturile noastre – adica ale mamei, ca eu stateam in pat mormaind – nu am reusit sa scap.

Mama a spus ca o sa cheme Salvarea. Eu am spus sa nu, ca probabil e doar o indigestie si or fi cazuri si mai grave decat al meu. Gandirea asta altruista era sa ma coste scump de data asta. Se facuse ora 23, si am zis ca poate daca adorm imi trece. Incearca si adormi daca poti, domnule Jorjel. Ma intorceam de pe o parte pe cealalta, precum vitelul pe rotisor. Am incercat sa beau un ceai care ar fi trebuit sa imi faca bine, nu mai tin minte exact de care – galbenele, musetel, basina porcului, ceva de genul. Efectul a fost cel asteptat: exact pe dos! Ceaiul a declansat o reactie de expulzare prin esofag si pe gura a continutului stomacului, provocata de contractiile spastice ale diafragmei si ale muschilor abdominali. Adica am varsat, vomat, dat la rate. La un moment dat s-au vazut si niste firisoare de sange. Asta ne-a speriat rau de tot…

[va continua]

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 2 Comentarii

2 Comentarii la “Operatiunea Peritonita, Episodul 1: Preludiul unei aventuri”

  1. petronik zice pe :

    Doamne… copile… sper ca te simti mai bine

  2. Jorjel zice pe :

    Acum ma simt bine. Ma mai ia cu cate-un fior cand imi aduc aminte. 😛 Multumesc pentru grija. :*

Minte-ma! Minte-ma frumos!

Pagini
 
E criza
 
Am si sponsori
 
Taguri
 
Bloage
 
Parteneri
 
Articole inculte, cele mai...
©2011 In-cult.Info | Tema de: Elegant Wordpress Themes & data moca de Promo Items | WordPress