Eu nu sunt slujitorul Domnului, sunt fiul Lui. Nu ma numesc Iisus (cu doi “i”) si nici nu sunt un Sfant, desi port nume. Cred ce vreau, cand vreau si stiu ce si de ce cred. Pana in aceasta seara, desi auzisem multe “plangeri” la adresa purtatorilor de sutana, mi-era greu sa ma pot pronunta, si spuneam ca sunt exceptii. Tind sa cred insa ca exceptiile sunt de fapt cazurile bune. Poate am un moment de ratacire si nu cuget limpede, dar chiar nu mai conteaza. Daca esti preot, slujitor al Domnului, sutana si o facultate facuta in doru’ lelii, printre betii si preacurvie, nu inseamna ca esti stapan, si nimeni nu iti e tie slujitor.
Sa trecem la fapte concrete. Am hotarat sa merg la un concert de colinde. Am ajuns putin mai tarziu, si am stat mai in usa, neimportant. La un metru de mine, era un preot, cu un cap mai inalt ca mine, solid, barbos si arogant. Am sesizat asta de cand am intrat, insa am considerat ca nu are importanta. Dar in momentul in care se intoarce catre mine si imi spune: “Du-te si vezi daca s-a racit cafeaua aia si adu-o incoace!”. Poftim? Vorbea cu mine? Trebuia sa vorbeasca cu mine, nu mai era nimeni in preajma. “Da, e cafeaua mea aia, adu-o incoace!”. Cu tot respectul, parinte, dar ce dracu’?! Cum mama dracului imi vorbesti tu mie pe tonul ala si ma pui sa-ti aduc cafeaua? M-am spovedit cumva la matale si ma aveai la mana cu niscaiva pacate? Trebuia sa imi ispasesc canonul? Un “te rog” nu ar fi stricat, si pe un ton bland, normal, respectuos, poate ar fi fost chiar o placere. Dar dumneata ce cusur ai? Ti-ai umplut burdihanul la pomeni si nu iti mai poti misca fundul ala gras 5 metri? Ti-era teama sa nu fie cutremur cand pasesti? Ai genunchii slabiti de la cat ai ingenuncheat in fata Domnului, sau de la spovedanii in particular? Sau nu cumva vinul e de vina pentru tupeul superior de care dai dovada, parintele? Pai scuipa-ti-as in cafeluta si varsa-ti-as-o pe barba plina de resturi de la parastase! Sa ma ierte Dumnezeu, dar nu ii sunt dator cu nimic acestui fariseu. Prost am fost eu intr-un final ca am facut ce zice popa (nu ce face el). Am o bunavointa prea mare pentru oamenii printre care traim, si nu imi aduce mari satisfactii, decat sufletesti. Dar astea nu tin de foame si nici nu mai ajuta in ochii nimanui. Ba chiar e un semn de slabiciune. Si am fost slab in seara asta. Dar sa dea Domnu’ sa-mi mai vorbeasca un preot asa, sau vreun batran senil in autobuz, ca o sa le arat ce inseamna “democratie prost inteleasa” si “tineretul din ziua de azi”…