Iti dai seama cu adevarat de criza financiara in care ne aflam in momentul cand iti iei un suberec, sa mananci in viteza intre doua intalniri, si in loc sa primesti o gogoasa cu carne de vita inauntru, te trezesti cu o scovearga uleioasa la fel de plina ca si economia noastra si langa un biletel: “Atentie! Poate contine urme de carne de vita!“. Pe bune?! Si eu care l-am luat ca sa imi ung sufletul cu untdelemn… Sau cumva am intrat in post si nu stiam eu? Mai bine omor o vaca si imi fac suberecul acasa decat sa mai dau banii degeaba pe gogoasa voastra!

Avertismentul este si el pus acolo pentru protectia consumatorului si face parte din acelasi ciclu cu ciocolata cu alune, pe ambalajul careia scrie: “Produsul poate contine urme de arahide, alune“. Acesta din urma este un necesar, cu siguranta au murit multi prosti pana sa il afiseze. Cat de inapoiat poti sa fii astfel incat, atunci cand stii ca esti alergic la alune, sa iti cumperi “Ciocolata cu alune”, si mai apoi sa te plangi ca pe ambalaj nu scria ca poate chiar sa contina alune. Dar la ce te asteptai? Rahat?

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 2 Comentarii


Vacanta Mare ne arata cum stau lucrurile cu casatoria si ce se poate intampla pe la nunta. Asadar daca aveai impresia ca nunta ta a avut si momente nasoale, asculta si simte-te bine!

Aceasta particica face parte din showul “Am imbuli-NATO”, Vol. 2, de pe vremea cand traia Adi Sava (Dumnezeu sa-l ierte!). A fost prima caseta cumparata din banii mei, si am ascultat-o cel putin o data pe zi, pana am invatat-o pe de rost. Hora asta mereu am avut-o in minte, dar cu precadere in ultimele zile, cand ma chinuiam sa imi aduc aminte exact de unde era. Si mi-am adus, am cautat si gasit caseta, inregistrat pe calculator, uploadat pe trilulilu si… Am vazut ca era deja acolo! Asa ca am sters fisierul si am scapat de partea cu drepturile de autor, ca ma simteam tare vinovat. Acum mai ramane doar sa platesc taxa aia ca folosesc clipuri audio de pe siteuri de sharing…Pff! Oricum, auditie placuta!


Vacanta Mare – Burlacul inrait
Asculta mai multe audio diverse

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 0 Comentarii

Daca am vorbit despre prima in general, a venit momentul sa vorbesc despre prima in special. Cine era prima la care ma gandeam? Da, era o ea… Speedy.

Prima bicicleta, marca Pegas, am primit-o cand am implinit venerabila varsta de 10 ani. Nu era noua, am cumparat-o pentru 200 000 lei de la un vecin. Arata acceptabil, avea portbagaj, aparatoare la roti, oglinzi retrovizoare, frana de mana pe fata si era pliabila. In zadar incerc sa imi amintesc culoarea, pentru ca a suferit multe transformari de-a lungul timpului.

» » » nu rade, citeste-nainte!

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 0 Comentarii

Prima femeie din viata ta (mama), prima amintire, prima zi de gradinita / scoala / facultate, prima fata de care iti place, prima dragoste, prima partida de amor… Prima tigara, prima betie, prima caseta cu Scorpions, prima bicicleta, prima oara cand conduci masina tatalui si prima oara cand o busesti, apoi prima ta masina… Prima slujba, prima plata, prima prima… Prima locuinta, prima canapea, prima nevasta…

Prima iti ramane mereu in minte, prima te face sa zambesti, sa strambi putin din nas, apoi sa te gandesti din nou cu drag la ea. Prima ti-a dat emotii, te-a facut sa visezi, te-a sustinut in visele tale, dar te-a mai si trantit din cand in cand, si tot prima te-a ridicat. Prima te-a invatat, ti-a tinut de cald, de frig, de pofta, de foame, de sete, ti-a satisfacut curiozitatea, ti-a creat dependenta sau te-a speriat de-a dreptul. Prima poate ti-a lasat un gust amar, la propriu sau doar la figurat, dar la prima aceasta mereu te-ai gandit si ai zambit.

Care este prima de care ti-ai adus aminte acum?

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 6 Comentarii

Puteti solicita o plasa profesionala de la Pro Door. Si iarasi stam si ne intrebam De ce? nu avem plase anti-inculti…

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 0 Comentarii

Unii dintre voi probabil stiu ca am lucrat ca “telefonist”, altii nu. Impropriu spus “telefonist”, operator telesales fiind denumirea corecta. “Si ce faci, ma? Raspunzi la telefoane? Ha!”. Nu, stimabile, joc solitaire, citesc ziarele si beau cafea toata ziua. Pentru ca asta este impresia generala, nu-i asa?

Adevarul e ca nu iti dai seama cat de greu si stresant este lucrul cu clientii pana nu treci prin asta. Pe langa faptul ca ai de invatat foarte multe lucruri si proceduri, trebuie sa te adaptezi din mers la schimbari zilnice. Si mai stim cu totii ca gradina Domnului e mare si ca multi prosti sar gardul. Prostia singura nu ar fi o problema foarte mare, insa cand ii asociezi tupeul, ipocrizia, minciuna si sentimentul de superioritate, se creeaza o formula exploziva, gata sa bubuie la cea mai mica scanteie.

Precum client, toata lumea vrea informatii rapide, concrete si corecte. Mai exact, se asteapta ca un reprezentant al unei companii sa fie un robotel in aceasta privinta. Daca insa pui la dispozitie un robot care sa ii ofere clientului informatii, notificari, promotii, se revolta de parca l-am fi jignit. “Ce mi-ati pus robotul ala sa vorbeasca? Eu vreau sa discut cu o persoana, nu cu o masina!”. Bine, zis si facut. “Cu ce va pot ajuta?”. Pai ca sa vezi, ca nu stiu ce, ca bla bla bla, si pana la urma ii oferi aceleasi informatii pe care i le daduse robotul cu 1 minut inainte. Daca insa gresesti o mica informatie, cat de mica, si nu te corectezi imediat… esti un incompetent.

Ce vor oamenii de fapt? Vor un android, un robotel uman. Sa poata oferi informatii exacte si in timp scurt, dar capabil sa empatizeze si sa poarte discutii si pe alte subiecte decat cele ce fac scopul apelului. Daca le dai doar robotelul, nu le convine pentru ca nu au cui sa-si verse amarul, nu au la cine sa tipe, pe cine sa injure si cum sa-si exprime frustrarile. Pe de cealalta parte, umanul nu trebuie sa se vada foarte mult, faptul ca esti bolnav, ti-e rau sau doar ai o zi proasta nu trebuie sa se simta in voce, si sincer, chiar nu ii pasa nimanui.

Acum nu ma intelegeti gresit, nu toti clientii sunt dificili. Pe langa prefacuti, mincinosi, betivi, nebuni, smecheri si tarani (a nu se intelege neaparat cei care locuiesc la tara) ai parte si de oameni cu bun-simt, intelegatori si care totusi au diverse situatii sau probleme in care au dreptate si pentru care merita sa faci tot posibilul sa se rezolve curand. Prea putini, din pacate…

Acesta este doar un articol introductiv. Voi reveni cu cateva situatii specifice si rezolvarea lor in urmatoarea perioada. Pana atunci, sa auzim de bine!

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 26 Comentarii


Nu stiu si nici nu ma intereseaza de ce plang chitarele celor de la O-Zone, cate corzi aveau si cate coarde au pierdut, si sincer ma cam doare-n pana. Insa stiu de ce plangeau calatorii in dimineata de astazi. Treziti din somn brusc, probabil de un ceas de alarma prea insistent sau de vreun animal de casa nerabdator sa elibereze niste toxine, cu cafeaua inca circuland prin vene si cu gandul la cat de frumos a fost visul despre promovare/concediul in Hawaii/castigul la loto/sex cu blonda de la doi, saracii oameni au fost nevoiti sa asculte pe drumul spre centru muzica de toata mila. Cu precadere, postul favorit al soferilor de autobuz de pretutindeni: Doinaaa, Doina EFEEEM! Trebuie sa recunosc totusi ca acum nu a fost asa tragic precum alte dati, cand rasunau in boxe (nu doar in telefoanele cocalarilor) manele: minunatul Adi si Copilu’ de Inox. In cazuri nu cu mult mai fericite, scapam cu melodii in care se auzeau multe ţ-uri si cuvinte romanesti stalcite sau lungite cu cate un “ea” in loc de “a”. Fara suparare. Cred ca solutia este simpla: un radio decent sau o liniste totala. Chiar si cu stirile este mai bine… Zau!

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 2 Comentarii


Nu ti-ai dorit sa scapi de uniforma sau de haine cu totul atunci cand te prezinti la serviciu? Citeste in continuare motivele (sau scuzele) ce le poti invoca:

1. Seful tau zbiara tot timpul: “Vreau sa-ti vad fundul aici la ora 8!”
2. Profiti de radiatiile emise de monitor pentru a te bronza pe tot corpul.
3. “Mi-ar placea sa contribui si eu, dar mi-am uitat portofelul in pantaloni!”
4. E un mod original de a demonstra tuturor ca nu esti dotat doar intelectual.
5. Poti sa iti adaugi in sectiunea profesionala, pe CV-ul si asa exagerat, “Dansator exotic”.
6. Vrei sa vezi daca e intr-adevar ca in vis.
7. Colegii nu-ti mai fura pixurile dupa ce au vazut unde le tii.
8. Distragi atentia de la faptul ca ai mai venit si beat la serviciu.
9. Da un sens cu totul nou expresiei “Iti sta parul aiurea!”
10. Nu-ti fura nimeni scaunul.

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 3 Comentarii


Sa ne traiesti, femeie! Mama, sotia, amanta, sora, bunica, fiica, nepoata, verisoara, matusa, iubita, amica si, de ce nu, chiar soacra, sa traiasca! Si cum este ziua lor, merita sa se distreze. Macar o data pe an, ca in rest avem noi grija sa le tinem ocupate
Insa aceasta idee de petrecere a zilei de 8 Martie a inceput sa fie asociata, pe langa clasicele iesiri la restaurant, cu spectacolele de striptease! De la 18 ani (doar teoretic) pana la 80 de ani (vezi poza), toate sunt interesate de papusile masculine. Epilati, unsi cu ulei de bebelusi, cu muschii facuti pachetele-pachetele si secretand C19H28O2, manechinuitii se zbenguie lasciv si dau jos textila, acompaniati de strigatele euforice ale audientei extaziate. In unele cazuri, mai sunt si agresati sexual de cate o sotie nesatisfacuta sau vreo fata mare ce tocmai s-a hotarat ca virginitatea nu mai e la moda. Cu gandul ca viata e prea scurta, si daca n-o putem lungi, hai s-o facem lata, timidele devin curvistine, curvistinele – profesioniste si profesionistele se inchina ca lumea se duce dracului. Iar cand dimineata vine, fiecare isi reia atributiile, visand cu ochii deschisi la cat de bine s-a distrat, si cu speranta ca la anul o sa o bage si pe ea in seama un papusel, si nu doar pe blonda cu sani ca pepenii galbeni. Asa de mari? Nu, asa de dulci!

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 5 Comentarii


Haideti sa o lamurim. Azi nu e niciun Sfant Valentin, si mai ales nu unul ortodox (cultul religios majoritar – inca – in Romania). Dar de unde vine atunci Sf. Valentin, protectorul indragostitilor? Nimeni nu stie cu siguranta cine a fost, sau mai degraba care, lumescul Valentin. De-a lungul timpului s-au sarbatorit 7 astfel de personaje, in diferite parti ale lumii, pe data de 14 februarie.

Primul care si-a capatat acest renume era un preot roman din secolul al III-lea, care a sfidat ordinele Imparatului de a nu mai permite barbatilor sa se casatoreasca. Valentin a continuat sa le dea binecuvantarea indragostitilor ce doreau sa isi intemeieze o familie, si astfel a fost prins si intemnitat. Acolo a cunoscut-o pe fiica oarba a gardianului sau. El i-a redat vederea si fata l-a ingrijit pana in momentul executiei. In ultimele clipe, el i-a scris un biletel: “Al tau Valentin”, de aici provenind si obiceiul de a trimite scrisori de dragoste in aceasta zi.
Urmatorii au fost si ei tot preoti, si fiecare a facut diferite “fapte bune” pentru care le-a fost oferita aceasta “titulatura” de “patron al dragostei”.
Daca vreti sa urati cuiva sa traiasca cu numele, o puteti face in data de 16 februarie, cand este Sf. Valentin (unul dintre ei) in calendarul Crestin Ortodox.

In alta ordine de idei, faptul ca e o sarbatoare de import, ca e snobism sau doar strategie de marketing nu mai este relevant. Ziua Indragostitilor ar trebui sa o serbati in fiecare zi, nu trebuie o ocazie anume ca sa faci un cadou dragut, sa daruiesti o floare sau sa mergi la un restaurant frumos. Cu atat mai putin nu e nevoie de 14 februarie, zi de iarna, friguroasa, sa ii spui cat de mult il/o iubesti sau ca il/o vei iubi mereu. E vrajeala. Cu toate ca dragostea nu are varsta, stim ca vrei doar sa il/o bagi in pat, pentru ca si sexul e nemuritor, nu-i asa?

Iubiti-va mult, dragii mei, dar protejati-va! Trupul si sufletul.

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 3 Comentarii


O intrebare foarte buna… Merita sa mai calatoresc cu trenul? Raspunsul nu poate fi dat direct “da” sau “nu”, desi inclin spre cel din urma. Sa analizam putin (mai mult) problema.

De curand am avut de facut un drum destul de lung, pe care am hotarat sa il parcurg cu trenul (sau trenurile mai degraba). De fiecare data iau biletul inainte cu o zi pentru a fi sigur ca prind trenul (si loc).Insa daca locuiesti in Constanta si vrei sa ajungi in Bucuresti… mai bine mergi pe jos. Sincer. Iti cumperi bilet la Intercity (la juma’ de pret, ca doar esti student) si faci 225km in 6 ore?! E bine macar ca in IC exista aer conditionat si, pentru cei mai “dotati” (cei care au laptop), exista prize. Nu ai indeajuns loc sa te “lafai”, dar barem stai cat de cat decent. Insa atunci cand vezi ca se opreste in mijlocul pustiului si sta cate juma’ de ora, incepi sa te intrebi daca vei ajunge la destinatie candva in ziua respectiva. Si daca tot incepe sa aiba intarziere, pai o tine asa tot drumul ca sa nu aiba si altele. Adica face pauze mai dese decat un lenes care alearga dupa munca. Si, in cel mai rau caz, poate ia foc trenul!
Daca intr-un final ajungi la Bucuresti intreg (sigur nu la timp, dar multumeste-i lui Dumnezeu ca ai ajuns!) si trebuie sa pleci mai departe, sa zicem spre… Petrosani, ai grija ce tren alegi! Accelerat, personal? Doamne Fer’! Pe caldura asta, e cea mai proasta alegere. Si daca mai ai norocul meu (adica nenorocul) sa pici langa un domn libidinos care de la inceputul calatoriei isi da jos camasa pentru a isi arata “patratelele” (de pe revista de integrame, ca el era numai grasime) atunci ai scapat de dracu’ si ai dat de ta-su! Un compartiment de accelerat plin (de fapt 7 persoane), caldura mare, un gras transpirat langa tine si doar o sursa de aer (ori usa, ori geamul, niciodata simultan ca doar face curent si nu am vrea sa raceasca la burdihan mosu’ pe care la sfarsit a trebuit sa il dezlipeasca nevasta-sa cu spatula) rezulta… teroare in tren! Si un drum la toaleta din accelerat de asemenea nu este indicat daca nu esti echipat corespunzator (costum izolant si masca de gaze). Evident, niciun drum nu este complet (daca nu ajungi la destinatie, ha!) fara intarzierea de rigoare…
Concluzia: Faci ce vrei, dar stii ce faci! Ia autobuzul!!!

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 1 Comentarii

Cum ne-am invatat sa importam totul, am importat si frica de Vineri, 13, sau “paraskevidekatriaphobia” mai pe scurt. Sarbatori nationale de ghinion erau reprezentate la noi prin zilele de Marti (trei ceasuri rele) si 13 (sau treispresezece, treishpe pentru inculti), insa acum le pastram pe amandoua pentru ca, nu-i asa, ce e mai frumos decat o zi ghinionista?! Se pare insa ca ziua de Vineri, 13 are radacini in istorie. Spre exemplu, Cina cea de Taina la care au participat 13 persoane, si crucificarea lui Iisus care a avut loc intr-o zi de Vineri. In Roma antica vinerea era zi de executie (cum mai tarziu a fost si in Marea Britanie). In Evul Mediu, vinerea era cunoscuta si sub numele de “sabbatul vrajitoarelor”, iar participantele la reuniunile din miez de noapte erau in numar de 13. In continuare, pe data de 13 Octombrie 1307, o zi de vineri, membrii ordinului Cavalerilor Templieri au fost arestati sau ucisi (complot intre Biserica Catolica si Filip al IV-lea, deoarece Cavalerii nu au vrut sa il imprumute pe Filip sa isi plateasca datoriile, iar Biserica incepea sa isi piarda din autoritate). O alta coincidenta este legata de misiunea Apollo 13, care a fost lansata la ora 13:13 si abandonata in ziua de 13 Aprilie 1970. Mergand in viitor, un asteroid cunoscut sub numele de Apophis ar putea lovi planeta noastra intr-o zi de vineri, 13 aprilie 2029… Daca obervati ultimele doua afirmatii, pana si data coincide (13 aprilie), iar ieri a fost, ghiciti… 13 aprilie!!! Mai aveti 22 de ani in care va puteti hotari ce faceti cu viata dumneavoastra… Plecati urechile si credeti toate prostiile sau va dedicati timpul si credinta unor lucruri cu mult mai importante?

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 0 Comentarii


Acest articol s-ar putea numi si “Am intalnit si copii fericiti!”. Este vorba despre adevarata fericire, aceea data de jocurile copilariei, acompaniata de strigate, rasete si o privire senina. Insa copiii sunt acum introdusi in lumea “minunata” a calculatoarelor de la varste fragede, poate pentru a ii tine ocupati, in lipsa parintilor, sau pentru a isi dezvolta diferite aptitudini. Nu stiu insa cati parinti stau cu copiii la calculator, incercand sa desluseasca impreuna diferite softuri educationale.

Spuneam de copiii cu adevarat fericiti… Imi vedeam linistit de treburile mele cand aud niste tipete. Oare ce sa fie? Ma uit pe geam si vad doi copii. La prima vedere parea ca se bateau. Insa nu se bateau, se luptau! Am stat sa urmaresc scena. Era o lupta apriga, intre un supererou si un robot. Eram curios, eram fascinat, eram bulversat. Uitasem de mult timp cat de departe poate sa mearga imaginatia unui copil, si cat de complexa poate fi o joaca de copii. In ciuda celor aproape 0 grade de afara, cei doi nu se lasau i inventau fel de fel de arme si lovituri. Sareau peste tot, se fereau, se mai nimereau, faceau chiar si cascadorii. La un moment dat se opreau si radeau, se vedea in ochii lor cat de mult credeau in aceasta joaca si cata bucurie le aducea, desi nu a castigat niciunul intr-un final.
Oare cati astfel de copii mai sunt? Cati se mai transforma in personaje si exploateaza la maximum creativitatea? Cati mai joaca “ascunsea” ori “somatea”? Cred ca au devenit o “rara avis”…

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 1 Comentarii
Pagini
 
E criza
 
Am si sponsori
 
Taguri
 
Articole inculte, cele mai...
©2011 In-cult.Info | Tema de: Elegant Wordpress Themes & data moca de Promo Items | WordPress