Un cuplu in Budapesta. Se plimbau agale pe strazi. Se tineau de mana. Zambeau larg. Ochii ei straluceau, ochii lui o sorbeau. Ea scunda, el inalt, amandoi slabuti. Fata avea parul lungut, putin ondulat, ravasit, prins doar cu o agrafa. El parul scurt si negru, tunsoare clasica. Se asortau: blue jeansi, geace kaki, rucsace in spate. Probabil erau turisti, si probabil d-aia nici nu le pasa de nimic. Se uitau in vitrinele tuturor magazinelor si la toate cladirile vechi. Se minunau, faceau o poza si plecau mai departe. Din cand in cand intorceau aparatul unul spre celalalt si se strambau. Radeau si mergeau mai departe. El se apleca sa o pupe tandru pe obraz. Ea se ferea, el se supara, ea sarea sa-l pupe. El nu se ferea. Radeau si mergeau mai departe pe trotuarele inguste. Isi leganau mainile impreunate si fredonau o melodie. Ea incepea sa topaie ca o scolarita, el nu se lasa mai prejos. Nu conta ca lumea se uita la ei, ca le statea ciudat ori ca siretul se desfacuse. Erau ei doi, fericiti, in lumea lor, nu in lumea de zi cu zi, plina de griji si probleme. Parea ca nu exista decat clipa prezenta, fara trecut, fara viitor. I-am urmarit pana la metrou. Nu se desparteau nici cand cautau biletele, coborau imbratisati pe scarile rulante si ea il tragea ambitios de mana cand urcau in metrou. S-au pierdut in inghesuiala din metroul albastru…

Un cuplu in Bucuresti. Se plimbau cu pasi repezi. Se tineau de mana, dar se uitau in directii diferite. Nu schitau niciun zambet. Ochii isi pierdusera de mult stralucirea. Fruntile erau incruntate. Doar ce avusesera o discutie serioasa. El parea ca vrea sa o impace. Se intoarce sa o pupe, ea se fereste. El ramane si mai incruntat. Ea nu schiteaza niciun gest. E indiferenta. El isi ia inima in dinti si incearca din nou. De data asta primeste un refuz verbal si rasunator: “Crezi ca mie imi arde acum de pupat?!”. Am auzit clar, il considera pe el vinovat de ceva. El lasa privirea in pamant, si merg amandoi mai departe. Se opresc pe o banca in parc si incep sa discute. Nu e frumos sa trag cu urechea, si nici nu aud prea bine. El are o voce calma, linistita, ea se ratoieste. El propune, ea refuza. Tacere timp de 10 minute. El se ridica, o ridica si pe ea, o imbratiseaza, o pupa prin surprindere si pleaca singur, privind in sus. Ea coboara privirea in asfalt. Se aseaza pe banca, isi pune capul in maini si incepe sa planga. Inceputul sfarsitului…

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 0 Comentarii


Cand Politia sau un prieten te sfatuieste sa nu faci afaceri cu oameni dubiosi, ar fi bine sa asculti si sa bagi la cap. Daca o afacere pare prea buna ca sa fie adevarata, probabil ca si este!

Intamplarea pe care o voi istorisi a avut loc intr-o autogara, in asteptarea microbuzului care oricum nu mai circula. Doi baieti, ce inca isi faceau sperante ca vor ajunge la destinatie, au fost abordati in intunericul serii de doi ochi vorbitori. Nu, nu cei din reclama de la Coca-Cola Zero, ci unii cu o cautatura hoteasca de lup. In rest, personajul se confunda cu noaptea. Sa spunem doar ca presedintele Americii ar fi invidios pe bronzul individului, pe care il vom numi in continuare Romi. Aveti mai jos o varianta apropiata de adevar a dialogului purtat:

Romi: “Telefoane, baietii?”
Unu’: “Nu, mersi…”, si se indeparteaza putin.
Romi: “Hai, manca-ti-as, ca am un N95. E eftin, eftin!”, si scoate din buzunar o husa ce ascundea un Nokia N95 veritabil, de 8 Gb.
Altu’: “Cat il dai?”, intreaba pustiul, aparent interesat. Mare greseala!
Romi: “Doua juma’, sa moara mama!”, si tot flutura telefonul.
Altu’: “Eh, n-am atatia bani…”, o tactica de negociere foarte inspirata.
Romi: “Hai ca ti-l dau cu unu’, ca doar ce l-am sutit si am nevoie sa scap de el rapid.”, si afaceristu’ zambeste malefic.

Altu’ sta pe ganduri, se mai uita la telefon si scoate 100 de lei. Intunecatul ia banii cu aceeasi mana in care tinea si telefonul, le baga pe amandoua in buzunar si apoi scoate iarasi husa. O inmaneaza proaspatului proprietar, ii spune sa mai astepte putin pana il scoate la aer, sa nu fie pagubitul prin zona si a disparut ca o umbra la umbra. Unu’, care a stat deoparte si a admirat desfasurarea actiunii, ii cere husa si bate usor in ea. Suna a gol, ca o cutie. Altu’, increzator in achizitia facuta, isi cere obiectul ca sa ii dovedeasca Unului ca nu are dreptate.

Scoate jucaria din teaca si i-a demonstrat Unului ca s-a inselat. Nu era o cutie, era un sapun. Scump, dom’le, foarte scump! Sapunul minune: te curata de bani!

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 6 Comentarii



De fiecare data cand zappez (nb: schimb canalele la tv ca un disperat, in speranta ca voi gasi ceva inteligent si/sau amuzant), la un moment dat ajung si la TarafTV. Si involuntar ma opresc, imi ingheata degetul deasupra butonului. Vreau sa apas mai departe, dar nu pot. Se da o lupta interna intre integritatea mea morala si curiozitatea nativa. Si de cele mai multe ori, curiozitatea castiga.

Astfel, urmarind cu maxim interes mesajele “kool”, cu muzica unor copii de aur, tinichea si minune pe fundal, am ajuns la concluzia ca angajatii TarafMedia sunt la fel precum cei carora li se adreseaza postul TarafTV: inculti!

Poza nr. 1:Asuculta acum la TarafTV […]”. Nimeni nu verifica ineptiile scrise, iar telespectatorii obisnuiti cu siguranta nu isi dau seama de greseala. Oricum, in acest caz, este una pardonabila.
Poza nr. 2: “Poti urmarii pe www. […]”. Asta, in schimb, e impardonabila. Forma de infinitiv, caci aceasta trebuie folosita in contextul de fata, este “a urmari“, cum se gaseste in dictionar. Pentru ca li s-a reprosat in scoala generala ca tot mancau “i”-uri din coada anumitor cuvinte, “redactorii” (tarafistilor, ghiciti de ce am scris cu doi “i”!) au ramas cu sechele si acum adauga peste tot, sa nu insinueze cineva ca ar fi fomisti. Am intalnit aceasta problema la multi dintre cetateni, inclusiv colegi, profesori, bloggeri.

Sfat: atunci cand nu sunteti siguri cum se scrie un cuvant, cum se conjuga un verb sau chiar de va bazati pe cunostintele acumulate in timpul somnului din ultima banca, randul de la mijloc, consultati DOOM! Nu, nu jocul! Dictionarul ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane, incultilor!

Si acum, cu totii, in cor: “Nonvaloarea mea, nonvaloarea mea…”!

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 5 Comentarii


Dupa cum circula si un banc legat de criza financiara si scumpirea serviciilor turistice in Romania, cu precadere pe Valea Prahovei, eu nu am bani de Poiana Brasov si am hotarat cu prietenii sa petrecem o vacanta de ski in Austria.

Ideea principala este de a cheltui aceeasi suma, sau una poate chiar mai mica, dar in conditii mult mai decente, fara mitocani, smecheri, cocalari cu fite si servicii de cacao. Foarte multe cunostinte si-au petrecut concediul acesta in Austria si s-au intors foarte incantati de sejur. Sunt constient de faptul ca in ultimul timp prin statiunile montane austriece se aude mai des romana decat germana, dar cu siguranta nu sunt la fel de multi prosti pe metru patrat ca pe partiile noastre… Nu de alta, dar acolo nu are cine sa ii admire ca se comporta precum babuinii decat daca vin in haita.

In conditiile astea facem niste rezervari online si ne luam zborul spre tari mai civilizate. Nu ne-am hotarat inca asupra destinatiei exacte, asa ca propunerile de orase, statiuni si locuri ce merita vizitate sunt binevenite.

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 0 Comentarii

Doctorul mi-a spus “Fara cafea!”, si ieri nu am mai baut niciun strop de cafea! In schimb, am baut un ness cu lapte, un frappe, un ceai negru si doua cola, fara sa mananc nimic toata ziua. Ce face socializarea asta din om!

Pana la ora 15 eram hiperactiv, privirea o aveam precum pisica din imagine, gura nu-mi mai tacea, gesticulam inutil, picioarele bateau anxioase in podea si inima parea sa se intreaca cu ele pentru recordul de “batai pe minut”. La 17 faceam slalom printre cretini, alergam dupa culoarea verde la semafor si apoi dupa autobuze. La 18, cand am ajuns acasa, credeam ca o sa apuc sa adorm abia pe la 2 noaptea. Dupa 5 minute insa, pleoapele mi-erau ca de plumb si cascatul de leu. Am picat in pat si trei ore nu am auzit nici telefoane, interfoane si nici muzica tare…

funny pictures

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 7 Comentarii


Pentru ca imi este lene sa pun mereu CD-ul original (deoarece nu incurajez pirateria si nu am melodii in calculator) sau sa caut clipuri pe youtube ca sa ascult muzica, prefer sa ascult radio online. Exista sute, daca nu mii, de astfel de posturi radio romanesti si straine. Iti poti pierde timpul aiurea cautand muzica ce iti canta si te incanta. Din intamplare insa, am dat peste siteul ProFM ce iti da posibilitatea sa asculti online doar muzica pe gustul tau. Fara reclame, fara vorbarie inutila, doar muzica!

Asadar va fac o scurta descriere pentru fiecare post, desi numele spune cam totul (ordinea este aleatoare):
ProFM – radio ProFM, acelasi ca intotdeauna, nu sunt mare fan
ProFM Dance – muzica dance, mai noua si mai veche, romaneasca si straina
ProFM Black – muzica de negri: rap, hip-hop, eventual si r&b; se mai strecoara si Parazitii sau alti artisti autohtoni, dar foarte rar
ProFM Rhythm & Blues – R&B, blues, pentru toate varstele
ProFM Reggae – Yeah, Man… Jah will be waiting there, We a shout! Jah will be waiting there…
ProFM Latino – escuchar la mejor música latinoamericana. Me entiendes?
ProFM Rock – keep on rockin’, baby!
ProFM Alternative – pentru rockerii mai alternativi
ProFM Sofa – muzica de adormit in cafenele
ProFM ’80s – cele mai bune melodii din anii ’80
ProFM ’90s – hiturile anilor ’90, care ne-au indulcit tranzitia
ProFM Gold – oldies, but goldies!
ProFM Love – daca suferi de dragoste sau din dragoste
ProFM Classic – persoanele rafinate, cu gusturi fine si pretentii, vor aprecia acest post de muzica clasica.

In functie de starea de spirit, ascult in special ProFM Black, Rock, Love si Gold. De toate pentru toti!

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 7 Comentarii


Doamnelor si domnilor, in poza din imagine puteti observa urma amprentei lasate de vizionarea in exces a stirilor speciale, relatate de corespondenti speciali, asupra unor scriitori ce scriu. Astfel, ieri s-a produs o TRAGEDIE TERIBILA. Da, exact, o tragedie teribila la Brasov!

Pentru ca intamplare zguduitoare, nenorocire mare, catastrofa nu caracterizau intocmai situatia, a fost nevoie sa aflam si ca e teribila. Mai teribila decat exprimarea artistului ce a conceput titlul… in niciun caz! Regret atat de mult incat imi pare rau…

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 5 Comentarii


Scriam aici cate ceva despre fotografie si aparatele foto “clasice” din familia mea. Dar cum tehnologia a evoluat, am trecut si noi la camerele foto digitale.

Primul meu astfel de aparat a fost primit cadou de majorat de la colegii de liceu – multumesc din nou. Este un Aztec Shark DC3306, de 3.1 megapixeli, cu zoom optic 3.0x si zoom digital 2.0x. Ecranul LCD de 1.5 inch nu ofera o perspectiva prea mare asupra ceea ce urmeaza sa fotografiez, dar va spun din propria experienta ca e rezistent. Memoria interna de 16MB m-a obligat sa imi cumpar un card SD pe care am reusit sa il incarc de cateva ori cu pozele de 2048×1536 pixeli. Am incercat sa fac si cateva filmulete, dar se vede pixelat si dupa vreo 2 minute sunetul ramane in urma. Asa ca il folosesc strict pentru ce a fost conceput: poze.

Desi nu e o firma cunoscuta si detaliile tehnice parca nu mai sunt asa de atragatoare, rechinul meu si-a facut datoria mereu, chiar depasindu-mi asteptarile. A suferit multe cazaturi, a supravietuit in conditii meteo vitrege si, chiar in locuri unde aerul continea vapori de alcool in cantitati mai mari decat oxigenul, a reusit sa faca poze de o calitate excelenta.

Dar, cum spuneam si la inceput, trebuie sa evoluam. Si cum cele mai bune lucruri in viata sunt aproape moca, am zis sa particip la concursul Go4it.ro, in speranta ca un Canon Powershot G10 nu strica la blogul omului. Dar la norocul meu, nu mi-as tine rasuflarea…

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 5 Comentarii


Ar avea de spus niste povesti mai mult sau mai putin interesante pentru altii, dar cu siguranta importante pentru protagonisti.

Nu stiu de unde pana unde, dar toti din familia mea au cochetat la un moment dat cu fotografia, exceptand mama. Nu a profesat niciunul, dar la nivel personal fiecare a fost destul de bun. Daca pastram primele aparate foto ale tatalui, acum ar fi fost piese de muzeu – sau obiecte licitate pe ebay. Nu mai tin minte marcile acelora, dar mai departe stiu ca am continuat pe Smena si Skina. De la aparatul negru clasic, complet manual, cu blit extern si cu instructiuni lipite pe spate de fratele meu pentru ca orice profan sa il poata seta corespunzator, pana la aparatul foto automat gasit pe strada ce, probabil din cauza cazaturii suferite, tragea cate 5 pozitii deodata, toate au surprins pe film mai mult decat doar imagini.

Pozele de la botezul primului nascut, apoi cele cu bebelusul cu capul mare pe cuvertura din bucataria de la tara, continuand cu urecheatul pionier cu cravata rosie si aniversarea de 10 ani a lui Praslea cel Gigic istorisesc celor ce au rabdare sa priveasca, dar si sa asculte, intamplari ciudate, hazlii, triste sau chiar tragice, legate de fiecare eveniment in parte. Albumele abia asteapta sa fie deschise si sa raspunda vesnicei intrebari “Asta esti tu?! Vai, dar ce copil scump erai! Cum dracu’ ai ajuns in halul asta?!”…

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 3 Comentarii


Nu este o dorinta de-ale mele, ci ceea ce s-a intamplat unui chinez. Ideea nu ar fi rea, pentru ca se pare ca amenda nu mai opreste pe nimeni, si asta pentru ca nu se aplica mereu cand, cui si cum trebuie. Sa analizam putin…

Cazul 1: Daca tu, precum un calator nefumator ce vrei sa ai grija pe cat posibil de sanatatea ta, indraznesti sa reprosezi ceva unuia care fumeaza in tren (oriunde ar fi), o sa ai frigiderul plin, ca te bagi unde nu iti fierba oala. Desi oala e la fel de mult si in bucataria ta. Fumatorii se aliaza, nefumatorii s-ar alia si ei, dar cei dintai sunt mai agresivi.

Cazul 2: Nasul vede, dar trece cu vederea. Nu il pot invinui in totalitate, unii fumatori au niste fete asa de sincere cand isi cer scuze. Totusi, asta nu ii exonereaza de vina pentru incalcarea unor legi. “Nu mai fac, nasule, iarta-ma! Nu am bani sa platesc si amenda, sunt sarac lipit pamantului…” – atunci ce ar fi sa te abtii cateva ore daca tot nu ai bani de platit amenda? Nu zic sa nu iti cumperi tigari, ca pentru alea mereu se gasesc bani. Dar daca nu ai de unde sa platesti o amenda, de ce te risti sa o primesti?

Cazul 3: Nasul vede, face gura de fata cu ceilalti calatori, apoi il ia pe inculpat intr-o zona mai retrasa si negociaza, dupa care cad la mica intelegere. Apoi pagubitul este invatat sa spuna ca si-a luat amenda, ca sa stie lumea ce treaba buna face nasul.

Cazul 4: Te duci la toaleta sa te eliberezi de stres si cand iesi te trezesti ca nasului nasului ii miroase a spaga sau a demonstratie de putere. Si incepe, si continua si, in cazuri rare, se termina in spiritul “orice nas isi are nasul”.

Cazul 5: Acesta este cazul fericit si corect, dar prea putin intalnit, in care un om care fumeaza in tren este prins in flagrant, amendat conform regulamentului si toata lumea traieste fericita fara cancer pana la adanci batraneti.

Concluzie: Ce-ar fi sa respecti legile? Sau macar persoanele din jur? Calatoria cu trenul nu este neaparat un drept, exista si alte mijloace de transport. Daca l-ai ales pe acesta, urmeaza regulile (si tu, nasule). Nu uita ca libertatea se aplica atata timp cat nu atentezi la libertatea altuia. Ori tu, fumatorule din tren, ingradesti libertatea si sanatatea multora.

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 8 Comentarii


Dupa cum spuneam aici, si cum probabil unii dintre voi stiau deja, Iisus Hristos nu s-a nascut in decembrie (probabil ca nici in iunie). Dovezile nu trebuie cautate foarte mult, ba chiar se afla in cartea cea mai citata (exceptand “Cele mai bune bancuri cu si despre blonde”), si anume Biblia.

In primul rand, nu exista niciun indiciu cu privire la nasterea lui Iisus Hristos pe data de 25 Decembrie in Biblie. Aceasta data a fost aleasa de catre Biserica Crestina pentru a “acoperi” o sarbatoare pagana, in speranta ca sarbatorind impreuna ii va atrage mai mult inspre religie.

De asemenea, decembrie este o luna destul de friguroasa si in Palestina, ar fi fost cam nasol ca oamenii sa fie trimisi spre orase sa isi plateasca darile tocmai in aceasta perioada. Mai este precizat si ca “trei pastori se intalnira”, ori, daca nu s-au intalnit la un pahar de lapte de oaie, pastorii nu prea au ce cauta pe pasuni in mijlocul iernii, ci mai degraba din martie si pana la sfarsitul lui octombrie. Este stiut si ca Iisus a trait 33 de ani si jumatate, murind candva primavara. Facand o medie si scazand cele 6 luni, ajungem prin septembrie-octombrie.

Nici anul ales ca “Anno Domini” nu e tocmai exact. Iranaeus, un istoric ce a trait la un secol dupa Hristos, noteaza ca Iisus s-a nascut in al 41-lea an de domnie al lui Augustus. Si cum acesta si-a inceput domnia in toamna anului cu numarul 43 inaintea erei noastre, rezulta ca anul nasterii a fost cu 2 ani mai devreme decat crezut. Eusebius, tot istoric, atribuie alte doua repere: al 42-lea an de domnie al lui Augustus si al 28-lea de la subjugarea Egiptului in anul 30 i.e.n.. Singura posibilitate pentru a implini ambele cerinte este toamna anului 2 inaintea lui Hristos.

Mai este si o explicatie legata de Sf. Ioan Botezatorul si nasterea acestuia, insa nu m-a convins. Probabil ca mai sunt alte si alte explicatii, mai relevante sau mai putin relevante, dar nu mai are rost sa le expun.

Nu incerc sa conving pe nimeni de nimic, nu consider ca ceea ce am scris mai sus este adevarul si numai adevarul, nu cred ca ma contrazic prin cele doua articole, nu am inventat eu si nici nu am de gand sa ma arunc intr-o dezbatere religioasa. Daca va e greu sa intelegeti pentru ca am folosit tot reperele clasice in privinta anilor, nasol de voi. Pentru credinciosi, continuati sa credeti si sa nu cercetati. Pentru toti ceilalti, exista Mastercard Google.

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 4 Comentarii

Probabil stiti ca ambalajele din plastic ale alimentelor contin substante chimice de sinteza cu rol de antioxidanti, menite sa imbunataseasca rezistenta termica si la radiatii a ambalajului. Poate stiati si ca produsul preia o parte din compusii toxici, fiind in contact permanent cu ambalajul, iar corpul uman poate suferi tulburari de metabolism in urma ingerarii acelor produse.

Din fericire, cercetatorii romani de la ICPE-CA au realizat o tehnologie de obtinere a acestor substante din extracte de plante. Antioxidantii naturali din extracte de plante lamiaceae (cum ar fi rozmarinul, cimbru salbatic, oregano) au un efect benefic asupra organismului uman si mentin produsele nealterate pentru o perioada lunga de timp.

Ar fi timpul ca producatorii industriali de ambalaje pentru industria alimentara (uleiuri, conserve, esente, margarine) sa inceapa sa foloseasca noile substante, spre beneficiul tuturor. La fel si cei din domeniul agricol care le pot utiliza in fabricarea sacilor sau a foliilor pentru solar. Industria cosmetica este de asemenea vizata, ganditi-va la toate cremele ce iau contact cu pielea voastra…

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 0 Comentarii

Dupa ce am renuntat la a lucra cu oamenii, am decis sa ma axez pe domeniul pentru care ma si pregatesc la facultate: inginerie. Desi e foarte greu si d-aia nu se inghesuie toata lumea ca la ASE (NB: vate vantul pe la banci, dar vedeti ca se fac angajari ca “sales manager” la magazinul de la colt), este totusi foarte interesant si captivant.

Domeniul acesta al tehnologiei este unul dintre cele mai active, zilnic apar noi descoperiri, noi echipamente si sisteme automate. Iar daca vrei sa nu ramai in urma, trebuie sa te informezi si sa studiezi incontinuu, pana la pensie. Printre aplicatiile ce nu sunt doar cu titlu informativ, ci au si o utilitate foarte buna, sunt sistemele inteligente de control al cladirilor. Poate ati vazut prin filme asa-zisele “case inteligente”, sau “cladiri inteligente”. Nu ma refer la cele care vorbesc si mai dau si impresia ca ar gandi, ci la acelea care fac anumite rutine automat, lasand omul sa se concentreze la treburi mai importante.

Cercetatorii romani de la Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Inginerie Electrica ICPE-CA au dezvoltat si lansat un asemenea sistem destept, cu o foarte mare eficienta pentru fermele avicole, dar nu numai, putand fi modificat si adaptat altor aplicatii (ferme de porcine, bovine sau poate chiar sere). Acum cu UE trebuie sa le creem conditii decente de viata puicutelor ce urmeaza sa fie sacrificate, sa poate exclama in clipa cea din urma: “Ah, ce viata buna am dus!”, iar noi sa putem spune in naivitatea noastra: “Zboara, puiule, zboara!”. Oricum, cred ca era timpul sa intram si noi in randul tarilor civilizate si tehnologizate.

Haideti sa va explic pe scurt cum functioneaza, din minimul meu de cunostinte. Ai un tablou ca cel din imagine, cu diferite componente electronice, diferiti senzori in hala care preiau informatia din mediu si o transmit sub forma de semnale catre sistemul automat, si mai gasim eventual un calculator pe care putem vedea in timp real conditiile si putem modifica anumiti parametri sau programa comportarea echipamentelor. Asadar poti sa monitorizezi temperatura ambianta, temperatura apei potabile, umiditatea relativa, presiunea atmosferica si luminozitatea si cu ajutorul datelor colectate se comanda automat sistemele de ventilatie, iluminat si alertare (daca un parametru nu se mai incadreaza in limite).

In felul acesta creezi un microclimat adecvat “locuitorilor” tai, fara bataie de cap. Pe deasupra, mai si economisesti bani – investitie mica, se reduc costurile energetice, timp – controlul automat al factorilor, si mana de lucru – reorientezi personalul sau reduci efectivele, si iar ajungem la bani.

Vedeti, asadar, ca se poate si la noi? Sper sa folosesc cat mai des sintagma cercetatorii romani, ca m-am saturat de aia americani.

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 0 Comentarii

Am ajuns sa cred ca e bine sa fii nebun. Si daca nu esti, cel putin sa te bazezi pe pierderea temporara a facultatilor mintale. De ce? Pentru ca scapi mult mai ieftin din orice situatie. Sa fii mai sturlubatic de felul tau e un avantaj, astfel incat sa ai cat mai multa credibilitate cand o comiti si prietenii tai o sa marturiseasca: “Eh, asa e el, mai nebunatic!”.

Cel mai benefic moment sa zici ca ti-ai pierdut mintile este dupa ce ai comis o crima. Trebuie doar sa arati ca iti pare rau pentru ce ai facut, totusi nu tii minte exact cum s-a intamplat si sa gasesti niste cunostinte care sa spuna ca mai ai momente de nebunie. O sa se chinuie procurorul si psihiatrii sa dovedeasca faptul ca aveai discernamant, dar daca stii sa iti joci rolul bine, scapi mai usor decat daca ziceai ca erai constient in momentul in care ai pus mana pe drujba si ai inceput sa o sectionezi pe scroafa ca pentru Craciun, cand ai gasit-o in pat cu un alt bou.

O alta situatie in care ai prefera sa fii catalogat drept nebun este in cazul unui elev din Constanta. Nu unul in general, ci unul in special, care a sunat la 112 sa anunte o bomba intr-un liceu, pentru a face o gluma. Pirotehnistii s-au deplasat la liceul respectiv, dar nu au inceput verificarea pentru ca intre timp l-au gasit pe inculpat, care sunase de pe telefonul mobil personal. Ghiciti ce? Are 17 ani, invata la acel liceu si singur si-a sapat groapa cand a marturisit ca nu a avut un motiv intemeiat pentru care a sunat (cum ar fi sa scape de o lucrare), ci doar sa se amuze. Acum insa ne amuzam noi teribil ca saracul cu duhul nu stie ca asta intra cam in aceeasi oala cu “terorismul”. Se pare ca politistii au cerut, in baza unor informatii pe care le detin (cum ca ar fi ruda cu X, Y sau Z probabil), examinarea psihologica a baiatului.

Daca se descopera ca era constient de ceea ce face, va avea dosar penal si o sa fie cercetat pentru incalcarea legii privind prevenirea si combaterea terorismului. Daca pilele functioneaza sau cuiva i se face mila, va primi cel mult o amenda. Asadar, nu e foarte avantajos uneori sa faci pe nebunul?

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 3 Comentarii

Ar fi asa multe de zis despre Vodafone, incat nici nu mai stiu cu ce sa incep. Cert e ca sunt si lucruri bune, si mai putin bune. Dar cum de obicei obisnuim sa vedem doar partile care ne deranjeaza, nu si cele care ne avantajeaza, o sa ma axez pe primele. Pana atunci insa, cateva lucruri de baza: Vodafone Romania avea la 30 iunie 2008 o baza de 9 256 000 de clienti, este al doilea operator de pe piata romaneasca de comunicatii mobile si are niste reclame dragute. Poate nu la fel de captivante precum cele de la Orange cu cei doi maimutoi, dar totusi interesante. Acestea fiind spuse, sa incepem debandada…
» » » nu rade, citeste-nainte!

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 26 Comentarii
Pagini
 
E criza
 
Am si sponsori
 
Taguri
 
Articole inculte, cele mai...
©2011 In-cult.Info | Tema de: Elegant Wordpress Themes & data moca de Promo Items | WordPress