Nu sunt mare fan al conflictelor si incerc sa le evit pe cat posibil. Si pentru asta exista cateva solutii, ultima fiind fuga. Daca totusi startul e independent de tine, urmeaza ameliorarea lui prin diverse tehnici de supravietuire in salbaticie. Dar ar fi bine ca cel ce il porneste sa aiba in vedere cateva reguli de bun simt, spre binele sau.

Una din reguli ar fi ca numarul conteaza. Nu toti sunteti Jackie Chan. Orice persoana in plus inseamna o lovitura in plus. Cate lovituri din directii diferite poti bara simultan? Una? Doua? Trei? Dar opt?
Marimea conteaza. Daca prietenii tai te numesc “schelet ambulant”, ar fi o idee buna sa nu te dai mare pe langa cineva care chiar este masiv, sau macar mai mare decat tine, daca nu cunosti cel putin o arta martiala. Faptul ca ai vazut Karate Kid nu se pune la socoteala.
Si cea mai importanta regula, din punctul meu de vedere: nu o cauta cu lumanarea! Nu isca probleme acolo unde nu e cazul, doar ca sa te afli in treaba. Vrei sa vada baietasii tai cat de jmeker esti? Sa te admire femeia ca ai cojones mai mari decat creierul? Ce e cu dorinta asta cretina de a nascoci motive de scandal?

Drept exemplu negativ va voi prezenta o scena recenta petrecuta in fata la Tomis Mall. Eram cu Little Bro, Little Cousin si cativa anonimi (a se intelege persoane fara blog) si tocmai ce ieseam din mall ca sa fumeze si baietii o tigara. Am iesit prin lateral, pe unde nu e usa rotitoare. Grupul nostru iesea si un cuplu incerca sa intre, dar cum noi eram unul dupa altul, a trebuit ca cei doi sa astepte. Imediat ce am iesit, vazandu-ne de ale noastre, un tip periculos vocifera: “Ce, baiete, esti smecher? Ma imiti? Ai vreo problema? Zi, te crezi tare?“.

Eram toti “wtf?!”. Si prin toti ma refer la 8 insi. Periculosul care a incalcat toate regulile – un gagiu frate cu batul de la mop, cu maiou putin cam labartat la gat si bagat in pantaloni si probabil purtand slapi – a indicat mai exact cu cine avea treaba. Prietenul nostru vizat era neatent, cat noi inca incercam sa ne lamurim ce pusca si cureaua lata vrea ala. Cica atunci cand a iesit din magazin, colegul nostru l-a imitat cum tusea. Poftim?! Omule, esti prost? Apoi isi directioneaza privirea ucigatoare inspre Little Bro ca vorbea in numele “imitatorului”, ca un avocat. Intre timp, toti ne apropiam de el. Colegul explica si el cocalarului ca nu l-a imitat nimeni, nici macar nu l-a vazut vreunul cand am iesit, nici nu l-am bagat in seama. Mai are loc un scurt schimb de replici si observ cu coada ochiului cum iese si prietena individului afara sa il traga de maneca invizibila. Intr-un final isi cere scuze, dar tot pe un ton superior, si se afunda in analele magazinului. Dupa ce a plecat, Lil’Bro a pus intrebarea fireasca: “De ce nu l-am batut p-asta?“. Poate pentru ca suntem cu cel putin trei trepte pe scara evolutiei deasupra lui… si pentru ca urmatorul film trebuia sa inceapa si nu toata lumea avea timp de declaratii pe la politie. Imi si imaginez cum ar fi sunat stirea: “Opt tineri s-au napustit din senin asupra unui barbat si l-au snopit in bataie de fata cu nevasta“.

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 4 Comentarii

Nu e o noutate ca portiile de mancare din unitatile responsabile cu alimentatia publica devin din ce in ce mai mici. Mai demult scriam despre suberecul cu carne precum economia: sublima, dar lipseste cu desavarsire. Dupa o perioada in care am incercat sa privesc mai indulgent incercarile comerciantilor de a ramane pe linia de plutire, imi dau seama ca nu am de ce sa imi fie mila de ei: profita de pretextul crizei ca sa isi bata joc de clienti.

Eu nu sunt tocmai cel mai pretentios client. Ba dimpotriva, cred ca sunt printre cei mai rabdatori si intelegatori. Am trecut cu vederea multe nereguli, am iertat diverse scapari ale ospatarilor si am asteptat mai mult decat ar fi suportat oricine. Nu mi-a adus nimic altceva aceasta atitudine decat alte neplaceri, dar poate primesc macar un punct pentru marele meci de dupa apocalipsa.

Ce mi-a declansat acum indignarea? Pai sa va povestesc cum azi eram lihnit si avand o pofta nebuna de mititei, zic sa merg in raiul evazionistilor fiscali gratarelor din Constanta: Satul de Vacanta. Si ca sa nu ma duc oriunde, ma indrept spre Cuptorul cu Placinte, un loc renumit si unde mai mereu e coada, deci ceva bun sigur fac si ei. Imi astept randul si comand:

  • mititei – 6 x 0.65 = 3.9 lei
  • cartofi prajiti – 1 x 1.5 = 1.5 lei
  • chifle – 2 x 0.5 = 1 leu
  • salata de varza -1 x 1.5 lei = 1.5 lei
  • mustar

Total: 9 lei. Daca facem calculul, reiese ca o pleasca de mustar costa 1.1 lei. Deci mustar d-ala fara nume, cumparat la galeti de 5 litri la preturi de nimic este taxat exemplar. Stiu ca e afisat si pretul mustarului acolo, si sigur nu e 1 leu, o sa ma uit mai bine data viitoare. Oricum am platit in plus. Sau furculita de plastic, cele doua scobitori si gramajoara de sare se platesc si ele? Nici macar nu e prima oara cand imi spune o suma mai mare decat cea corecta. Dar nu e vorba de bani, ca si daca imi dadea rest 0.5 lei nu ii luam. E vorba de respect, de corectitudine, de… geaba.

In fine, asta a fost doar asa, ca fapt divers. Surpriza mare a fost cand am vazut ce inseamna portia de 150 gr de cartofi prajiti: puteam sa numar paiele pe degetele de la maini, si sa imi si ramana unul mijlociu de indreptat catre cine il merita. Aia mici se rusinasera si abia se mai zareau in farfurie. Nu aveau mai mult de 5 cm in lungime si erau subnutriti. Gustosi, dar mult prea schilozi.

Inteleg, nu e tocmai un restaurant, nu am platit o caruta de bani, dar in ritmul asta o sa ajungem sa platim doar ca am trecut pe acolo, fara sa mancam nimic. Pe timp de criza nu ar trebui sa creasca portiile si sa micsoreze preturile? Nu, ca gura lor tre’ sa manance si mai mult ca inainte…

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 1 Comentarii

Bai bizonule care esti, cine pusca si cureaua lata ti-a dat carnetul? Am intalnit multi bizoni in trafic, dar parca tu esti taticul lor!

Eram cu furia rosie si stateam ca tot omul la semafor. Se pleaca, se merge in coloana pe doua benzi. Trec de un sens giratoriu si in stanga mea apare un Cielo. Strada isi micsora dimensiunile din cauza masinilor parcate, dupa care inainte de urmatorul semafor banda din dreapta se reintregea pentru mers in fata, cealalta pentru la stanga. Soferache forja masinuta in speranta ca poate sa se incadreze in fata mea, insa nu avea nici loc si nici viteza necesara, asa ca pana la urma s-a multumit sa se uite la stopul meu.

Plecam si de la semaforul asta, se merge in coloana, dar bizonul e frustrat ca trebuie sa stea in spatele meu si probabil se astepta sa ma dau mai pe marginea drumului, cea plina de gropi si gauri de canalizare adanci de 15 cm. Tot se da inspre stanga, imi mai face si faruri, eu imi pastrez locul pe banda. La un moment dat pare ca s-a eliberat contrasensul si cretinul se baga in depasirea coloanei. Ceea ce nu a observat dobitocul e ca sensul invers era liber pentru ca masinile se oprisera la trecerea de pietoni, ca si noi – fraierii – de pe sensul sau. Bizonul a observat in ultimul moment doamna care traversa strada si a calcat frana, oprindu-se cu putin inaintea trecerii. Norocul a fost si ca tanti s-a asigurat si s-a oprit inainte sa ajunga in zona de actiune a masinii. Si daca nu intra in pieton, prostul intra in masina din fata, oprita regulamentar la trecere. Sau in masina de pe banda lui initiala, incercand sa il evite pe cel din fata. Sau ii lovea pe toti, pe rand. Pietonul primul, apoi masina din fata si ricosa in cea de pe sensul nostru.

Ce mama dracului cauta oameni d-astia in trafic? De ce nu se pot abtine de la astfel de grozavii? Daca se circula in coloana inseamna ca exista vreun motiv, ca daca era totul in regula s-ar mai fi gasit doritori de depasiri. Si care e problema cu a sta in spatele unui scuter? Mi se vede crapatura fundului? Iti intra fum pe aerisire? Iti arunc noroi pe parbriz? Viteza legala nu e indeajuns de mare pentru Stig-ul din tine? Hoo cu tata!

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 0 Comentarii

Astazi am primit in casuta postala o notificare conform careia apar in evidentele Administratiei Finantelor Publice ca am realizat venituri din activitati independente si ca nu am depus declaratia privind aceste venituri. Daca nu depun in termen de 15 zile declaratia, imi iau si amenda.

Nu poate omul sa faca putina prostitutie intelectuala fara sa plateasca impozit…

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 8 Comentarii

Stereotipul americanDe fiecare data cand cineva generalizeaza despre o tara, o zona, un oras sau un cartier, si implicit despre locuitori sau doar o parte dupa sex, rasa si nivel de prostie – pentru ca nu prea se mai poate vorbi de nivelul de inteligenta – toti deontologii sar si comenteaza ca e gresit, ca nu e adevarat, ca sunt doar “rautaturi” si se incearca discreditarea unei comunitati prin prezentarea nu a majoritatii, ci de fapt a unei minoritati. Hapciu! Ma scuzati, sunt alergic la vrajeli.

Ce se zice despre americani? Ca sunt grasi, urati, inculti si superficiali. Nu toti, majoritatea. Nu voi cita studii, interviuri si alte dovezi covarsitoare. In schimb, va voi relata un episod din vizita mea la unguri.

» » » nu rade, citeste-nainte!

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 0 Comentarii

“Si-asa-mi vine cateodata
Sa pun mana pe o piatra,
Sau cutit, pistol, topor…
Ca imi vine sa-i omor!”

Inspiratia pentru catrenul de mai sus m-a lovit ca trenul imediat dupa ce am scapat de o situatie limita in care m-am aflat cu putin timp in urma. Confuzi? Sa va explic.

Ma indreptam spre casa cu scuterica pe stradute paralele cu cele principale, ca sa evit traficul. Si cum circulam eu regulamentar, in plina zona rezidentiala “premium” – cum le place locuitorilor de pe acolo sa spuna, prind in fata o caruta. Da, chestie d-aia cu 4 roti, un cal putere si un bou, in zona unde pretul pe metru patrat la imobiliare este cu 50% mai mare decat la mine. Revenind, nu aveam cum sa il depasesc asa ca zic sa ii tai calea si o iau pe prima la dreapta, apoi la stanga si imi dau seama ca am facut o alegere proasta cand in fata unei curti vad probleme. Mai exact, o satra de vreo 15 magicieni experti in facutul lucrurilor sa dispara, partea cu aparutul nu au invatat-o inca, ce se intindeau pana in mijlocul strazii. In jurul lor roiau vreo 2 puradei cu biciclete.

M-au ginit de la distanta si incepusera deja sa isi faca planuri pentru cum vor imparti scuterul meu. E momentul sa accelerez, zice mintea mea in gandul ei, daca tot ma duc barem sa o fac cu stil. Insa aveau strategia bine pusa la punct: gropile, pustanii, carutasul – toti faceau parte din treaba asta murdara. E un complot, va spun, un complot!

Si cum zburam eu cu senzatie majora, 40 la ora, evit doua gropi si o mana, trec de primul biciclist si vad ca strada mea se termina in strada carutasului care venea in tromba. Si uitandu-ma dupa cai maro pe sosea, uit de cel de-al doilea biciclist neatent, ca doar nu trebuie sa beleasca el ochii cand intoarce in mijlocul strazii ca e strada lui, manca-ti-as! In ultima clipa intorc privirea in fata, sa vad daca am loc sa ma strecor printre cal si o eventuala masina parcata, si il ochesc pe cretinel. Din spate auzeam deja strigate de lupta: “Baa! Hoo! Zgura ma-tii!” – ca asa e in tenis. Pun frana si ma opresc la un metru de el. Am dat din cap dezaprobator si am demarat. Noroc ca nu mi s-a oprit motorul!

Ce se intampla daca totusi il loveam pe retardatul ala mic? Mai ajungeam sa povestesc cuiva ca nu am fost eu de vina, ca circula carute prin mijlocul orasului si ca anumiti cetateni atenteaza la integritatea noastra morala, corporala si materiala in mod constant de atata amar de vreme, dar situatia nu se schimba? Probabil ca nu, si-asa-mi vine cateodata…

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 0 Comentarii

Lucky number 412Recunosc senin, mai am multe de invatat si exersat pana o sa pot spune ca eu sunt castigatorul unei competitii de dans. Insa pentru prima participare, locul 10 din 12 e destul de multumitor. Pe bune, scopul meu de a nu iesi pe ultimul loc a fost atins!

La cupa de dans sportiv “Dansul valurilor”, organizat de Federatia Romana de Dans Sportiv si clubul “Miraj” din Constanta, am participat la clasa Hobby, categoria 16-35 ani, din partea Clubului de dans sportiv “Dynamik Dance” Constanta. Emotiile au fost mari pana am ajuns la Sala Sporturilor, dupa care s-au mai plictisit. In momentul in care am pasit pe ring au disparut si am incercat sa fac ceea ce am invatat, mai putin pumnul in cap colegului meu. Scuze! Si pe aceasta cale ii cer scuze si domnisoarei pe care am calcat-o, dar… asa-i in tenis!

Am inceput cu un vals lent dansat uneori putin prea rapid si am continuat cu un quickstep la care nu am simtit muzica – nu a fost cea mai potrivita melodie, dar nu putem sa le avem pe toate – si am pornit pe langa ea, am mai recuperat-o pe parcurs, dupa care iar m-am grabit. A urmat chacha-ul multumitor si jive-ul surprinzator.

Acum va invit sa urmariti cele 4 dansuri ale perechii George & Cristina. Vizionare placuta! Si nu va sfiiti sa ne laudati, ca de imperfectiuni suntem si noi constienti!

PS: Da, arbitrul pe care l-am salutat cu spatele este Mihai Petre… 😛

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 9 Comentarii

As putea sa imi incep pledoaria cu replici din zona “pentru ca traim in Romania“/”doar suntem romani“, dar nu o voi face. Nu o fac din simplul motiv ca suntem constienti cu totii de cateva din trasaturile definitorii ale neamului: marlania, tigania, pupincurismul, ipocrizia, coruptia si bagatul in seama de-amp…aiurea!

Ma voi opri doar asupra marlaniei, care merge mana in mana cu nesimtirea, tigania si bagatul in seama doar de dragul de a iti auzi propria voce. Sa purcedem dara, zic.

Era o sfanta zi calduroasa de duminica, din luna Florar, anul Domnului 2009. In jurul orei 11 ajung cu scuterica pe unde aveam treaba si, pentru ca locul in care il lasam de obicei era ocupat de o masina, l-am parcat la cinci metri distanta, la umbra, intre un stalp si un VW Golf prafuit. Nu opresc bine rasnita ca se aude o voce de femeie nef…ericita:

NF:– Alt loc nu ti-ai gasit sa il lasi?
Eu:– Poftim? (ma gandeam ca nu auzisem bine deoarece inca mai aveam casca pe cap)
NF:– Da’ ce, ai ditamai parcarea si tu il lasi in fata blocului!?
Eu:– Asa, si? Cu ce va deranjeaza? (mentionez ca nu era nici in fata scarii, nici sub geamul damoiselei de la etajul 1, ci la o distanta sigura)
NF:– Ia-uite la el, mai este si obraznic!
Eu:– Ba chiar deloc! Spuneti-mi care este problema ca am parcat aici, si il mut! Loc sa parcheze o masina nu este, rufe nu sunt la uscat pe sarma ca sa comentati ca le afum. Asadar?
NF:– Tu chiar nu vrei sa intelegi?
Eu:– Nu, doamna! Atata timp cat nu imi oferiti motive intemeiate, e locul meu la fel de mult ca si al dumneavoastra si dreptul meu sa imi parchez scuterul aici. Daca aveti astfel de cerinte, trebuie sa aveti si motivatie!
NF:– Da, imi afumi geamurile si imi intra fumul in casa.
Eu:– Cand sta parcat motorul e oprit si promit ca il pornesc dupa colt, sa nu va mai intre fumul in casa. E bine asa?
NF:– Da, bine, vezi tu…

Replica cea din urma a sunat a amenintare. Ma asteptam la vreo zgarietura, o oglinda sparta sau scuterul impins in santul de langa. Insa de tanti fara de viata a fost doar gura, de data asta. Oare data viitoare cand o sa parchez in acelasi loc o sa il cheme pe barbatu-sau daca nu e mort, saracul, sa ma invete o lectie? Asta inseamna obraznicia tineretului si democratia prost inteleasa despre care se tot vorbeste, faptul ca raspundem (politicos si cu argumente, cel putin eu) aberatiilor unor comunisti melancolici care s-au trezit acum fara ocupatia de baza: datul cu subsemnatul la securitate despre activitatile ilicite din fata blocului?

In concluzie, madama vroia sa imi mut mijlocul de transport pentru ca ii blocam vederea catre sant sau poluam atmosfera, ori poluam fonic. Ca eu de fapt conduc un camion din ’70, nu un scuter din ’08 in 4 timpi (nu ca i-ar pasa cuiva, dar scoate fum mai putin decat unul in 2 timpi). Deci da, motivul este vesnicul: “D-aia, ca asa vrea muschii mei!“. Eh, hai sictir!

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 4 Comentarii

Primit intr-un comentariu la Vodafone – concursuri si smsuri enervante de la maxim:

Saptamina trecuta am primit un sms de la vodafone prin care imi oferea posibilitatea de a achizitiona telefon si abonament, mai multe sms, min. nationale, bla bla bla. Am cartela valorica rincarcabila si doream sa-mi pastrez nr. de telefon.
Si ca tot omul increzator in firma vodafone, ma deplasez la magazinul ce reprezenta firma din mun. Medias, increzator ca fac o afacere buna. La intrare in mag. ma intimpina o duduie draguta, imi spun dorinta, imi explica de hirtogaria necesara achizitiei mele, mai discutam despre oferta,ca in final sa-mi spuna ca eu avind domiciliul stabil in com. TIRNAVA jud. SIBIU trebuie sa dau si 200 RON. Cu respect intreb de ce? ca in oferta nu este mentionat vreo suma de bani. Pai stiti loc. respectiva este zona restrictionata pentru firma noastra la achizitionarea e abonamente+ telef. cauza fiind: s-au vindut foarte multe si nu au fost achitate la timp sau deloc. Am ramas nedumerit! ce treaba aveam eu cu situatia asta a firmei.
De ce eram bagat in rahatul asta cind eu nu aveam nici o legatura concreta cu problema lor. Recuperarea sumelor datorate de beneficiarii serviciilor vodafone nu e problema mea, eu doream sa devin un client al acestei firme, care ofera servicii de telefonie.
Acuma vin si intreb: la ce nivel de conducere sa luat aceasta masura. pentru ca ptr. mine suna a DISCRIMINARE de ce pentru prostia unora, naivitatea altora, si idiotenia citorva pers. sunt catalogat ca rau platnic fara a avea vreo cauza.
permanent se studiaza efectul si nu cauza?
Faceti dracului dreptate ca murim ca niste prosti vb. lu A.P

Am mai auzit de targetare geografica, dar asta este prea de tot. Celelalte companii de servicii telefonie si conexe fac, din ce stiu eu, targetare geografica din alte considerente, cum ar fi disponibilitatea serviciului in zona respectiva. Este prima oara cand aflu ca o intreaga comunitate este considerata rau platnica din prisma unor prosti sau naivi, dupa cum a spus si Maxim. Esti considerat vinovat de la inceput si bun de plata, eventual si pentru facturile vecinilor. Este posibil ca acea suma de 200 de lei sa fie doar un depozit pe care il primesti inapoi dupa o perioada de timp, nu cunosc toate detaliile, dar oricum este tot un fel de discriminare.

Daca tot nu ai de gand sa le oferi tuturor aceleasi conditii, nu mai trimite sms-uri aiurea-n tramvai si nu te mai lauda prin reclame ca esti cea mai tare retea! Fapte, nu vorbe!

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 5 Comentarii

Vineri, 15 Mai 2009, a avut loc in Constanta actiunea “Viata pe scuter“, organizata de Politia Romana impreuna cu revista Scooter Fun si Asociatia Motociclistilor din Romania. Trebuia sa fie un mars pentru sensibilizarea participantilor la trafic, dar si pentru responsabilizarea conducatorilor de scuter. Am o vaga impresie ca primul scop a fost eradicat, si cel de-al doilea nu a fost atins…

Pai cum sa nu ne injure soferii, motociclistii si pietonii cand scuteristii se comporta ca o adunatura de [pune insulta aici] si cand la marsuri pentru siguranta in trafic se apuca si fac stunturi?! Sau cum sa transmiti, in cadrul interviului, mesajul ca mersul pe scuter inseamna “sa simt adrenalina, viteza, sa depasesc, sa plec primul de la semafor, sa fiu in frunte”… Nimic legat de faptul ca e un mijloc de transport simplu si util in aglomeratia din traficul urban, si ca e de asemenea si ieftin. Reporterii au folosit si ei cam aceiasi termeni ca si la marsul motociclistilor: adrenalina, teribilism. Ntz ntz.
» » » nu rade, citeste-nainte!

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 4 Comentarii

Dupa ce l-ati urmarit pe idiotul Steve in actiune in unul, doua, trei filmulete si ati vazut ce a patit, inchipuiti-va ce s-ar fi intamplat cu doamna care vrea sa vada “daca Politia are dreptul sa ceara actele la oameni pe strada” de ar fi incercat ceva asemanator in SUA. Nu merita ea sa conduca vreo cateva sute de mii de volti prin muschi, decat sa conduca un Mitsibushu? » » » nu rade, citeste-nainte!

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 0 Comentarii

RPDIi stim cu totii. Ii invidiem, ii admiram, ii injurati cand va simtiti frustrati. Sunt persoanele pentru care motocicleta nu este doar un mijloc de transport, ci pasiune pe doua roti. Un hobby pe cat de frumos, pe atat de periculos. Gropile, cainii, pietonii neatenti si, nu in ultimul rand, soferii indisciplinati pot transforma o plimbare cu motorul intr-o cursa a mortii.

Am avut ocazia ca seara trecuta sa petrec cateva ore pe motor, printre motoare, printre motociclisti. Eram un outsider, si totusi nimanui nu i-a pasat. Foarte prietenosi si deschisi sunt cu totii. Am vorbit, am ras si am dat ture de statiune. Cine s-a priceput, a facut cateva trickuri. Cine nu, a stat pe margine, a baut o ciocolata calda si a admirat spectacolul.

Intre doua accelerari, am reusit sa ii iau un interviu unuia dintre ei, un prieten de altfel, care m-a carat in spate toata seara si mi-a aratat ce inseamna adrenalina.
» » » nu rade, citeste-nainte!

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 1 Comentarii

Bicicleta lui MiffyDaca ma intrebati pe mine, nu indeajuns. Tehnologia inlocuieste rapid metodele clasice de informare, de culturalizare, si nu pare ca situatia sa se schimbe in bine prea curand.

Discutam zilele trecute cu o viitoare licentiata in psihologie si imi povestea chiar despre particularitatile invatarii la varste prescolare. Imi spunea cat de important este ca cei mici sa fie stimulati inca de la varste fragede pentru o cat mai buna perceptie a lumii inconjuratoare. Aceasta stimulare trebuie facuta in primul rand de catre parinti, prin citirea povestilor inainte de culcare sau prin diferite jocuri menite sa le incurajeze spiritul de cunoastere. In al doilea rand, intra in scena educatorii si, mai tarziu, invatatorii.

Cei care tin la educatia celor mici au ca sprijin Cartea Copiilor. Comanda online, reducerea permanenta de 10% la 3 carti cumparate si livrarea rapida va vor ajuta in misiunea de parinte si formator al personalitatii copilului.

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 2 Comentarii

Fascinatia pentru a crea inteligenta artificiala a cuprins omenirea de foarte mult timp, putem vedea asta incepand din filmele SF vechi, unde toti aveau cate un computer, robot, o casa, nava spatiala sau masina cu care vorbeau si care parea sa raspunda intr-un mod inteligent.

Tehnologia a evoluat si roboti capabili de o conversatie semiinteligenta, si mai ales cu capacitatea de a invata, au aparut, si de atunci sunt intr-o continua dezvoltare. Desi proiectele sunt foarte promitatoare, programele nu pot inca rivaliza cu discutiile cu un om, oricat de prost ar fi el. Trebuie totusi sa recunosc ca uneori ai mai multe de vorbit cu un bot decat cu un bou.

Discutia cu Dumnezeu a fost doar o mica sursa de umor involuntar si simplist. Adevarata putere de convingere a omului fata de robot o puteti citi in discutia urmatoare, chiar daca e stupida si vulgara in cel mai pur sens al cuvantului. Imi cer scuze fata de credinciosi – ca doar e post, pudici si cei care nu stie sa citeste si nu intelege engleza.

Bomboana de pe coliva:

Human: do you know who freud is?
ALICE: dead perpetrator of psychoanalysis
Human: why?
ALICE: Because Dr. Richard S. Wallace programmed me for it.
Human: he programmes you to suck his cock?
ALICE: I get it. Carel Capek programmes me to suck his cock.

» » » nu rade, citeste-nainte!

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 0 Comentarii


Centrul Constantei, ora pranzului. Un cuplu de batrani simpatici, care se tin de mana cand se plimba si se privesc cu dragoste si dupa 45 de ani de casnicie, nu din aceia care dau coate pentru un loc in autobuz si cand vad un tanar stand jos urla “democratie prost inteleasa”, dau cativa lei unui necajit cu picioarele paralizate ce isi taraste zilele pe un fel de skateboard si cu pantofi in maini. O fetita aparent ingrijita se opreste din drumul ei, se duce la batranei si intreaba foarte inocenta:
– Da’ de ce i-ati dat bani omului aluia?
– Pentru ca este amarat… raspunde batranica cu o voce blanda, numai buna de spus povesti la culcare.
– Dar si eu si familia mea suntem amarati… zise foarte sincer si pleca al sau cap, dar pastrand contactul vizual cu bunicuta (*puppydog eyes*).

In momentul ala am batut cativa pasi pe loc, cel putin cu mintea. Nu stiu ce s-a intamplat, daca batraneii au ajutat-o si pe ea cu ceva bani, daca au stat sa ii asculte povestea si sa incerce sa ii ajute familia, cum vedem in filme lacrimogene, sau doar au dat din cap impresionati si au plecat mai departe, precum mine.

Ehe, cersetoria asta nu e asa de simpla cum crede lumea…

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 0 Comentarii
Pagini
 
E criza
 
Am si sponsori
 
Taguri
 
Articole inculte, cele mai...
©2011 In-cult.Info | Tema de: Elegant Wordpress Themes & data moca de Promo Items | WordPress