Trebuie sa recunosc ca nu am mai cumparat o carte de mult timp. Nu ca nu as fi vazut prin librarii carti care m-ar fi interesat, ci m-a indepartat pretul lor. In special la o anumita firma cu reprezentante prin mall-uri. Totusi, ultima carte ce mi-a atras atentia in acel loc se numea sugestiv “Tot ce stiu barbatii despre femei”. Si cum banuiam, eu stiam totul.

Continuand insa ideea de la care am pornit, am constatat ca e mult mai convenabil sa cumperi online cartile, la fel ca si electronicele. Sunt o gramada de librarii virtuale, asa ca trebuie sa alegeti cu grija. Daca insa aveti noroc sau primiti un pont, totul devine joaca de copii. Asa ca va propun sa cumparati carti pe Tamada.ro si iesiti mai ieftin si in privinta banilor si a timpului. Stiti cum se zice: “din confortul propriului fotoliu”… La asta mai adaugati si faptul ca nu consumati banii nici pe telefon. E primul magazin online unde am vazut optiunea asta: “Sunati-ma voi!”. Poate ma insel si nu o fi singurul, dar oricum e tare interesant.

Si ca sa va dau si exemple clare de preturi, va recomand, in spiritul blogului in-cult, urmatoarele opere:
Gramatica esentiala a limbii romane la numai 15.26 lei, cu tot cu TVA – un pret mic pentru a nu te face de ras in public.
Ortografia pe limba celor mici la 3.90 lei, TVA inclus – daca vi se pare prea grea cartea anterioara… macar sa invatati sa faceti diferenta dintre “sau” si “s-au”, “sa” si “s-a”, “ati” si “a-ti”…

Daca va hotarati sa comandati, profitati de oferta de livrare gratuita pana la 26 octombrie, indiferent de valoarea comenzii!

Si ca o ultima nota, Tamada.ro mai lanseaza si o revista de cultura online, denumita “Supra”, ce vrea sa promoveze adevaratele valori culturale, oameni muncitori si modesti. Se completeaza de minune cu blogul meu in-cult, care si el promoveaza aceleasi valori, doar ca prin exemple negative!

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 1 Comentarii

Sa zicem ca si eu ma pricep cat de cat la dans, dar nenea asta imi da clasa in ceea ce priveste Mall Dance-ul. Delectati-va cu mosul ce danseaza pe “Numa Numa”, cum ii place strainului sa spuna.

PS: Multumesc lui Razvan ca a fost pe faza si a filmat. Pe telefonul ala ti-ai consumat salariul? 😀

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 6 Comentarii

Cum blogurile au inceput sa devina din ce in ce mai accesibile (trebuie sa recunoastem ca orice incult poate sa isi faca unul), respectiv mai accesate – vizitatorii satui de presa conventionala s-au reorientat, asa au inceput sa apara si reclamele pe bloguri. Si incetul cu incetul s-au nascut retele specializate in acest sens

BaniPePost.com este cel mai nou site din acest domeniu, si cel mai blogatizat. Nu e greu de inteles de ce. Ca sa te inregistrezi (cu totul) nu trebuie decat sa iti faci un cont, sa completezi niste contracte si sa le trimiti prin posta (clasica si electronica), sa scrii un articol despre ei (pozitiv, bineinteles), sa il trimiti spre verificare si gata! Daca lucrurile merg bine, in curand o sa imbini gandurile tale cu cerintele altora, si mai iei si un ban de Cola (e totusi cel mai valoros brand actual).

Ok, recunosc, nu e un proces tocmai simplu, dar prin complexitatea lui ofera o mai mare credibilitate. Si ca persoana ce a avut putin de-a face cu lumea “Paid to”, mie imi da o oarecare siguranta acel contract de cesiune a drepturilor de autor. Stati linistiti, e mai in regula decat suna, asa ca cititi regulile, contractul si vedeti ce drepturi si obligatii aveti.

Am pastrat pentru sfarsit ce e mai bun, si anume oferta: posturi originale remunerate, ce trebuie sa respecte anumite cerinte de continut si lungime, plata la 200 lei – pe care o sa o declari la sfarsitul anului si statul iti va lua impozitul aferent. Intr-un cuvant, bine, trei cuvinte: Bani Pe Post.

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 2 Comentarii

Daca am vorbit despre prima in general, a venit momentul sa vorbesc despre prima in special. Cine era prima la care ma gandeam? Da, era o ea… Speedy.

Prima bicicleta, marca Pegas, am primit-o cand am implinit venerabila varsta de 10 ani. Nu era noua, am cumparat-o pentru 200 000 lei de la un vecin. Arata acceptabil, avea portbagaj, aparatoare la roti, oglinzi retrovizoare, frana de mana pe fata si era pliabila. In zadar incerc sa imi amintesc culoarea, pentru ca a suferit multe transformari de-a lungul timpului.

» » » nu rade, citeste-nainte!

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 0 Comentarii

Prima femeie din viata ta (mama), prima amintire, prima zi de gradinita / scoala / facultate, prima fata de care iti place, prima dragoste, prima partida de amor… Prima tigara, prima betie, prima caseta cu Scorpions, prima bicicleta, prima oara cand conduci masina tatalui si prima oara cand o busesti, apoi prima ta masina… Prima slujba, prima plata, prima prima… Prima locuinta, prima canapea, prima nevasta…

Prima iti ramane mereu in minte, prima te face sa zambesti, sa strambi putin din nas, apoi sa te gandesti din nou cu drag la ea. Prima ti-a dat emotii, te-a facut sa visezi, te-a sustinut in visele tale, dar te-a mai si trantit din cand in cand, si tot prima te-a ridicat. Prima te-a invatat, ti-a tinut de cald, de frig, de pofta, de foame, de sete, ti-a satisfacut curiozitatea, ti-a creat dependenta sau te-a speriat de-a dreptul. Prima poate ti-a lasat un gust amar, la propriu sau doar la figurat, dar la prima aceasta mereu te-ai gandit si ai zambit.

Care este prima de care ti-ai adus aminte acum?

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 6 Comentarii

Partea buna e ca in vagoanele CFR noi functioneaza instalatia de aer conditionat.

Partea proasta e ca a inceput sa ninga in tren, copiii tusesc, adultii se vaita de sale si mie imi ingheata mana pe telefon; toate acestea se petrec pe un fundal de mistouri la adresa personalului competent din tren care “nu stie sa umble nici ei”. Doar ca nu toata lumea intelege faptul ca o modificare in sistemul de ventilatie al unui tren nu se simte in 5 secunde…

Update: in cele 10 minute in care m-am chinuit sa scriu fara o tastatura qwerty s-a facut mai cald. Vedeti ca se poate?
Update 2: am castigat o sticla de Cola de juma’ de litru! Iuhuuu, e lucru mare, eu nu castig niciodata!

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 1 Comentarii

Puteti solicita o plasa profesionala de la Pro Door. Si iarasi stam si ne intrebam De ce? nu avem plase anti-inculti…

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 0 Comentarii

Petronik ne aminteste, intr-un moment cum nu se poate mai bun, ca astazi este Ziua Internationala a Alfabetizarii, stabilita inca din anul 1966. La nivel mondial exista cel putin 770 de milioane de astfel de oameni.

Partea interesanta este ca la noi in tara exista aproximativ 500 000 de analfabeti, una dintre cele mai mari cote din Europa! Partea trista este ca pe langa copiii nescoliti, exista foarte multi oameni mari la stat, dar mici la sfat, unii care conduc tara, altii care sunt patroni de cluburi de fotbal, de cluburi de noapte, sau doar patroni ce se cred destepti. Si asa stai si te intrebi cum a trecut cate un domn de scoala primara, apoi de gimnaziu, si mai ales de liceu (cu tot cu chestia aia numita bauca…bacalua…balacaureat d-ala!), ca sa nu mai vorbim de faptul ca probabil a terminat o facultate, atunci cand face cate o greseala de clasa a II-a la fiecare 5 cuvinte…

Stupize, stupize!

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 0 Comentarii

Toata lumea se plange de scuteristi, ca sunt inconstienti si teribilisti, ca se baga aiurea, ca merg in ilegalitate (fara numar, fara casca, fara lumini chiar si pe timp de zi, fara varsta minima), ca polueaza fonic. Nu neg ca ar fi asa, sunt si destui pusti tampiti pe sosele, dar sunt si oameni normali care folosesc mopedul sau scuterul din motive practice, ca mijloc de transport, oameni care nu au nevoie de toate manifestarile soferilor stresa(n)ti, mai ales ca nici acestia nu sunt mai breji!

Ca exemplificare va relatez intamplarile de azi. Cu scuterul pe 1 drum drept, cu 2 semafoare, distanta de 3 km, respectiv 4 statii de tramvai, am intalnit cel putin 5 soferi de-a dreptul cretini!

Primul nu m-a vazut venind cu 45 km/h, pe un sens gol, dupa ce a stat 20 secunde uitandu-se inspre mine, s-a hotarat sa imi iasa in cale tocmai cand m-am apropiat, taindu-mi tot elanul. Bine ca am fost pe faza, ca 80kg in portiera la viteza aia pot avea efect mare si asupra soferului, nu doar faptul ca as zbura eu.

Desteptul numarul doi a facut tot o manevra de genul; eu plecasem de la primul semafor, prinsesem demaraj sa pot sa urc podul, si dumnealui isi vari botul in fata mea, cand mai aveam 5 metri pana in el. Partea mai interesanta e ca nici nu putea sa continue drumul deoarece se ingusta, putand trece doar o masina si un scuter. Ar fi trebuit sa testez daca avea RCA si Casco, dar tot pe mine m-ar fi durut…

Al treilea se claseaza dobitocul care m-a “impins” practic intr-o masina parcata, incercand sa ma depaseasca intr-o zona in care nu era loc sa treaca si el pe langa mine. Nu inteleg dorinta lui de a ma depasi, din moment ce oricum eram la limita vitezei legale, si nici calitatea strazii nu permitea o viteza mai mare. Dar s-o fi crezut la el acasa, in capitala, si s-a comportat ca atare.

Numarul patru este tot un taran de capitala europeana, cu un jaf de Dacie cu care s-a bagat pe contrasens, numai muschii lui si ai prietenilor sai cocalari stiind de ce (muschi care de altfel atarnau pe geam, si bicepsi, si pectorali, ca nu se poarta tricouri in masina). Eu m-am dat mai inspre linia de tramvai sa circule pe partea dreapta cretinul rastignit pe geam, debitand ceva in stupizenia sa.

Si chiar cand credeam ca am avut parte de norma de prosti pe drumul respectiv, apare si numarul cinci. Veneam inspre semafor, pe verde, strada libera in fata, in momentul in care am trecut de semafor mai erau 7 secunde, indeajuns cat sa traversez intersectia linistit. Insa omul era grabit, si plecase de la semaforul lui pe rosu la 10 secunde, ca doar nu l-a vazut, din moment ce semaforul era in spatele sau! I-am tras un claxon scurt, sa se uite, sa ma vada si sa astepte. Insa prostul pana nu-i fudul, parca nu e prost destul, si a vociferat si el acolo ceva. Insa ce ma bucur ca port casca si nu aud decat motorul meu, claxoanele si sirenele!

La socoteala nu i-am mai pus pe cei care semnalizeaza cu 3 metri inainte sa faca manevra, sau care opresc si stationeaza in mijlocul strazii, deschid usile fara sa se asigure, schimba benzile in acelasi mod, sau ies cu botul de pe stradute laterale pana esti nevoit sa il lasi sa treaca, ca tu oricum nu mai ai unde sa te duci… Hapciupaliticilor, trezirea, unde va credeti?!

PS: Recunosc ca sunt si soferi cu bun simt si atenti, care atunci cand vad ca un prost a oprit in fata mea brusc, sau iese vreunul din parcare cu spatele, incetinesc si imi permit sa depasesc obstacolul. Cinste lor!

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 7 Comentarii


Se pare ca frumusetea nu e chiar in ochii privitorului, ci mai degraba in cea a bautorului de bere. Adica in loc de “Beauty is in the eye of the beholder”, s-a confirmat ca “Beauty is in the eye of the beer holder”. Cercetatorii britanici afirma ca un singur litru de bere ne modifica substantial perceptia asupra persoanelor din jur, si brusc ni se par mult mai atragatoare. Efectele pot dura si pana la 24 de ore, dar scazand in “intensitate”. Doctorul Marcus Munafo, care a condus experimentul, spune ca rezultatele sunt importante pentru intelegerea legaturilor dintre alcool si frecventa contactelor sexuale neprotejate.

Eu cred totusi ca ne arata intelegerea de care dau dovada barbatii fata de femeile urate, si in imensa lor generozitate vor sa le ofere cateva clipe de fericire, de care in conditii normale nu ar avea parte. Si pentru aceasta nu este nevoie decat de putin curaj, si o distorsionare a realitatii, pe care marinimosii masculi le capata prin niscaiva alcool, numarul berilor fiind direct proportional cu gradul de uratenie al specimenului feminin. Baieti, pan’ la fund!

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 5 Comentarii



Nu am inteles niciodata picturile “vesele” din policlinici si spitale. Nici macar atunci cand eram mic si prost (nu incercati sa folositi asta impotriva mea, voi nega orice referire la actualul articol; m-am nascut destept). Le pot considera utile intr-o gradinita, chiar educative daca reprezinta ceva util (cum ar fi litera Ţ care fumeaza o ţigare – asa e la moda in invatamant).

Dar desenul pe holurile policlinicii a unei ratuste cu sapca de postas comunist ce trage un car cu flori in care se afla un iepure de camp teribil de vesel care tine in mana o scrisoare de la Crucea Rosie… ma depaseste. Stiu ca trebuie sa le ia mintea copiilor de la vaccinul ce urmeaza sa il primeasca, sa invete culorile cat timp asteapta si sa ii indobitoceasca, si totusi nu vad rostul. Priviti copii: un iepure ce a fumat prea multa iarba in loc sa o manance, care subjuga (deci vorbim de sclavism) o ratusca indoctrinata de regimul comunist. Ca sa nu mai vorbim de razele ultraviolente ale unui soare prea puternic pentru stratul de ozon lipsa si prezenta unei ciuperci otravitoare (se stie ca culorile vii anunta un pericol) pe un camp de o culoare ce te face sa dai (bice) la rate.

Asociati acelei imagini o alta cu Donald Duck acoperita de dulapuri metalice, o cutie de carton si mucegai, cu “Fumatul oprit” deasupra minifaiantei tip mozaic si, contrastand vizavi, un perete frumos, curat si cu termopane, termopane (termopane, termopane, of of!) aveti imaginea completa a unei sali de asteptare a unei clinici (de stat, evident). De fapt, nu chiar imaginea completa, lipseste partea cu fotoliile joase si buretoase, crestate si scobite de minti odihnite.

Pai si ce altceva sa faci? Ca daca nu esti un idiot (nb: om cu multe idei) care sa se apuce sa studieze operele de arta de pe pereti (si, ocazional, foarte rar, aproape niciodata, frumoasele creaturi ale lui Dumnezeu, binecuvantate fie proeminentele femeii – nu de orice tip) te-apuca pandaliile si iti versi nervii pe cine te sustine: canapeaua, mama, tata, bunica, prietena…

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 2 Comentarii

Unii dintre voi probabil stiu ca am lucrat ca “telefonist”, altii nu. Impropriu spus “telefonist”, operator telesales fiind denumirea corecta. “Si ce faci, ma? Raspunzi la telefoane? Ha!”. Nu, stimabile, joc solitaire, citesc ziarele si beau cafea toata ziua. Pentru ca asta este impresia generala, nu-i asa?

Adevarul e ca nu iti dai seama cat de greu si stresant este lucrul cu clientii pana nu treci prin asta. Pe langa faptul ca ai de invatat foarte multe lucruri si proceduri, trebuie sa te adaptezi din mers la schimbari zilnice. Si mai stim cu totii ca gradina Domnului e mare si ca multi prosti sar gardul. Prostia singura nu ar fi o problema foarte mare, insa cand ii asociezi tupeul, ipocrizia, minciuna si sentimentul de superioritate, se creeaza o formula exploziva, gata sa bubuie la cea mai mica scanteie.

Precum client, toata lumea vrea informatii rapide, concrete si corecte. Mai exact, se asteapta ca un reprezentant al unei companii sa fie un robotel in aceasta privinta. Daca insa pui la dispozitie un robot care sa ii ofere clientului informatii, notificari, promotii, se revolta de parca l-am fi jignit. “Ce mi-ati pus robotul ala sa vorbeasca? Eu vreau sa discut cu o persoana, nu cu o masina!”. Bine, zis si facut. “Cu ce va pot ajuta?”. Pai ca sa vezi, ca nu stiu ce, ca bla bla bla, si pana la urma ii oferi aceleasi informatii pe care i le daduse robotul cu 1 minut inainte. Daca insa gresesti o mica informatie, cat de mica, si nu te corectezi imediat… esti un incompetent.

Ce vor oamenii de fapt? Vor un android, un robotel uman. Sa poata oferi informatii exacte si in timp scurt, dar capabil sa empatizeze si sa poarte discutii si pe alte subiecte decat cele ce fac scopul apelului. Daca le dai doar robotelul, nu le convine pentru ca nu au cui sa-si verse amarul, nu au la cine sa tipe, pe cine sa injure si cum sa-si exprime frustrarile. Pe de cealalta parte, umanul nu trebuie sa se vada foarte mult, faptul ca esti bolnav, ti-e rau sau doar ai o zi proasta nu trebuie sa se simta in voce, si sincer, chiar nu ii pasa nimanui.

Acum nu ma intelegeti gresit, nu toti clientii sunt dificili. Pe langa prefacuti, mincinosi, betivi, nebuni, smecheri si tarani (a nu se intelege neaparat cei care locuiesc la tara) ai parte si de oameni cu bun-simt, intelegatori si care totusi au diverse situatii sau probleme in care au dreptate si pentru care merita sa faci tot posibilul sa se rezolve curand. Prea putini, din pacate…

Acesta este doar un articol introductiv. Voi reveni cu cateva situatii specifice si rezolvarea lor in urmatoarea perioada. Pana atunci, sa auzim de bine!

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 26 Comentarii


Cu totii stim ca atunci cand te duci sa depui acte, sa ridici documente sau sa platesti facturi/dari/spagi, adica in general cand stai la o coada, trebuie sa existe cel putin o persoana cu gura mare si impotriva sistemului. E clar ca nimanui nu-i convine sa-si petreaca ore in sir printre zeci de oameni, mai culti, mai inculti, mai smecheri, mai umili, mai cool, mai transpirati, intr-o incapere de 4 pe 5, fara aer conditionat, intr-o zi in care temperaturile la umbra copacilor lipsa ajung la 31 grade celsius. Nu e placut, e dezgustator, si da, chiar revoltator, dar asta nu inseamna sa incepi de fiecare data o revolta.

Dintre noi toti, prosti, te gasesti intotdeauna tu, un destept (o desteapta de obicei, statistic vorbind) sa faci o scena, un scandal, astfel sictirindu-i si mai tare pe functionarii publici, nerezolvand nimic altceva decat sa iti exprimi frustrarile intr-un mod pseudointeligent. Spun pseudo deoarece nu este nimic inteligent in ceea ce faci, nu esti cu nimic mai presus de restul, indiferent de limbajul academic si profesional pe care il folosesti, si dovedesti asta prin stereotipii.

– De ce nu se poate? Cum adica a picat sistemul? Mi-am luat liber de la serviciu special pentru acest lucru, rezolvati-l acum! Este incomprehensibil! Dar nu-i asa, traim in Romania?..
– Daca nu va convine, usa este acolo!, spuse functionarul.
– Vai, dar cum va permiteti? Sunteti platiti din banii mei, lucrati pentru mine!
– Pff, i-auzi! Nu ridicati tonul la mine, domnisoara!
– Pai cum sa nu tip cand dumneavoastra ma tratati cu o indiferenta crasa?! Cum sa nu te enervezi cand se intampla asa ceva, cum numai la noi se poate… *blablabla, sir lung de indignari cu referire la tara, coruptie, apoi catre un alt participant* Uite d-aia vreau eu sa ma fac functionar public *da, ai fata perfecta, de luat pumni si injuraturi*, sa vad daca la fel m-as comporta si eu sau as putea sa ma abtin! (la cum ai dovedit acum, stimabila, nu ai putea, dooh!)

Asadar, iti multumim, stimata domnisoara, ca ne-ai sleit functionarul de orice urma de chef, ne-ai dovedit cat de scolita si inteligeanta esti matale, si ne-ai impartasit si planurile de viitor. Si acum, in cor: “Afara, afara, cu fata din sala!”
Aviz amatorilor:

Scoateti vorbe pe gura doar atunci cand intr-adevar aveti ceva de spus! Nu va irositi energia aruncand cu banalitati, o sa aveti nevoie de ea sa stati in picioare.
Nu ridicati tonul peste nivelul maxim de bun-simt, nu folositi cuvinte jignitoare si nici replici persiflante.
Nu va adresati vecinilor, asteptand sa va sustina cineva (mai mult ca sigur ca o sa se gaseasca o persoana care sa va aprobe, macar din mila), insa restul doar va injura in gand.
Daca vreti tratament preferential, exact asta o sa primiti: cu o extra doza de sila! Va asteptati sa fiti astfel serviti mai prompt, mai cu tragere de inima? Ganditi-va din nou!
Nu incercati sa va bagati cu japca in fata randului, pe motive ca aveti treburi mai importante de facut dupa. Din punctul meu de vedere in aceste cazuri, nimic nu este mai important decat ceea ce este important pentru mine. Intarzii la serviciu? Si eu daca te bagi tu in fata! Ai lasat masina in strada si risti sa ti-o blocheze? Nasol, trebuia sa te gandesti dinainte la asta. Intarzii la coafor? La naiba, in puii mei! Si eu trebuie sa ma tund! Pierzi avionul? Pacat, si eu pierd troleul, treci la coada!

Prin ce lege timpul tau este mai valoros decat al meu? Pentru ca esti un viitor functionar public? Pentru ca ai o facultate umanista? Pentru ca il cunosti pe X? Pentru ca ai o masina cu cai putere de 10 ori mai multi decat am eu lei noi in buzunar in oricare moment al unei zile obisnuite? Daca este asa de valoros timpul tau, o rezolvi printr-o pila (ca doar stim ca si asta se practica), si asa nu ne mai deranjezi nici pe noi.

In speranta ca drumurile mele de saptamana aceasta prin institutiile publice vor fi lipsite de alte scene, si voi rezolva ceea ce mi-am propus, inchei cu una din mugetarile mele (care nu sunt de fapt ale mele, doar ca nu le mai foloseste nimeni): “Cei care ne incurca si mai tare sunt descurcaretii!”

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 1 Comentarii

Am cugetat (sau am mugetat, la cat de bou sunt) indelung daca sa va povestesc sau nu. Dar daca eu rad, de ce sa nu rada si altii? Probabil prietenii apropiati stiau ca vreau sa imi iau un moped (scuter cu capacitatea cilindrica mai mica de 50cmc), asadar daca nu stiai, inseamna ca nu prea imi pasa de tine (kiddin’, am cam pastrat secret, please don’t tell mom!).

In alta ordine de idei, astazi fu ziua cu pricina. Am facut rost de bani (retras bursa, salariu si jefuit o placintarie) si m-am indreptat spre Carrefour (dupa ce am dat un examen la care am luat 2, felicitari) pentru a imi achizitiona chinezaria respectiva. Am facut mult research inainte, studii de piata si fezabilitate, etc, etc, si am ajuns la concluzia ca merita sa imi iau o trotineta cu motor ca sa ma deplasez prin oras pentru o vara, cel mult doua. Asadar, zis si facut. M-am uitat, am chestionat reprezentantul, si l-am cumparat. Oh, goody!

Problema era alta, ca nu aveam benzina, nu era inmatriculat (dooh, doar ce l-am luat) si trebuia sa ajung cu el undeva de acolo, cel mai bine pana la prima benzinarie. Am luat-o per pedes cu inca un nefericit posesor al unui moped pe drumul de intrare in Constanta. Benzinaria era pe partea cealalta, nu era nicio trecere de pietoni, si masinile curgeau rauri, rauri. Ne-am suit pe motoare ca sa traversam strada cu ultimul strop de benzina. Eu m-am tot departat pe varianta ca sa prind un loc cu vizibilitate mare. Si m-am tot dus, pana am sesizat ca e si pe partea mea o benzinarie. Am alimentat frumos, acul indica jumatate din rezervor plin (sau gol din punctul meu pesimist de vedere) si am asteptat pe cineva sa vina sa ma ia, poate ma ajuta sa il car, sa nu circul pe acolo, ca sunt destui inconstienti, nu mai trebuie inca unul.


Din pacate, incercarea noastra a fost sortita esecului si a trebuit sa merg pe el (ce dracu’, aveam benzina) pana acasa. Cu opriri din 300 in 300 metri si asteptat sa fie strada libera ca sa pot sa ma incadrez la stanga, am ajuns aproape de casa. Din pacate, mai aveam o curba la dreapta la care nu m-am incadrat foarte bine si… well… vedeti voi… m-am dus! Iiiihaaaa! Mici zgarieturi pe la mana, scuterul meu cel nou arata doar cu putin mai bine decat unul iesit din garantie, dar eu sunt OK, multumesc de intrebare. M-am ridicat repede, o tantica (saru’mana, tanti!) mi-a dat un servetel sa imi sterg praful de pe cot si palma (din pacate era amestecat cu sange), mi-am reglat oglinzile si tremurand am mers incet ultimele sute de metri spre casa… Trebuie sa imi schimb caile pacatoase!

Si ca sa vedeti ce simt al umorului dezvoltat are Dumnezeu, am pastrat pentru sfarsit o intamplare oarecum paralela. La cumparaturi a fost cu mine Caraboy (un prieten) ca sa ma ajute (aveam noi planuri mari, sa il urcam in spate la un Logan MCV). Cand eu inca mergeam pe langa scuterica, la intrarea pe varianta (e o lume minunata in care veti gasi numai prostii!) a facut poc cu Matizul! A intrat in spatele unui incepator si care doar ce isi cumparase masina in leasing, era prima lui zi in noua Toyota! Ei au plecat la politie, eu la benzinarie, apoi eu am maturat putin asfaltul, dupa care ne-am intalnit la un suc si am ras. Ha ha ha… Not funny!

PS: Nu glumesc, nu-i spuneti mamei!

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 9 Comentarii

Vai steaua ta! Macar atat sa faci, daca esti prost si nu poti altceva… Cum, bai tata, sa fii sofer de autobuz si sa claxonezi dupa gagici pe strada? Poate ai cel mai lung vehicul din oras (desi daca trece un trailer pe langa tine ti se inmoaie schimbatorul imediat), dar gandeste-te ca uneori e roz! Nu te avantajeaza cu nimic aceasta postura in fata unor pustoaice sau femeiuste, oricat de necoapte la minte ar fi ele; coapte la corp sigur sunt, din moment ce armasarul din tine simte nevoia sa-si exprime frustrarile de impotent obidit de nevasta printr-un nechezat mecanic. Dii la loc, scula bleaga!

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 4 Comentarii
Pagini
 
E criza
 
Am si sponsori
 
Taguri
 
Articole inculte, cele mai...
©2011 In-cult.Info | Tema de: Elegant Wordpress Themes & data moca de Promo Items | WordPress