Dupa ce am scris despre promotia Nescafe in care marketingul nu s-a sincronizat cu oamenii de pe teren, am observat o chestie ciudata atunci cand imi beau cafeaua la facultate. Nu, nu am gasit gandaci crocanti ca in spital, si nici nu avea un gust dubios.

Automatul Nescafe pur si simplu refuza sa imi dispenseze si o lingurita de plastic, un bat cu care sa amestec zaharul. Veti spune ca a ramas fara lingurite, o varianta plauzibila de altfel, dar nu si in situatia in care persoana din fata mea si persoanele din spatele meu au primit toate! Da, am stat inca cinci cafele langa masinarie si afurisita dadea tuturor lingurita. Numai mie nu, nici dimineata, nici la pranz, nici seara. Nu, nu, nu si nu!

E unul dintre acele mistere care nu pot fi elucidate, un fenomen inexplicabil, menit sa puna omenirea pe jar secole de acum incolo. Pana si Stephen Hawking va lasa deoparte extraterestrii si se va concentra pe rezolvarea acestei probleme pamantesti. Nu ne vom opri pana nu aflam adevarul!

…Noroc cu prietenii ca sunt indeajuns de buni sa imi imprumute lingurita lor inainte sa o linga, insa asa nu se mai poate!

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 10 Comentarii

Zilele trecute am avut un moment de luciditate, cum rar se intampla, in care am constientizat ca ma simt putin olog atunci cand nu am la dispozitie micile sau marile minuni tehnologice. Telefonul mobil destept, laptopul si modemul de internet mobil imi usureaza viata, iar altele, cum sunt home-theater, consolele de jocuri si televiziunea digitala, ma distreaza.

Toate cele din urma sunt aproape inutile fara un dispozitiv modern, si anume televizorul LCD. Si ca distractia sa fie maxima, cel mai potrivit este un televizor LCD cu iluminare pe leduri, mai pe scurt LED TV (a nu se confunda cu ecranele pe baza de leduri folosite pentru panourile publicitare). Pe langa avantajele oferite de LCD-urile clasice, LED TV-urile sunt mai subtirele, consuma mai putina energie electrica si ofera o imagine mai buna.

Cum imi aleg un LED TV?
Nu voi vorbi aici despre toate caracteristicile, cum ar fi rezolutia, optiunile de conectivitate si culoarea in ton cu mobila, ci despre cum te si protejezi. Eu am pus mana de curand pe un Wii si stau cu orele in fata televizorului, iar in timp asta s-ar putea sa imi afecteze ochii. La fel ar putea sa pateasca si cei care se uita la seriale toata ziua, daca nu privesc de la o distanta sigura. Pentru un LCD Full HD, distanta minima se obtine prin inmultirea inaltimii tv-ului cu trei.

Pe principiul acesta, pentru noua mea locuinta, am gasit la EvoMag o promotie la un TV LED Full HD, marca LG. Are diagonala de 37″, adica inaltimea ecranului de aproximativ 60cm, deci pot sa stau linistit la 2 metri distanta. Heh, imi mai iau eu inca jumatate de metru, sa fiu sigur ca nu scap vreun croseu de dreapta daca ma joc Mortal Kombat, ca am tendinta sa ma apropii cand sunt in mijlocul actiunii. Deci este perfect pentru camera mea lata de 3m!

…Na! Acum stiti si ce cadou de casa noua imi puteti face!

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 2 Comentarii

In pauza dintre doua cursuri foarte interesante, simteam nevoia acuta de a bea o cafea. Merg la automatul de pe holul institutiei de invatamant superior, ma asez la rand si, pentru ca cel din fata mea se tot chinuia cu monede de 10 bani si cu mai multe cafele, ma apuc sa citesc despre noua promotie de la Nescafe. Mi-au sarit in ochi urmatoarele: castiga, trimite cod prin sms, pahar gri, deci anuntul promotiei a fost conceput foarte bine. Realizarea, in schimb, e sublima, dar lipseste cu desavarsire.

In automatul respectiv nu erau pahare gri cu cod, ci pahare albe, fara niciun fel de inscrisuri sau desene. Ati observat ca in ultimul timp nici nu-si mai branduiesc paharele? Nu ca ar avea 3in1 alt gust din pahar colorat, dar parca se pierde din marca. Revenind la paharele gri, ma intreb daca nu cumva cel ce se ocupa de intretinerea automatului incearca sa isi faca siesi un bine, ca toti cei care lucreaza in “alimentatia publica” si strang capace, etichete si cutii.

Si ca promotia sa fie cu finalizare, in cazul in care da norocul peste tine – in primul rand cu paharul codat, abia apoi sa si castigi un premiu – trebuie sa pastrezi paharul pentru validare. Si atunci iti dai seama cat de aiuriti sunt cei de la marketing. Pai cum dracu’ sa pastrez paharul din care tocmai ce am baut cafeaua pe holul univeristatii, in statia de autobuz sau la sediul Politiei?! Il bag in buzunar si astept sa ajung acasa, unde il pun in vitrina? Eventual fac un robotel si il pun langa ala din pachete de tigari. Inteleg ca va e frica sa nu bage lumea coduri la nimereala, sau sa se prinda cineva de algoritmul care genereaza codul, oricat de aleator ar fi, dar asta e de-a dreptul pur si simplu idiotenie!

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 6 Comentarii

Nu-mi place viteza cu care evolueaza tehnologia. Ma enerveaza la culme. Si nu sunt tocmai eu dintre cei care nu prea au treaba cu ea, ba dimpotriva, insa in ritmul asta o sa raman de fiecare data “nesatisfacut”. Ma refer la faptul ca de aproape un an de zile mi-am achizitionat un laptop bunicel – Dual Core 2 Ghz, 3 GB Ram, 320 GB hdd, 15.6″, placa video asa si-asa – si acum deja simt ca este doar un browser mobil.

Ma uitam cu jind zilele astea la laptop Dell. Nu este un laptop de super clasa si, fie vorba intre noi, nici nu vad rostul de a da o avere pe ceva “exclusiv”. E un laptop mediu, cu un pret minim insa, combinatia perfecta. Nu e tocmai mobil, dar pentru un student, un inginer si, ca sa nu fiu rau, un contabil care sta mai toata ziua la birou, e alegerea perfecta datorita ecranului LED de 17.3″. Poti lucra fara probleme in toate aplicatiile, vezi clar toate detaliile, iar seara te delectezi cu un film full HD – eventual il legi prin HDMI la LCD-ul de 102cm luat in rate pe vremea cand nu era criza.

Specificatiile lui Dell Studio 1745 il plaseaza, dupa cum spuneam, in clasa de mijloc spre top, cu un procesor Intel Core 2 Duo la 2.2 GHz, 4 GB memorie RAM si un harddisk de 500 GB. Pe langa porturile obisnuite de microfon, casti, ethernet, VGA si USB, este pregatit de viitor si dotat cu un port FireWire si unul eSata. Da, asta nu va spune prea multe, cum nici mie nu imi aprindea niciun beculet la inceput. Asa ca m-am documentat si am aflat ca acestea doua din urma sunt interfete pentru periferice, cu super viteze de transfer (300-400 Mb/s). FireWire (1394) este folosit in special pentru conectarea echipamentelor video digitale, pentru a copia clipurile luuungi de la nunti – spre exemplu, iar eSata e perfect pentru a conecta un harddisk extern. Repet, totul se face la viteze cu mult mai mari decat pe USB 2.0.

Dar cireasa de pe tort sunt difuzoarele JBL si numpadul. Nu stiu cum sunteti voi, dar eu folosesc la maxim (maxim, am zis!) tastele numerice si ma descurc greu fara numpad. Si as adormi mult mai bine ascultand documentarele despre lumea marina, daca muzica de fundal ar invada camera prin JBL-urile incorporate…

Stiati ca in curand vine ziua mea? Nu-i bai, ati aflat acum. Asa ca puteti sa-mi faceti cadou un laptop nou, ca-l dau ieftin pe ITgalaxy.ro – doar 2200 lei, si va las pe voi sa pastrati jocul, antivirusul si soricelul oferite cadou de “the best it supplier“. Va las si adresa pentru a mi-l livra direct, fara sa va chinuiti sa il impachetati?

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 3 Comentarii

Bonjour si bine ati venit la cursul despre civilizatia occidentala, cu aprofundare pe cea franceza.
Studiu de caz: comportamentul in public.

Locul: dans le tren care circula sur le sine.
Durata observarii: 4 heures.

M-am urcat in tren din Gare du Nord, Bucharest, cu directia acasa. Tren rapid, clasa a 2-a, vagon frumos, curat, deschis – nu compartimentat. Locul meu era langa un tip care dormea, si vizavi de el un altul se uita plictisit la o sticla de apa. Plictisitul mi-a parut mie ca nu prea are fata de roman: rotunda, nas borcanat, par lucios, ondulat, lung pana pe la mijlocul gatului. Credeam ca e italian. Cand s-a trezit blondul adormit de langa mine, am constatat ca se cunosc si sunt de fapt francezi.

Au inceput sa converseze despre Bucuresti, despre vreme si apoi putin despre Constanta. Au epuizat repede subiectele astea, trecand apoi la “Ghiceste capitala”. Mi s-a parut foarte interesant, chiar aveau cunostinte bune de geografie, dar cum statele lumii se termina la un moment dat, se instaleaza iar plictiseala. Insa somnolenta le-a fost tulburata de o fata draguta ce tocmai trecuse pe langa noi. Scumpa bruneta, cu parul prins in coc, era imbracata intr-o fustita neagra ondulata, mai scurta dar nu foarte, cu o camasuta alba cu dungulite negre, decoltata, ce iti punea imaginatia la lucru, iar picioarele-i perfecte erau puse in valoare de niste pantofiori cu toc mediu. In fine, cine era atent la detalii?!

Atat le-a trebuit cetatenilor occidentali ca sa poata sa isi arate adevarata fata. Din acel moment, toata concentrarea mi-a fost tulburata de onomatopeele maimutelor, mimarea actului sexual, inclusiv a celui oral – folosind sticla din dotare, scenarii de filme porno si rasete de hahalere. Tot vagonul rasuna de mitocaniile lor! Bebelusii nu mai puteau sa doarma, inteligentii sa citeasca, babele sa barfeasca si cocalarii sa asculte manele din cauza acestor doi cocalari straini cu pretentii de superioritate. Si faceau toate astea sub protectia oferita de necunoasterea limbii franceze de catre majoritatea calatorilor.

Intr-un final, am ajuns la destinatie cu o parere total schimbata despre cat de civilizati sunt francezii. Si, din ce am inteles de la alti prieteni care au avut contact cu lumea lor, s-ar putea sa nu ma insel.

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 6 Comentarii

Pana nu e si testat. Probabil ca nu de putine ori v-ati intrebat daca cersetorul care da ochii peste cap si spune ca nu vede este, intr-adevar, orb. Posibil sa si vedeti vreo tigancusa careia, dupa ce a strans cativa lei de la oameni care nu se gandeau atat la faptul ca e ea oarba, ci ca puradelul ce o tine de mana pare flamand, ii revine vederea printr-o minune dumnezeiasca.

Totusi, uneori poate nu este datoria noastra sa judecam sau sa testam teoriile. In momentul in care dai un leu cersetorului ar trebui sa stii ca ai pierdut dreptul asupra lui, asa ca faptul ca isi ia tigari sau bautura cu banii tai nu mai are importanta. Trebuia sa te gandesti la asta inainte sa iti ajuti “aproapele”. In orice caz, nu e pacatul tau daca i-ai dat bani cu buna credinta.

Un nene s-a simtit insa nevoit sa il puna la incercare pe un batran orb ce isi face veacul prin trenuri (Bucuresti-Constanta si retur, de cate ori l-am prins eu). Persoana cu dizabilitati inainta incet pe culoar, printre scaune, cu bastonul la inaintare si rostind incet: “Ajutati-ma cu un ban, va rog!“, plus ceva de binecuvantare. Dupa ce ca s-a impiedicat de o geanta lasata langa scaun, nenea mai sus mentionat l-a atins pe brat abia dupa ce a trecut de el, dupa care i-a fluturat o bancnota de 1 leu. Orbul nostru a intins mana si astepta, si astepta, si lu’ nenea tot i se falfaia leul, sperand ca o sa ii fie insfacat din mana. Nu s-a intamplat asta, si cersetorul voia sa isi continue drumul, crezand ca o fi fost iarasi cineva care isi bate joc de el. A avut dreptate intr-un fel, insa macar s-a ales cu un leu la sfarsit, dupa ce omul i-a pus frumos banii in palma intinsa, multumit cu isprava sa…

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 0 Comentarii

[Povestea ce urmeaza a fost amanata pentru ca toti editorii de la www.in-cult.info au fost in concediu neplatit. Text de studenta provinciala eminenta corespondenta, Oana, si editat de redactor sef incult, Jorjel.]

Sa continuam de unde am ramas. Am facut cautari arheologice si am gasit o urma de viata preistorica: viata de student din provincie!

Si hai sa nu fim drastici, are si asta farmecul ei. Cum vom putea povesti cu lacrimi in ochi de la atata ras peste ani si ani: “Mai tii minte cand ni s-a facut foame si cand sa mancam am realizat ca painea era mucegaita si am spart pusculita, am mers la magazin sa luam paine cu un pumn de monede, dar pana la urma am luat bere si tigari?”.
Da, probabil ca vor fi amintiri frumoase, dar hai sa ne concentram asupra prezentului. Si ce poate fi mai interesant de discutat acum decat marea problema internationala? Nu, nu gripa porcina. Pe asta o tratam cu alta ocazie. Ei bine, da, este vorba de marea vrajeala cu criza financiara.

Sa analizam putin situatia. S-a gandit un mare destept sa arunce un zvon: “E de rau, frate!”. Zvonul a ajuns la urechea unor fraieri care s-au panicat, nu au mai dormit noaptea, nu s-au mai alimentat corespunzator si uite asa nu au mai avut grija de banii si firmele lor care, ati ghicit, au intrat in faliment. Ca prin miracol si pentru ca “spiritul de turma” e pa trend i-au mai urmat si alti panicati. Toate ca toate, problema lor… niste speriati. Sa mearga la o terapie la psiholog, la o reorientare profesionala… solutii sunt.

Revenim la ale noastre… adica la ale mele, care este.
Cum m-a afectat pe mine criza? Pai pot sa ma laud ca nu m-a afectat, ci doar ma ajuta. Cum adica ma ajuta cand toti ceilalti plang, falimenteaza si apoi se sinucid? Pai aia nu au stiut sa vada partea frumoasa a problemei. Eu, da, chiar eu incet, dar sigur, voi ajunge sa cunosc Bucurestiul mai ceva decat un bastinas care nu isi cunoaste nici propriul buzunar sau decat un nene cu taxi la super pretul de 5 Ron pe centimetrul parcurs.

De cand m-am mutat in micul meu paradis am inceput sa aplic pentru diverse posturi in domeniul studiat sau in domenii adiacente care imi plac: resurse umane, educatie.
Sunt de aproape 4 luni in Bucuresti si abia mi-am gasit un loc de munca decent. Ar fi dragut sa imi aduc aminte toate interviurile la care am fost, dar cert e ca am ajuns sa cunosc Bucurestiul numai din plimbarile astea. Pentru ca pana la urma la asta s-a ajuns: un du-te-vino de acasa pana in alt colt al orasului. Si mie imi plac plimbarile! Ar mai fi fost dragut sa pastrez toate anunturile de angajare la care am trimis un CV si o scrisoare de intentie dar nu avea Jorjel indeajuns spatiu sa le expuna.

Criteriile de selectie s-au schimbat: nu mai trebuie sa stii multe si sa fii platit bine pentru ceea ce stii. Trebuie sa stii multe, sa ai o gramada de diplome si alte hartii, eventual si o trusa intreaga de pile, si vei ajunge sa fii sclav pe plantatie si, mai presus de toate, vei fi platit al naibii de prost, la limita penibilului. Cand iti cauti un loc de munca incerci mai intai acolo unde iti place „ceva”. Vrei sa faci ceva placut pentru tine, sa fie un mediu in care sa te simti bine si, daca se poate, sa fie un „ceva” in care ai si studiat.

Imi plac copiii, imi place sa ii vad cum alearga de bezmetici pe langa mine, imi place sa ma traga de par doar pentru ca este distractiv pentru ei, iar pentru mine dureros. Am facut o facultate care se implica foarte mult in educatia noii generatii. Asa ca am zis: “Vreau sa fiu educatoare!“.
Si ce daca vreau?! Si ce daca am o diploma de licenta?! Si ce daca am niste cursuri?! Imi lipseste o hartie, una care e net inferioara celorlalte si, daca as avea-o, nu mi-ar mai trebui celelalte. Ciudat. Interesant. Si eu pentru ce am facut facultatea aia? Da, de placere, dar nimic, nimic?
Bun… Oricum copiii erau prea galagiosi, prea ar fi facut pe ei si trebuia sa le schimb scutecele si as fi fost tinta lor cand, in loc sa manance, ar fi folosit lingurile pe post de catapulte.

Imi mai plac oamenii, adica nu mi-e frica de ei. Relatii cu publicul, relatii cu clientii, resurse umane… STOP! Alta problema: aici nu imi mai trebuie o hartie din sertarul vechi al bunicii (liceu), aici imi trebuie alte hartii fara de care nu se poate. Mai sa fie! Cum asa? Pentru ca asa vor muschii lor! Bineee… Mai bine ma duc la Universitate si o fac pe ghidul prin Bucuresti ca deh, am experienta in a ma plimba degeaba pe strazile capitalei.

Si eu ce fac? Imi caut de munca pentru ca nu am bani, nu pentru ca am prea multi de dat… Am facut o facultate ca sa mi se ceara diploma de la liceu sau am facut o facultate ca sa mi se ceara adeverinte de la niste cursuri pe care ar fi trebuit sa le fac prin diverse insitutii, predate de tipi dubiosi? Si diploma aia de licenta la ce imi foloseste? Aaa… sta frumos in rama, asezata la rang de cinste pe peretele: „Astea nu imi folosesc!”. Oare de ce am fost fraiera sa ma inscriu la un master? Bine, intrebarea este retorica… Frecventez cursurile unui master ca sa mai obtin o diploma care va triumfa deasupra diplomei de licenta!

Update: de putina vreme sunt telefonista! Am luat-o pe urmele lui Jorjel, desi nu la aceeasi companie.

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 22 Comentarii

S-au terminat vacantele, concediile platite si neplatite. Tot boborul la munca, nu la intins mana! Trebuie sa scoatem tara din groapa cu rahat nisip miscator in care ne-am afundat! Invatati si munciti pana indobitociti! La Multi Ani!

Va uraste cu drag,
In-Cultul Sef

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 2 Comentarii

Pantaloni! Ah, stai, ai facut-o deja!

Iubiti si cainii vagabonzi? Nu, nu, gata cu iubirea ca s-au invatat. Melodia nu mai e in ton cu realitatea, cum ca maidanezii ar fi “mai cinstiti si mai lorzi”, ba dimpotriva, sunt niste javre jegoase si parsive ce trebuie adunate de pe strazi si, intr-un mod total european, injectate letal prin impuscare cu toporul pe scaunul electric. Asadar Taxi spunea bine ce spunea: “Castrati-ma, castrati-ma! Sau, daca vreti, eutanasiati-ma!”. Da, vrem!

Buuun, acum sa va explic si schimbarea mea brusca de opinie. Azi, pe la ora pranzului, frig mare, ieseam dintr-o scoala si ma indreptam spre casa. Aveam mainile in buzunar, priveam in jos si faceam pasii mici ca sa nu alunec si sa imi rup gatul. Nu am apucat sa merg 20 de metri si ma trezesc cu un caine agatat de picior. Impropriu spus “caine”, mai degraba un urs, ca nu avea nici coada.

Da, al dracului, m-a muscat, miseleste, pe la spate! Fara motiv, fara sa il intarat, fara sa latre si el inainte, fara sa apuc sa iau pozitia de sut in bot si privirea de “Ma musti, te musc si eu!”. Nu, s-a repezit direct la picior! La piciorul meu frumos de dansator, de iubitor de animale si de aparator al drepturilor acestora. M-a muscat, pe mine, cel care cand mergea cu prietenul al carui nume nu-l voi scrie (da, Cara, despre tine este vorba) il linistea si asigura ca nu o sa ii faca nimic rau cainii, ca numa’ gura-i de ei, ca latra sa se incalzeasca, ca din acelasi motiv umbla si in haite de cate sapte. Sa nu te sperii, ca nu musca! Uite ca nu e asa, a trebuit sa aflu pe pielea si pe pantalonul meu! E bine ca nu mi-a dat sangele, mi-ar fi fost teama sa nu turbeze…

Eh, gata cu bunatatea, sprayul paralizant cred ca poate fi folosit la nevoie si pe ei, nu doar pe talhari, tarfe si martorii lui Iehova.

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 4 Comentarii

In fiecare perioada a anului trebuie sa iti dai seama ca e momentul sa faci sau sa incetezi sa faci anumite lucruri. Primavara oferi floricele fetelor frumoaselor si mamicilor, vara mai renunti la haine si cresti numarul dusurilor – spre binele tuturor, toamna ar trebui sa porti cu tine umbrela mai des – stii ca exact atunci cand o uiti acasa o sa ploua cel mai tare, si iarna… eh, iarna, ar fi cazul sa realizezi ca trebuie sa renunti la a mai merge cu scuterul!

Da, stiu, George, ca te-ai obisnuit sa mergi cu el peste tot, ca te urci si ai plecat, ca te strecori prin trafic – cu speranta ca nu o sa se strecoare un gipan peste tine – si ca il parchezi usor. Sari de pe el, armezi alarma (ha!), jefuiesti banca si imediat sari inapoi pe el si demarezi in tromba. Da, e foarte util si practic. Ai mers toata vara cu el. Ai avut si o toamna blanda in care ai putut sa te bucuri de libertate, frate, si viata de noapte. Ai putea, totusi, la 0 grade Celsius, sa il lasi pe scuterica sa hiberneze? Eventual sa il mai pornesti din gand in gand ca sa nu ii moara? Bateria, care este.

Nu, nu pot. Asa ca ieri, intr-o zi uscata cu 2 grade la soare, m-am hotarat sa economisesc niste bani si timp si sa plec cu furia rosie sa rezolv treburile pe la banci, casierii si patiserii. Aveam pe mine blugi subtiri, o bluza subtire, o vesta si geaca de baiat rau, adidasi in picioare, casca ce de mult nu mai e etansa, manusile de piele si oole in stomac – de frig ce era. Si am pornit… si rau am facut! Vantul mi-a terminat genunchii si dupa 5 ore de stat in plapuma tot reci erau. Spatele mi-a intepenit, desi de el am avut grija cat de cat. Am intrat in banca si am vrut sa salut o cunostinta, insa nu puteam sa articulez deloc cuvintele. Aveam un zambet tamp si, pe masura ce se dezgheta fata, muschii mi se contractau involuntar. Persoana cu care comunicam nu prea intelegea ce spuneam, desi eu ma straduiam sa fiu coerent, astfel ca s-a incheiat repede conversatia.

Update: Drept dovada ca ieri a fost un pic cam frigulet, astazi a inceput sa ninga. Nu, nu m-am mai incumetat sa ies azi cu scuterica sa fac drifturi pe sosea. Are si inconstienta mea limitele ei.

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 4 Comentarii
06
Dec

Nu am mers niciodata cu avionul, asa ca nu stiu daca imi place sau nu, insa imi doresc sa aflu. Si ca sa nu mai stau sa caut pe siteul fiecarui transportator ofertele, cum am facut candva, o sa le consult pe toate pe aerolines.

E un site dragut de rezervari online, placut la ochi si usor de utilizat. Poti sa compari preturile tuturor operatorilor pentru diferite curse si sa alegi ce e mai bun. Evident, si ce e mai ieftin. Ce mi se pare interesant e ca daca nu gasesti sau nu te descurci, un consultant poate cauta pentru tine si apoi iti trimite cea mai buna oferta. Pe langa toate informatiile necesare legate de transport, poti accesa si detalii despre atractiile turistice din zona.

Si ca un sfat, fiti cu ochii pe sectiunea de stiri daca vreti sa gasiti superoferte. Spre exemplu, Tarom a pus la dispozitie zboruri catre Salzburg la pretul de 152 Euro calatoria dus-intors, cu transport gratuit pentru echipamentul de schi. Aruncati o privire si pe acolo, daca nu v-ati hotarat inca unde mergeti de sarbatori.

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 0 Comentarii

Din experienta anilor trecuti stiu ca nu exista “o vacanta perfecta”, mai ales cand sunt chestii care nu depind de tine: vremea, traficul, oamenii. Insa ce poti face tu este sa planifici cat mai bine restul. Da, da, stiu, suna urat sa “planifici” o vacanta, preferi sa fii spontan, sa te duci incontro vezi cu ochii, sa ajungi acolo si abia atunci sa cauti cazare. Eh, cand o sa dormi in gara sa nu ma suni pe mine sa te plangi.

Daca tot e vacanta si vreau sa ma relaxez, in primul rand, si apoi sa ma distrez, aranjez mai intai cu cazarea. Undeva cu partii prin apropiere, sa nu fie nici prea aglomerat si, normal, acceptabil ca pret al zonei si perioadei in care merg. Nu-mi trebuie vila de caramida cu termopane, pat cu saltea terapeutica, iluminat cu becuri ecologice si televizor cu plasma. Vreau doar ceva de lemn, cu baie in camera, un pat si-o patura. Nu-mi iau cu masa inclusa, ca sunt mai mofturos si oricum mananc ca o vrabiuta, cum tot imi spune cineva.

Dupa ce mi-am fixat tinta, urmeaza sa ma gandesc cum ajung acolo. Avion, tren, autocar, masina? In functie de bagaje, de distanta si de grupul cu care merg, fiecare are avantajele sale. Nu cred ca vreau sa ma chinui cu schiurile si claparii prin tren, pe langa rucsacul meu si geamantanul Samsonite XXL al prietenei, plin cu haine de tot felul, inclusiv costum de baie, haine din care nu o sa poarte nici macar jumatate. Dar na, e fata, ce sa-i reprosezi…

Mai trebuie sa gasesc atractiile turistice din zona, partiile cele mai faine, locurile de unde se inchiriaza cel mai ieftin si cine vinde cel mai bun vin fiert. La cea din urma cerinta e nevoie de multa munca de teren. Multa, dar placuta! Pentru toate celelalte, exista Eurosite.

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 0 Comentarii

Am plecat astazi de acasa cu gandul sa platesc o factura Vodafone. Cea mai apropiata banca este BRD, asa ca m-am indreptat intr-acolo. Cand am intrat, o batranica pleca suparata si tot vocifera, dar nu am inteles exact care ii era pasul, oricum nu era treaba mea. Scot factura si nici nu am apucat “Buna ziua!” sa zic ca angajata m-a sagetat cu privirea si cu o fata acra si pe un ton scarbit imi zice: “Nu ati auzit ca nu mai acceptam facturi? Ati vazut vreun semn pe aici cu facturi?!”.

Interludiu. Eu am lucrat la relatii cu clientii, norocul meu ca prin telefon. Am invatat multe in perioada aceea, si, zice mintea mea in gandul ei, am facut o treaba buna tocmai pentru ca in general sunt calm si vorbesc frumos, politicos, argumentat. Unul din lucrurile de baza atunci cand te inhami la un job in care ai legatura directa cu publicul este sa tratezi clientul exact asa cum ai pretentia sa fii tratat, si sa tii minte “clientul nostru, stapanul nostru”. Ca il injuri pe la spate este altceva, insa in fata clientului trebuie sa vorbesti respectuos, oricat de mult te-ar deranja sau enerva. Sfarsitul interludiului.

– Poftim? Puteti sa repetati, va rog?
– Da, ati auzit, nu mai incasam facturi, nu vedeti ca nu e niciun semn cu Vodafone pe aici?
– Nu, doamna, nu am observat. Acum doua luni am platit factura aici, fara nicio problema. Si nici atunci nu m-am uitat pe pereti dupa afise. Si intre atatea oferte la credite, cursul valutar si pauza de masa intre 13:30 si 14:00, zau ca nu as fi stat sa caut un semn micut cu Vodafone, mai ales ca era liber ghiseul si dumneavoastra pentru asta sunteti angajata.
– Ce tupeu! Nu sunt angajata sa repet ca papagalul pentru toata lumea, doar ce-i spusesem batranei.
– Ma scuzati ca nu trag cu urechea la ce vorbiti cu alti clienti sau ca nu am intrat cu 30 de secunde mai devreme. Si ba da, sunteti angajata sa repetati informatii oricui le cere, si cu zambetul pe buze, nu sa imi faceti mie grimase si sa ma certati ca nu am stiut o astfel de informatie. V-as ruga sa va revizuiti atitudinea si pe viitor sa va comportati cu toti clientii la fel de respectuos, indiferent daca sunt patroni de firma, batrani sau studenti nebarbieriti. Ca probleme poate sa va faca intocmai cine nu va asteptati, si pe buna dreptate, dupa modul in care v-ati comportat. De mistery shopper ati auzit? Nu sunt eu, dar era posibil. Asa ca aveti mai multa grija. Va multumesc, o zi buna!

Postludiu. Nu, nu sunt tipologia clientului vesnic nemultumit si recalcitrant. Pentru ca ma pun in situatia angajatului, sunt mai tot timpul intelegator si incerc sa ii fac si pe ceilalti sa accepte ca omul mai greseste si faptul ca a adus Pepsi in loc de Beck’s e ceva minor. Dar tocmai pentru acelasi motiv consider ca a fi tratat cu sictir cand eu nu te-am deranjat cu nimic, sau chiar daca te-am deranjat, e gresit si patetic. Dar cand n-ai cu cine, n-ai cu cine! Nu stiu ce au invatat domnisoarele “banchere” in timpul trainingului…

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 1 Comentarii

In ultimele cateva luni am cochetat cu toate retelele de telefonie mobila, dupa cum batea vantul. DIGI a ramas mereu de baza, folosind abonamentul pentru apeluri pe fix, in special, si pentru sunat in toate retelele, indiferent de palierul orar, de optiunile sau serviciile activate, marimea de la sutien, numarul de la pantofi si ocupatia persoanei.

Si tot cautam eu ofertele si bonusurile, sa nu imi reincarc precum vitelul si apoi sa imi dau copite in cap ca am pierdut ocazia de a primi 10 eurocenti in plus ori megabonusul de o vacanta in Irak alaturi de un terorist sinucigas. Ofertele apareau peste tot, la tv, pe net, panouri publicitare: combinatii, mii de minute, sute de smsuri si megi de net pentru cativa amarati de euroi. Ramanea doar sa ma decid in ce retea voi vorbi minutele alea, ca doar astea ma interesau cu adevarat.

Vodafone
Trebuie sa recunosc ca sunt un fan al Campusului si in toti anii de cand vodafonesc pe asta m-am putut baza, avand multi prieteni in retea. Am intrat pe site sa vad cu ce ma momesc sa reincarc. Nu prea ma intereseaza sa ma combin la cartela, prefer sa fie la o sticla de Alexandrion, asa ca trec repede peste oferta asta. Chiar in timp ce navigam, primesc un sms in care scria ca daca reincarc cu minim 5 Euro primesc 10 Euro bonus! Uau, super! Totusi, am intrat pe adresa indicata pentru mai multe detalii. Si ia uite ce am gasit: bonusul este valabil 7 zile si se consuma ultimul, dupa ce consumi minutele/sms-urile din extraoptiuni sau creditul tau, mai exact. Adica iti dam 10 Euro cu conditia ca tu sa vorbesti timp de o saptamana de 15 Euro, ca sa fie rentabil. Pai si restul lunii ce fac? Pai, reincarci si alegi o extraoptiune, ca de astia 10 oricum beneficiezi doar o data. Simplu!

Orange
Aflasem eu ceva de o oferta cu 1800 de minute in retea, numai bune de consumat in noptile pustii. Intru sa citesc detaliile, ca si asta suna prea frumos ca sa fie cum credeam eu. Extraoptiunea costa 5 Euro, insa dupa ce o activezi trebuie sa iti mai ramana minim 50 eurocenti credit, asa ca daca nu ai rest de altadata, trebuie sa reincarci cu minim 6. Bun, mai departe! Cele 1800 de minute in retea se aloca astfel: cate 60 de minute pe zi, timp de 30 zile, si nu se reporteaza de pe o zi pe alta. Hopa, Penelopa! Adicatelea daca eu vreau sa vorbesc intr-o zi trei ore, nu pot sa consum decat 60 din minutele alea, restul din credit, daca am. Eh, hai ca m-ati suparat!

Cosmote
Peste tot vedem si auzim de Cosmote si sutele de mii de minute gratuite, cu cea mai mica suma de reincarcare. Primesti 2000 de minute bonus, dar valabile doar 7 zile si se consuma ultimele, dupa extraoptiunea pe care o ai activata, clar. Sa zicem ca am ales extraoptiunea cu 800 minute si 800 smsuri in retea, plus 150 minute nationale pentru 5 Euro. Suna bine, dar trebuie sa stiti ca se iau 3 minute la inceputul apelului, indiferent de cat vorbesti, dupa care incepe taxarea la secunda. Am impresia ca au modificat dupa ce au fost reclamati ca faceau taxarea numai din 3 in 3 minute, la o oferta pentru suporterii unei echipe de fotbal, desi eu tin minte ca parca asa scria si pe site. Nu sunt sigur, pot sa ma insel, dar oricum au avut niste tactici de informare si taxare la fel de miselesti ca si ceilalti doi operatori.

In final, eu… eu cu cine reincarc?

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 2 Comentarii

[Ca raspuns la intamplarile studentei provinciale, un fan al Oanei ne relateaza din experientele sale. Zi-le, Misule!]

Nu esti singura care a avut probleme cu chiria. Suntem mai multi. Iaca si povestea mea:

Eram odata, mai demult, la prima mea garsoniera in Bucuresti. Proprietarul, altfel om de gasca, avea si el o boala. Cand eram plecati de acasa (eu si co-garsonieristul), el mai venea pe la noi „in vizita” cu pretextul ca umbla hotii si asa se stie el mai sigur ca nu fura nimeni nimic din garsoniera. De parca avea ce… Eu aveam pe mine tricoul, inca 3 intr-o plasa… Si cam atat.

Ma rog, ne certam odata pe faza asta, promite ca doar mai vine in vizita cand plecam mai mult de 2 zile de acasa, vine momentul, plecam de acasa.. siii… surpriza, se termina totul in seara aia. Ne intoarcem mai devreme decat stabilit, ajungem acasa, pac, cheia in usa, intram si dam peste propitarul care statea in chiloti in pat la mine. Ala masca, pai sa vedeti baieti ca car, ca mar, ca cichi-cichi, etc… Pana la urma stam noi, povestim, bem din petul de vin negru pe care il adusese pentru noi (sanchi, aveam sa aflam dupa), se imbraca si pleaca pe la 10. Il tot vedeam noi incurcat, dar nu stiam ce are. Pana la urma, cand pleaca, ne arunca repede un „baieti, vedeti ca s-ar putea sa vina fata administratorului pe aici, are sa imi dea ceva, dar ziceti-i voi ca am plecat. Si pleaca in momentul doi. Noi, masca.

Ma rog, trece timpul, amandoi stateam in pat franti de oboseala. La ora 12 punct, ding-dong! Suna la usa. Ma duc eu sa vad cine e, mai curios din fire fiind. Ma uit pe vizor, ce sa vezi? Fata era in clasa a 12-a (am aflat ulterior), si probabil facea si ea un ban cinstit. A vazut ca e privita pe vizor, a zambit si si-a aranjat decolteul lasciv. Eu, abia abtinandu-ma sa nu ma pis pe mine de ras, deschid usa. Aia ma vede, inlemneste… si… in pana de inspiratie imi cere o tigara. Eu, nefumator ii zic ca n-am dar pot face rost daca vrea. Ea nu, mersi, face 180 de grade si pleaca.

Deci trebuia vazuta la fata, fardata ca un curcubeu, asteptandu-se sa dea de apropitar (avea 55 de ani parca) si cand colo, hop, s-a dus sursa de bani… Ce sa iti mai zic, am ras de ne-am stricat amandoi, si cat de repede ne-a permis situatia ne-am mutat de acolo. Oricum, de fiecare data cand nimeream in lift cu ea, ne lua rasul pe infundate.

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 2 Comentarii
Pagini
 
E criza
 
Am si sponsori
 
Taguri
 
Articole inculte, cele mai...
©2011 In-cult.Info | Tema de: Elegant Wordpress Themes & data moca de Promo Items | WordPress