De curând am avut deosebita onoare să o vizitez, în interes de serviciu, pe mama. Mama Rusie. Iată ce am învăţat din această experienţă:

  1. Mama Rusie nu ştie engleză. Ospătarul de la restaurantul hotelului a trebuit să deseneze un porc pe un şerveţel ca să îmi spună ce serveşte la cină. Sper doar că nu se referea la pe cine serveşte. Partea buna e că nu a trebuit ca eu să fac dansul găinii şi el să grohăie. N.B.: Google Traducere e rege!
  2. Dacă cineva face un semn cu degetele arătător şi mijlociu, spre gât, trebuie să spui Niet!. Asta dacă nu eşti campion mondial la sticlism, halbere sau cognac-canoe, caz în care poţi spune neaoşul Da! şi să te întreci cu ei la băutură. În Mama Rusie, tu nu bei vodka, vodka te bea pe tine!
  3. În Mama Rusie, e bine să ai cash la tine din momentul în care ai ieşit pe uşa aeroportului. Altfel, vei avea surprize când încerci să plăteşti cu cardul ori când vrei să retragi bani de la bancomat. De ce? Pentru că Rusia. Bancomatul din hotel mergea când avea el chef şi la bancomatul cel mai apropiat se postase un rusnac burtos, angajat la distilerie probabil, care vorbea la telefon şi nu se dădea la o parte nici în ruptul capului. După 15 minute în care se formase coadă, dar în care nimeni nu a îndrăznit să îl deranjeze, am aflat că bancomatul îi înghiţise cardul. Lucru ce nu ar fi afectat pe nimeni altcineva…
  4. Pentru ca Rusia

  5. Lada, Lada everywhere! Da’ cea mai bună Lada tot românească e: Lada Largus. Mă rog, e o Dacie Logan MCV românească, produsă în Rusia de francezii de la Renault, în colaborare cu japonezii de la Nissan.
  6. Poliţistele din aeroporturi sunt sexi! Am o armă ascunsă în pantaloni, percheziţionaţi-mă, domnişoara ofiţer!
  7. Clipurile din traficul rusesc nu sunt doar excepţii, sunt regulă! Evită să conduci în Rusia. Dacă trebuie totuşi să o faci, ia o rusoaică la bord înainte: Stalinskaia, Stolichnaya, Putinka.
  8. Preţurile sunt ca în România. Atâta timp cât nu eşti într-o zonă turistică, nu vei da prea mulţi bani pe mâncare, spre exemplu. Sau pe vodka.
  9. Kotlety nu e friptură. E mai degrabă un fel de chiftea. În general, carnea se serveşte mai mult tocată decât întreagă. Şi porţiile sunt mici, de aceea rusoaicele sunt aşa de slăbuţe.
  10. Davai, davai, rabota! Ruşilor le place să muncească aproape la fel de mult ca românilor. Pauzele lungi şi dese, cheia marilor succesuri.
  11. Nu zaietz, pagadi! Singura emisiune pe care am putut să o urmăresc la TV. Ah, şi canalele de muzică sunt interesante.

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 3 Comentarii

In exprimarea orala, ca si in cea scrisa, e frumos si util ca o propozitie sa aiba toate partile componente. Mai ales atunci cand incerci sa raspunzi unei intrebari sau sa explici ceva. In scris nu imi este foarte complicat sa realizez acest lucru, deoarece pot sa reiau de zeci de ori un text si sa il imbunatatesc. Insa in ultimul timp, din diferite motive, se pare ca in vorbire nu mai apuc uneori sa inchei propozitiile.

Nu e vorba ca nu am un vocabular dezvoltat sau o cultura indeajuns de vasta despre domenii diferite. Nu, e pur si simplu o tactica a creierului meu de a economisi energie si informatie, incercand sa anihileze obisnuinta mea de a oferi o explicatie pentru orice. Eventual, prin acest mecanism, ma si scuteste de niste situatii grele in care m-as avanta singur, vorbind fara sa gandesc. Nu functioneaza inca perfect, deoarece apuc sa spun conjunctiile coordonatoare sau subordonatoare, dar barem…

Cateva observatii despre momentele in care se intampla:

  • cel mai des, cand ma grabesc: nu am timpul necesar sa ofer unei persoane informatiile cerute, dar pentru a ii arata ca am toata intentia sa o fac in viitor, las propozitia neterminata si dispar ca magaru-n ceata. Nu garantez ca voi furniza vreodata informatiile alea daca nu ma prinde niciodata intr-un moment de chillax.
  • uneori, cand nu vreau sa raspund sau nu stiu ce sa raspund pe moment: dau un raspuns scurt, insa evit partea in care trebuie sa explic; pun o conjunctie, cu intonatia potrivita ca si cum urmeaza sa zic ceva foarte important – dar deja cunoscut, ma eschivez si schimb subiectul.
  • curtoazie, cand sunt intrebat de sanatate din mers: salut la randul meu persoana, incerc sa continui conversatia si imi dau seama ca de fapt persoana respectiva nu are niciun interes vizavi de viata mea si ma opresc in mijlocul propozitiei, zambind. In functie de reactie realizez ce e de facut. De obicei, merg mai departe.
  • momente ciudate, cand ma intalnesc cu vechi cunostinte: persoane cu care am avut ceva comun in trecut, dar acum nu ne mai leaga nimic, iar pentru a evita momentul penibil in care dupa rezumatul vietii (lucruri pe care le stia deja de pe facebook: In a relationship with…, Studied […] at University of…, Mint rubber at…) se lasa linistea, ma opresc in mijlocul unei fraze, ma uit la ceasul imaginar de la mana stanga si dispar ca magaru-n ceata.
  • momente idioate, adica pline de multe idei: vreau sa spun multe lucruri, sa explic, din diverse puncte de vedere, cu argumente solide, solutii posibile, dar cand toate vin deodata, ma blochez incercand sa le pun in ordine. Si nu mai apuc sa termin expunerea. Imi doresc sa dispar ca magaru-n ceata, dar de cele mai multe ori nu se poate (sunt fie intr-o prezentare, fie intr-un examen sau sedinta la munca) si asa apar “momentele idioate” din cauza ideilor.

Pentru ca, vorba ceea, asa-i in…

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 0 Comentarii

De cateva luni tot astept sa vina caldura, sa scot bestia din garaj. Cand in sfarsit vremea tine cu mine, constat ca nu pot pur si simplu sa ies la plimbare cu scuterica, necesitand mai intai cateva investitii: baterie noua, bec far nou, ulei de motor si, pentru ca imi place sa circul legal, asigurare.

Asigurarea imi da insa batai de cap pentru ca exista atat de multe firme, care mai de care cu preturi astronomice. Fratilor, conduc un scuter, nu un dragster! Are 50 cmc, merg cu 45 km/h, nu am avut daune in 3 ani de zile, si unii asiguratorii au tupeul sa ceara 180 lei pe 6 luni. Voi cat platiti pentru un Matiz, spre exemplu?

Navigand dupa recomandari, am ajuns pe RCA Ieftin, unde, culmea, am gasit si oferte de RCA ieftin. Completezi rapid un formular si primesti costurile politei in ordine crescatoare. Ai asistenta in timpul completarii, prin mesaje sau imagini, asadar nu ai cum sa dai gres. Cand te-ai hotarat asupra unei companii, poti comanda asigurarea, platesti online cu cardul, iar dupa confirmarea telefonica vei primi polita acasa intr-un timp foarte scurt. Din ce am citit, in Bucuresti ti se livreaza in cateva ore, iar in tara in maxim o zi. Siteul este intuitiv, cu informatii despre tot ceea ce priveste RCA-ul. Ah, si inca o chestie interesanta, dupa ce ai introdus prima oara datele tale, ti se da un cod de 16 cifre si litere, pe care ti se sugereaza sa il tii minte. Heh! Ce-i adevarat, poti sa il trimiti si pe mail, sa il tina el minte, dar mi-a starnit un zambet formularea.

Cu ocazia asta mi-am adus aminte ca trebuie facuta si asigurarea apartamentului, si am fost indrumat de un banner catre fratele geaman al siteului de mai sus, unde am gasit asigurari de locuinta obligatorii sau integrale. Aceeasi usurinta in folosire, informatii complete despre tot ceea ce inseamna asigurari, inclusiv un dictionar de termeni, iar ceea ce este important de stiut se afla in ecranul principal tot timpul.

Asadar, putem sa ne asiguram bunurile rapid si ieftin, fara ca macar sa parasim “confortul propriei locuinte”!

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 7 Comentarii

Cu to(n)tii avem pitici pe creieri, mai mari sau mai mici. Piticii, nu creierii. De fapt, si creierii sunt mai mari sau mai mici. Mai exact, unul mare si unul mic. Care creier mare poate fi mai mare la unii si mai mic la altii, la fel cum si creierul mic poate fi mai mic in cazul unora si mai mare in cazul altora. Asadar avem creier mare mic si creier mare mare, de asemenea avem si creier mic mic si creier mic mare. Te ajuta cu ceva explicatia mea?

Probabil ca nu. Asta e unul din multii mei pitici. Eu il consider ca fiind mic si dragut, chiar util pe alocuri, insa tind sa cred ca unele persoane din jurul meu au nevoie de o patura cand le explic cate ceva, pentru ca le las reci. Da, am ajuns sa citez din Robotzi. Revenind, recunosc ca uneori ma cuprinde un entuziasm nemarginit si ma las purtat pe valurile explicatiilor care mai de care mai elaborata si, daca habar nu ai despre ce vorbesc, plictisitoare. Dar atunci cand e cazul, pot sa structurez lucrurile si sa le expun logic, ca pentru tot prostu’. Daca e nevoie, bineinteles. E nevoie?

Nu, nu e necesar. Alt pitic se ocupa cu pusul intrebarilor. Fra’su cu raspunsul. La aceleasi intrebari, inainte sa dau ocazia celor din jur sa zica ceva. Nu se aplica si la scoala.

Am furculita mea. Si lingura mea. Nu-mi place sa le foloseasca altcineva si nu ma simt confortabil cand sunt nevoit sa mananc in lipsa lor. Au fost atent alese astfel incat sa indeplineasca un set de criterii de performanta, aspect si textura. Am si cana mea, care de asemenea indeplineste toate criteriile. Plus ca mai are si valoare sentimentala, e primita de la verisoara mea draga, cu ocazia majoratului.

Daca e sa mai pun la socoteala si modul in care traversez strada, felul in care optimizez calculatoarele pe la care ma mai opresc, desi nu sunt ale mele si nu mi-a cerut nimeni, locul unde stau in autobuz, cum corectez greselile de exprimare ale altora – incerc sa ma abtin, si aproape reusesc, gandirea orientata spre binele tuturor – de multe ori in detrimentul binelui personal, lucru care era sa ma coste si viata – ajung la concluzia ca sunt o persoana ciudata. Dar nu sunt, am doar pitici. Unii mari si… unii mici!

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 1 Comentarii

Incultii traiesc printre noi, ne cotropesc, ne coplesesc si se-nmultesc. Ii gasim in toate paturile sociale, in toate zonele tarii si chiar si in afara. O sa ma limitez acum doar la o scurta povestire auzita la radio, in microbuz, in miezul zilei.

Era o emisiune intelectuala, se pare, unde erau invitati niste doctori. Se ajunsese cu discutia la faptul ca multi medici prefera sa plece sa lucreze in strainatate pentru ca se plateste mai bine. In momentul acela, unul din doctori a intervenit si a lamurit lucrurile. De vina pentru plecarea celor mai buni dintre ei nu este doar castigul extrem de multumitor, ci si conditiile mult mai bune in care isi desfasoara activitatea si oamenii cu care au de-a face. A exemplificat cu marturisirile unui coleg ce se saturase de jegul de la noi din tara.

Din intamplare, era medic ginecolog si lucra la un spital mare. Povestea ca in noptile in care facea de garda, aducea pe lume si cate 5-6 copii de rromi. Si i s-a acrit. Nu, nu de copii, ca ei nu aveau nicio vina, ci de mizeria si de jegul unora dintre tiganci, lasand la o parte scandalul cu care intra in spital toata satra. Ajunsese sa i se faca scarba si, la un moment dat, nu a mai suportat mirosul si i-a spus unei nespalate:

Femeia lui Dumnezeu, mai spala-te si tu in vagin!
Haoleo, manca-ti-as ochii, frumosule, da’ daca n-am vagin pot sa ma spal in lighean?

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 0 Comentarii

Dupa cum am mai scris si i-am sfatuit si pe altii sa o faca, nu am crezut nimic din ce mi s-a spus in data de 1 Aprilie 2011. In general, cand un lucru e prea bun ca sa fie adevarat, chiar nu este, daramite de Ziua Pacalelilor. De aceea trebuie sa imi intelegeti scepticismul in legatura cu ce va voi povesti mai departe.

In timp ce imi exercitam responsabilitatile de barbat al casei, si aici ma refer la cele din cadrul curateniei de Paste, aud un ciocanit la usa. Am oprit aspiratorul si apoi manelele de pe fundal, m-am uitat pe vizor si am vazut un tip cu trei sticle de Coca-Cola in brate. Mi-au venit in cap doua variante: ori e vreun prieten de-ai colegului de apartament, ori vreun glumet care se plictiseste pe Facebook si a zis sa faca poante offline. Insa cum nu pot rezista etichetei rosii, imbracat in tol de scandal cum eram, am deschis usa. Baiatu’ imi bloca rapid privirea cu o sticla de 1,5 L de licoare magica si imi spune: “Buna ziua, suntem de la Coca-Cola si facem o promotie!”.

Primul lucru pe care l-am facut a fost sa verific subtil, cu privirea, daca sticla e sigilata. Inca nu imi venea sa cred ca imediat ce mi s-a terminat bidonul de Cola, cineva imi bate la usa ca sa imi ofere altul, rece ca gheata… Si moca, pe deasupra! Si cum stateam noi si ne uitam unul la altul, urca si o fata cu o vesta branduita, moment in care nu am mai pus la indoiala provenienta bauturii si le-am multumit satisfacut. Eram atat de fericit incat, atunci cand am fost intrebat de numarul apartamentului, nu stiam ce sa raspund si m-am uitat mai intai pe usa, sa vad daca este scris. Si nu este. Intr-un final mi-am amintit, am ras cu totii si am baut Coca-Cola fericiti pana la adanci batraneti.

P.S.: Vecinul de vizavi a refuzat sticla. Ce bine mi-ar fi prins mie inca 1,5 L de moarte lichida!

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 7 Comentarii

Aho, aho, voi inculţi fraţi,
Staţi puţin şi nu vă-mbătaţi,
Lângă monitor v-alăturaţi
Şi urarea-mi ascultaţi!


Mulţumesc cititorilor mei,
Tuturor celor trei,
Pentru părerile împărţite
Şi culturile îmbogăţite.

Şi în anul care vine,
Să vă faceţi milă de mine,
Să mai daţi câte-un comment,
Nu rataţi niciun moment!

Iar acum, ca de final,
Vă urăsc subliminal
Să aveţi de toate-n coş,
Un An Nou fericit si La Multi Ani Frumoş!

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 5 Comentarii
31
Dec

Sa facem calacule… calcalule… calculelele… Calculele! pe 2010:

  • Am primit si oferit iubire [x]
  • Nu am avut probleme grave de sanatate [x]
  • Am avut familia si prietenii langa mine [x]
  • Am terminat facultatea si am luat licenta [x]
  • Am intrat la masterat la fara taxa [x]
  • Nu am fost concediat, ba chiar avansat [x]
  • Am cumparat o garsoniera cu banii din blogging (ha ha!) [x]
  • M-am bucurat si de micile placeri ale vietii [x]

Se pare ca 2010 a fost un an bunicel, judecand dupa cele de mai sus. Oricand se poate si mai bine, dar si mai rau. Desigur, nu mai rau ca 2009, ala a fost an de pomina. Sper ca 2011 sa ne aduca tuturor mai multa stabilitate, liniste si cumpatare. Si la mai multa minte!

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 2 Comentarii

Lake View ConstantaCentrul de distractii Lake View Constanta, deschis recent pe Bdul. Mamaia – partea cu Lacul Tabacariei, vizavi de Hotel Bulevard, e perfect pentru o seara de jocuri cu prietenii. Totul e nou, frumos, aranjat cu gust si, din momentul in care am intrat noi pe usa, decorat pentru sarbatori. La intrare te intampina receptionera tanara si draguta, cu un zambet larg si o privire calda, gata sa te indrume catre modul de petrecere a timpului liber preferat: restaurant italian, sala de jocuri arcade, sala de jocuri “sportive” sau centrul de fitness si wellness.

Playing Guitar Hero @ Lake View ConstantaAm mers prima oara sambata seara, cu scopul precis de a testa jocurile arcade. Sala e maricica si oferta pentru toate varstele. Nu stiu insa cati trecuti de pubertate mai apreciaza Pinball ca fiind distractiv. Drept dovada, singurii clienti din sala eram noi – o gasca de sapte tineri – si cativa parinti cu pustii. La Pinball:Pirates of the Caribbean faceam cu randul. Mai era un tatic ce parea la fel de entuziasmat ca si noi si, cand se elibera, mai baga si el o fisa. Ne-am mai jucat baschet, Guitar Hero, simulatoarele moto si hochei de masa, preferatul meu. Asta si pentru ca sunt foarte bun la acest din urma sport. In plus, de mult imi doream sa vad undeva la noi Dance Dance Revolution, mi se parea atat de fun cand il vedeam in filme. Din pacate, am fost un pic dezamagit. O sa raman la Just Dance 2 pentru Wii, unde pe I Feel Good dobor recorduri. Nu ca mi-ar fi rusine si cu Rasputin

Dupa ce am terminat toate jetoanele, nu putine la numar, am mers la etaj ca sa aruncam o privire, eventual sa jucam un biliard. Spre deosebire de sala arcade, aici era plin. De la adolescenti la cupluri cu bebelusi in brate, de la studenti la pensionari, toti se simteau bine. Biliard, bowling, darts, halbere si iarasi Pinball. Agitatie la fel de mare ca preturile din weekend.

Da, am zis-o, preturile mi se par mari! Poate nu sunt tocmai asa, insa pentru niste studenti cu siguranta nu sunt mici. Am fi putut sa nu cheltuim o gramada de bani la parter, dar cum ne-am mai fi adus aminte de vremurile bune de altadata? Strict cu titlu informativ, preturile pentru serile de weekend:

Preturi Lake View Constanta:

  • Biliard: 25 lei/ora
  • Bowling: 80 lei/ora
  • Darts: 2 lei/joc
  • Arcade: 2 lei/jeton

Restaurantul de la parter era ocupat cu un majorat si nu am intrat, iar pentru a ma mentine in forma prefer dansul sportiv, asa ca nu am vizitat nici ultimul etaj. Una peste alta, e un loc frumos, vesel, distractiv si era nevoie de el in Constanta, mai ales ca CD Europa s-a inchis “pentru renovari”.

PS: Ma provoaca cineva la Air Hockey?

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 10 Comentarii

Presupunem ca ti-ai deschis o afacere in mijlocul orasului, sa zicem un Fast-Food cu cateva masute. Ai stiut cum sa te descurci, nu dai bon fiscal, abia faci profit in acte cand cu ochiul liber se vede ca-ti merge foarte bine. Faci si o toaleta, ca e buna, o inghesuiesti intr-un colt, fara sa gandesti prea mult cum o sa se deschida usile, cat loc are o persoana mai mare de 80 kg si asa mai departe. O faci frumoasa cu materiale ieftine, foarte bine, nu trebuie sa fie chiar luxoasa.

Dar, bai patroane, toaleta trebuie sa fie curata si utilata! Cum te astepti sa nu-i piara clientului pofta de mancare atunci cand se duce la WC si il intampina un capac uzat, murdar, rupt sau, in cel mai nefericit caz, lipsa? Reusind cu chiu, cu vai sa rezolve treburile, ce face omul daca nu are hartie igienica? Se sterge cu degetele si apoi deseneaza pe pereti? Trecand si peste aceasta faza, se spala pe maini cu apa rece ca gheata, ca apa calda e scumpa, si fara sapun, ca si ala costa. Si ce-i trebuie clientului prosoape de hartie sau uscator de maini, n-are pantaloni?

Nu poti tu, barosane, din banii de o shaorma sa iei un capac de toaleta o data pe luna, daca arata jalnic? Din 10 meniuri nemarcate pui si niste distribuitoare de hartie igienica si prosoape. Dintr-un kebab evazionist sa le alimentezi saptamanal te doare mana?

Desigur, clientii fac mizeria si strica. Sunt multi prosti, inculti si nesimtiti pe lumea asta. Insa nu trebuie ca din cauza lor sa sufere de fiecare data cei cumsecade. In orice caz, e de datoria ta ca administrator sa te ocupi de satisfacerea clientului. Pune la dispozitie si o dama de companie, daca e nevoie, numai sa plece clientul multumit din toate punctele de vedere. Asta e valabil nu doar la cosmelii cu mancare grabita, ci si la institutii publice sau de invatamant, la benzinarii, ba chiar si la unele localuri cu pretentii.

Pana acum am tacut si m-am descurcat de minune cu trusa de supravietuire din rucsacul meu, dar gata cu linistea! Propun ca si voi de fiecare data cand intalniti o astfel de situatie sa anuntati pe cineva, poate primind multe reclamatii o sa se mai remedieze din probleme. Si atunci cand vedeti ca sunt indiferenti sau recalcitranti, sesizati organele competente. Nici asa nu o sa se rezolve din prima, se mai da o spaga, se mai pierde un dosar, dar la un moment dat tot trebuie sa se prefaca si ei ca muncesc!

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 1 Comentarii

Surprinzator, DA! Spre deosebire de ultima experienta teatrala, cea din acest weekend a fost de nota zece pe linie.

A inceput cu – ori suntem studenti, ori nu mai suntem?! – pretul redus al biletului, doar 10 lei. A continuat cu prestatia excelenta a actorilor Teatrului de Stat Constanta si comportamentul publicului, culminand cu ropotul de aplauze in picioare. Comedia “Sa ne razbunam, iubito!” se pare ca a atras foarte mult tineret constantean, lucru remarcat si de spectatorii cu mai multa experienta de viata.

Ma tem insa ca stagiunea din aceasta toamna se va incheia cu “Bolnavul inchipuit“. Pentru cei care apreciaza arta si vor o seara sau mai multe de relaxare, mai au la dispozitie si Festivalul International al Muzicii si Dansului (sau Festivalul International de Opera si Balet) de la Constanta. Programul il puteti citi pe ConstantaBlog, si doar informativ va pot spune ca preturile sunt intre 15 si 25 lei, iar cu reducere 8-10 lei. De asemenea, Teatrul Agon – situat in Piata Ovidiu – pune in scena spectacole ocazional.

Asadar, scena culturala constanteana nu este moarta. Ba mai mult, bucuria de a urmari un spectacol cuprinde si generatia clubbing. Sa existe speranta sa mai culturalizam din inculti?

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 7 Comentarii

Dupa constatare si esecul Misiunii Lingurita, am testat o ultima ipoteza.

Desi eram deja in intarziere la curs, nu am rezistat tentatiei unei cafele cu gust intens, savurata de la parter pana la etajul doi. Si pentru ca orice intalnire cu automatul Nescafe de pe holul universitatii este prilej de o noua intamplare inculta sau revelatie divina, am descoperit cine e di vina. De fapt, in ce conditii are loc privarea de lingurita, ca cine e responsabil probabil nu o sa aflam niciodata.

Lingurita NescafeAstazi am decis sa schimb bautura, comandand o Cafea cu lapte, in loc de 3in1. Cantitatea maxima de zahar am pastrat-o. Dupa ce am asteptat cumintel sa imi prepare licoarea magica, am primit paharul gri promotional plin si… si… linguritaaa! Apoi, de bucurie, mi-am comandat si 3in1 cu cantitate moderata de zahar, care a venit, ca intotdeauna, neinsotit.

Ocazie cu care am scos lingurita din primul pahar, am turnat continutul paharului la chiuveta, in afara de o gura, pe care… am baut-o. Am pus lingurita in al doilea pahar, am amestecat continutul, am lins lingurita si am aruncat paharele, in afara de un pahar… pe care l-am baut!

Pahar In-Cult.infoConcluzia: Daca vreti sa primiti lingurita de la automatele Nescafe, comandati orice alta bautura in afara de Nescafe 3in1.

PS: Acum au si pahare inculte! 😀

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 8 Comentarii

Da, a fost o criza economica mondiala. Da, inca mai este pe la noi. Da, o sa mai fie cativa ani. Da, chiar si daca o sa ne revenim macar pe linia de plutire, unii tot o sa o foloseasca precum scuza pentru a mai economisi un ban, din principiu.

Nu, nu e nimic in neregula cu a face economii. Dar atunci cand vrei sa faci asta, trebuie sa analizezi putin situatia. Faptul ca, in vremurile acestea maro, iei hartie igienica tip smirghel ca sa economisesti 1 leu nu inseamna ca ai facut economie cu capul. Dimpotriva, cu opusul. Crezi ca ai castigat banii de o paine, dar s-ar putea sa ii dai inzecit pe o crema antiiritatii. Asadar, trebuie sa gandesti in perspectiva.

Spre exemplu, ce consumabile se folosesc cel mai mult si se termina cel mai repede intr-o companie? Hartia, agrafele si cartusele de imprimanta. De unde o sa incerci mai intai sa reduci costurile? De la agrafe? De la hartia mai ieftina cu un leu dar care e de doi lei? Sau de la cartusele de imprimanta?

Normal ca incepi cu ce e mai scump, si anume imprimarea. La munca, dar si acasa, printezi documente peste documente si esti constient de doua lucruri:
1. conform legilor lui Murphy, cartusul o sa te lase cand ti-e lumea mai draga;
2. e al naibii de scump un cartus nou, iar cu cele reincarcabile trebuie sa faci pe chirurgul si calitatea printurilor nu mai e aceeasi.

Stiu aceste lucruri foarte bine pentru ca zi de zi ma confrunt cu pagini albe, cartuse goale si imprimante cu toane. Si mi-am dorit de atatea ori sa pot baga un furtun de la imprimanta intr-un butoi cu cerneala si sa imi vad de alte treburi mai importante, fara cipuri, fara erori, fara batai de cap. Dar mi-am acceptat soarta pentru ca nu aveam alta solutie.


Sau cel putin asa credeam eu. Zilele astea abia am aflat de CISS – Continuous Ink Supply System, sistem de alimentare continua cu cerneala. Exact ce imi doream eu, butoiasul (aproape) fara fund. Sistemul este alcatuit dintr-un set de cartuse legate, prin furtune capilare, de rezervoare de cerneala de 100ml. Se alege in functie de modelul imprimantei, pentru ca difera cartusele si setul de culori folosit. Cipurile sunt modificate asa ca nu o sa mai aveti niciodata problema cu replace cartridge, si o sa te plictisesti pana se termina cerneala. Lucru pe care oricum o sa il observi cu ochiul liber, asa ca atunci cand mai e doar o zecime – ca sa privim partea plina a rezervorului – il umpli.

Investitia initiala e minima, mai putin decat un set de cartuse originale noi. Si primesti tot sistemul, cu plinul facut, cantitate de cerneala echivalenta cu 20-30 de cartuse normale. Apoi nu trebuie decat sa iti cumperi cerneala, in jur de 29 lei/100ml, si sa torni in recipient, fara seringi, fara ace, fara pungi de plastic in care iti transpira mana si nu mai poti sa le dai jos.

Din pacate, nu prea o sa gasesti CISS pentru imprimantele mai vechi, dar cred ca merita sa faci un efort si cu ocazia asta sa iti iei o imprimanta cu CISS, sunt si promotii foarte bune acum. Mai multe informatii pe CISSMarket.ro, unde echipa iti sta la dispozitie pentru orice intrebare. Si daca nu te descurci cu instalarea, gasesti pe YouTube tutoriale pentru multe modele de imprimanta.

Asadar, poti economisi foarte multi bani, timp si nervi daca alegi sa instalezi un astfel de sistem, si o sa iti permiti sa scoti si poze fara sa-ti fie teama ca maine nu o sa iti mai printeze referatul despre gauri negre si pulsari.

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 1 Comentarii

Astazi m-am hotarat sa testez vigilenta automatului Nescafe si astfel am purces catre facultate.

Misiunea lingurita
Deghizat in inginer – parul ravasit, ochelari geeky, ceas IBM, camasa bleu cu dungi albastre, pulover vesta, blugi negri, pantofi sport negri si cu geanta laptopului pe un umar – ma indrept cu pasi atent calculati spre tinta nesuspicioasa. Nu e nimeni in jur care sa ma poata da de gol. “Suntem singuri, in sfarsit, dracie!“. Unicul martor este camera de supraveghere, dar cum portarul este prea ocupat cu Farmville nu poate face nimic.

Ma opresc in fata automatului, scot bancnota si mana incepe sa imi tremure. “Revino-ti, incultule!” imi spun in minte, incercand sa imi reglez respiratia si sa imi controlez miscarile. Ma calmez si continui operatiunea. Introduc bancnota in fanta special destinata. Imi refuza banii. “La naiba, m-a descoperit!“. Nu ma pierd totusi cu firea si mai incerc, de data aceasta cu succes. “Pfiu!“. Selectez cantitatea maxima de zahar si apoi aleg bautura 1, 3in1.

Nimic dubios pana in acest moment. Pune paharul, toarna licoarea magica in el, pe ecran imi arata ca munceste si cand ajunge la final, bipaie. “A venit momentul adevarului…“. Ridic clapeta si scot atent paharul gri promotional, doar ca sa observ ca… nu am lingurita!

Fii blestemat, parsive!

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 3 Comentarii

Copii nostimiPe masura ce inaintezi in varsta, constati ca si petrecerile la care esti invitat si pe care le onorezi, in general cu placere, se schimba. Cand esti la gradinita mergi la petreceri insotit de parinti si alergi fetitele sa te uiti sub fustitele lor. In scoala te duc parintii la petrecere si apoi pleaca, iar pentru ca stii deja ce se afla sub fustele fetelor, incerci sa le vrajesti. La inceputul liceului arzi sa bei, iar cand vine vremea majoratelor deja bei de stingi. Facultatea e in sine o petrecere fara limite, cu pauze scurte in sesiunile de examene. Si apoi totul se intoarce impotriva ta…

Incep nuntile. Fratilor mai mari, verisorilor, prietenilor si colegilor din liceu li se uraste cu binele si considera ca e timpul sa faca o schimbare in viata lor. Si asa isi leaga destinele de o alta persoana si te ameninta ca tu urmezi. Apar si copiii, iar atunci te ameninta ca “se ia”. Si oricat ai incerca sa eviti, iti dai seama ca intr-adevar vine si randul tau…

Eu sunt perfect constient de asta si nu mi-e frica de ce ma asteapta. Ok, nu e intru totul adevarat, e ceva care ma pune pe ganduri: cum o sa educ copilul, cum sa il invat sa vorbeasca, sa faca diferenta dintre bine si rau, sa isi dezvolte anumite abilitati si personalitatea. Stiu, au facut-o atatia inaintea mea, s-au scris carti si se fac cursuri, dar tot nu ma linistesc.

Cum o sa cresc eu copilul asa cum trebuie?

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 14 Comentarii
Pagini
 
E criza
 
Am si sponsori
 
Taguri
 
Articole inculte, cele mai...
©2011 In-cult.Info | Tema de: Elegant Wordpress Themes & data moca de Promo Items | WordPress