Zilele trecute cand am ajuns acasa carcalacii dadeau cu aspiratorul:

“Descalta-te! Nu te uita asa la mine, tu esti ala care a invitat-o sa se mute aici! Macar celelalte fete se speriau de noi, gagica asta nu o sa moara niciodata, stii asta, nu?! Si daca o sa fie vreo catastrofa nucleara, o sa ramanem pe planeta doar noi si cu ea. Si nu vrem probleme!

Nu am inteles niciodata picturile “vesele” din policlinici si spitale. Nici macar atunci cand eram mic si prost (nu incercati sa folositi asta impotriva mea, voi nega orice referire la actualul articol; m-am nascut destept). Le pot considera utile intr-o gradinita, chiar educative daca reprezinta ceva util (cum ar fi litera Ţ care fumeaza o ţigare - asa e la moda in invatamant).

Dar desenul pe holurile policlinicii a unei ratuste cu sapca de postas comunist ce trage un car cu flori in care se afla un iepure de camp teribil de vesel care tine in mana o scrisoare de la Crucea Rosie… ma depaseste. Stiu ca trebuie sa le ia mintea copiilor de la vaccinul ce urmeaza sa il primeasca, sa invete culorile cat timp asteapta si sa ii indobitoceasca, si totusi nu vad rostul. Priviti copii: un iepure ce a fumat prea multa iarba in loc sa o manance, care subjuga (deci vorbim de sclavism) o ratusca indoctrinata de regimul comunist. Ca sa nu mai vorbim de razele ultraviolente ale unui soare prea puternic pentru stratul de ozon lipsa si prezenta unei ciuperci otravitoare (se stie ca culorile vii anunta un pericol) pe un camp de o culoare ce te face sa dai (bice) la rate.

Asociati acelei imagini o alta cu Donald Duck acoperita de dulapuri metalice, o cutie de carton si mucegai, cu “Fumatul oprit” deasupra minifaiantei tip mozaic si, contrastand vizavi, un perete frumos, curat si cu termopane, termopane (termopane, termopane, of of!) aveti imaginea completa a unei sali de asteptare a unei clinici (de stat, evident). De fapt, nu chiar imaginea completa, lipseste partea cu fotoliile joase si buretoase, crestate si scobite de minti odihnite.

Pai si ce altceva sa faci? Ca daca nu esti un idiot (nb: om cu multe idei) care sa se apuce sa studieze operele de arta de pe pereti (si, ocazional, foarte rar, aproape niciodata, frumoasele creaturi ale lui Dumnezeu, binecuvantate fie proeminentele femeii - nu de orice tip) te-apuca pandaliile si iti versi nervii pe cine te sustine: canapeaua, mama, tata, bunica, prietena…

Am cugetat (sau am mugetat, la cat de bou sunt) indelung daca sa va povestesc sau nu. Dar daca eu rad, de ce sa nu rada si altii? Probabil prietenii apropiati stiau ca vreau sa imi iau un moped (scuter cu capacitatea cilindrica mai mica de 50cmc), asadar daca nu stiai, inseamna ca nu prea imi pasa de tine (kiddin’, am cam pastrat secret, please don’t tell mom!).

In alta ordine de idei, astazi fu ziua cu pricina. Am facut rost de bani (retras bursa, salariu si jefuit o placintarie) si m-am indreptat spre Carrefour (dupa ce am dat un examen la care am luat 2, felicitari) pentru a imi achizitiona chinezaria respectiva. Am facut mult research inainte, studii de piata si fezabilitate, etc, etc, si am ajuns la concluzia ca merita sa imi iau o trotineta cu motor ca sa ma deplasez prin oras pentru o vara, cel mult doua. Asadar, zis si facut. M-am uitat, am chestionat reprezentantul, si l-am cumparat. Oh, goody!

Problema era alta, ca nu aveam benzina, nu era inmatriculat (dooh, doar ce l-am luat) si trebuia sa ajung cu el undeva de acolo, cel mai bine pana la prima benzinarie. Am luat-o per pedes cu inca un nefericit posesor al unui moped pe drumul de intrare in Constanta. Benzinaria era pe partea cealalta, nu era nicio trecere de pietoni, si masinile curgeau rauri, rauri. Ne-am suit pe motoare ca sa traversam strada cu ultimul strop de benzina. Eu m-am tot departat pe varianta ca sa prind un loc cu vizibilitate mare. Si m-am tot dus, pana am sesizat ca e si pe partea mea o benzinarie. Am alimentat frumos, acul indica jumatate din rezervor plin (sau gol din punctul meu pesimist de vedere) si am asteptat pe cineva sa vina sa ma ia, poate ma ajuta sa il car, sa nu circul pe acolo, ca sunt destui inconstienti, nu mai trebuie inca unul.


Din pacate, incercarea noastra a fost sortita esecului si a trebuit sa merg pe el (ce dracu’, aveam benzina) pana acasa. Cu opriri din 300 in 300 metri si asteptat sa fie strada libera ca sa pot sa ma incadrez la stanga, am ajuns aproape de casa. Din pacate, mai aveam o curba la dreapta la care nu m-am incadrat foarte bine si… well… vedeti voi… m-am dus! Iiiihaaaa! Mici zgarieturi pe la mana, scuterul meu cel nou arata doar cu putin mai bine decat unul iesit din garantie, dar eu sunt OK, multumesc de intrebare. M-am ridicat repede, o tantica (saru’mana, tanti!) mi-a dat un servetel sa imi sterg praful de pe cot si palma (din pacate era amestecat cu sange), mi-am reglat oglinzile si tremurand am mers incet ultimele sute de metri spre casa… Trebuie sa imi schimb caile pacatoase!

Si ca sa vedeti ce simt al umorului dezvoltat are Dumnezeu, am pastrat pentru sfarsit o intamplare oarecum paralela. La cumparaturi a fost cu mine Caraboy (un prieten) ca sa ma ajute (aveam noi planuri mari, sa il urcam in spate la un Logan MCV). Cand eu inca mergeam pe langa scuterica, la intrarea pe varianta (e o lume minunata in care veti gasi numai prostii!) a facut poc cu Matizul! A intrat in spatele unui incepator si care doar ce isi cumparase masina in leasing, era prima lui zi in noua Toyota! Ei au plecat la politie, eu la benzinarie, apoi eu am maturat putin asfaltul, dupa care ne-am intalnit la un suc si am ras. Ha ha ha… Not funny!

PS: Nu glumesc, nu-i spuneti mamei!

Nu stiu si nici nu ma intereseaza de ce plang chitarele celor de la O-Zone, cate corzi aveau si cate coarde au pierdut, si sincer ma cam doare-n pana. Insa stiu de ce plangeau calatorii in dimineata de astazi. Treziti din somn brusc, probabil de un ceas de alarma prea insistent sau de vreun animal de casa nerabdator sa elibereze niste toxine, cu cafeaua inca circuland prin vene si cu gandul la cat de frumos a fost visul despre promovare/concediul in Hawaii/castigul la loto/sex cu blonda de la doi, saracii oameni au fost nevoiti sa asculte pe drumul spre centru muzica de toata mila. Cu precadere, postul favorit al soferilor de autobuz de pretutindeni: Doinaaa, Doina EFEEEM! Trebuie sa recunosc totusi ca acum nu a fost asa tragic precum alte dati, cand rasunau in boxe (nu doar in telefoanele cocalarilor) manele: minunatul Adi si Copilu’ de Inox. In cazuri nu cu mult mai fericite, scapam cu melodii in care se auzeau multe ţ-uri si cuvinte romanesti stalcite sau lungite cu cate un “ea” in loc de “a”. Fara suparare. Cred ca solutia este simpla: un radio decent sau o liniste totala. Chiar si cu stirile este mai bine… Zau!

La vreo doua zile distanta de atacul hienelor, a avut loc contraatacul. Ruta 51: Inel 2 - Poarta 1. De la capat de linie femeile fatale, de aceasta data echipate si cu una bucata porc, si-au exercitat puterile suprataxatoare. Victima: o femeie ce nu avea legitimatie de calatorie de niciun fel, in mare parte si datorita faptului ca la statia de plecare nu exista niciun chiosc de bilete. Totusi daduse leul soferului… Dar asta nu conteaza, ca soferul nu are jurisdictie decat la volan. Asa ca trebuie sa fii prevazator si sa iti iei bilet dinainte pentru zile negre (eu il pastrez in telefon, dar daca mi se fura si telefonul ce fac?!).
Scenariul il stim cu totii, initial inculpata se scuza, explica motivele, insa controlorii le-au vazut si auzit pe toate. Apoi milogeala, controlorii sunt stane de piatra, ba chiar si ironici. Dupa care urmeaza partea de indignare a calatorului si atacurile directe asupra celor angajati sa sanctioneze contravenientii. Si niciodata nu stii la ce sa te astepti. Deseori esti singur impotriva tuturor, rareori sare tot autobuzul cu gura, uneori se aude o voce din fata si atat.
In aceasta zi fatidica vocea din fata a fost rasunatoare, atotstiutoare si plina! O tanara pe la vreo 30 ani era tare suparata pe oamenii cu legitimatii. Si cand a deschis gura, 5 statii nu a mai tacut. Si atunci pentru ca a trebuit sa coboare, ca altfel ar mai fi continuat. Si din gura domnisoarei ieseau numai organe de reproducere feminine, dar si masculine (ceea ce este ciudat, nu parea a fi hermafrodita), expresii legate de rude apropiate si profetii despre trecut. Atentie! Limbajul din citatele de mai jos poate fi considerat licentios de catre unele persoane, iar intre paranteze [] evoc starea de spirit generala:

“Baga-mi-as p**a in gura voastra de vaci spurcate! [liniste si uimire] Ce pi**a mamii voastre vreti, fa? [putina indignare, zambete ironice din partea barbatilor de peste 40 de ani] Pana acum ati supt p**i si acum va dati mari doamne, f**u-va mortii in c*r sa vi-i f**! [ras cu pofta din partea unor domni si doamne, controloarele raman intr-o indiferenta falsa] Inainte de ‘89 erati prostituate si v-o trageati cu totii muncitorii de pe santiere pentru un leu. Mai ales tu, aia roscata! Da, fa curvo, cu tine vorbesc! [rasete isterice, eu ma inrosisem - de caldura, evident] Te faci ca nu ma auzi, ai? Ia zi, parasuto, cate prohaburi ai desfacut la viata ta? [roscata se uita pe geam, colegul ei zambea usor cu dispret, restul asteptau cu sufletul la gura urmatoarele elucubratii] Nu le dati, doamna, banii! [femeia vinovata de contraventie scosese cei 50 de lei] Ca se duc sa bea cafele si sa isi cumpere tigari, tarfele! Ele nu stiu ce e munca! [deja deranjata, una din femeile vizate comenteaza: "De parca tu stii ce inseamna munca asta, sau munca in general..." - proasta idee!] Ce zici, fa? Tu iti plimbi curul ala gras cu autobuzul cateva ore pe zi si dai cu ciocu’ sa mai furi un ban de la oameni nevinovati! Cara tu geanta [era una din acelea ce se pune peste umar, asemanatoare cu una de laptop, dar probabil plina cu pietre de moara] asta 8 ore pe zi, pe jos, pe caldura, pe frig, vant, praf si zapezi, sa vezi ce inseamna munca! [guraliva se ridica de pe scaun, merge putin cam impleticit, si se indrepta spre ele de parca ar fi vrut sa le arda - o palma; in schimb arunca cu un bilet] Na, proasto, ia d-aici! Sa ti-l bagi inpi**a!”
Se intoarce apoi catre usa, sa coboare. In acel moment, tot autobuzul a vazut cine sau ce este eroina. Chilotii tanga roz erau ridicati pana la sfertul coloanei vertebrale, insa blugii erau cu talie joasa, abia acoperind inceputul crapaturii. Ciorapii ridicati si ei pana sub sani, se observau precum restul echipamentelor pentru ca tricoul era modelul “de aratat buricul”. Barbatii comentau si radeau, controloarele explicau: “Eh, n-ai cu cine sa te certi. Daca doar atat o duce capul… Era si beata pe deasupra! O stim pe panarama asta.”
Trebuie sa recunosc ca aceasta scena a avut efecte adverse asupra mea. De ras nu puteam sa rad, pentru ca nu as fi fost mai presus de aceste vulgaritati si ar fi insemnat ca incurajam un asemenea comportament. Sa ma incrunt nu as fi putut, ar fi insemnat ca sunt de partea hienelor. Ma deranja sa aud limbajul ala din gura unei “domnisoare”, si mai ales intr-un mijloc de transport in comun, dar involuntar aveam tendinta sa zambesc. Imi muscam buzele ca sa ma abtin sa nu izbucnesc odata cu “porcii”. Ma gandeam la matematica pentru a ma calma… Si functiona! Am coborat din autobuz, dezamagit ca nu mi-a venit ideea sa inregistrez si sa pun pe youtube. Ar fi facut inconjurul netului romanesc… Ah, faima pe care as fi capatat-o!

Povestile cu extraterestrii din “Area 51, Nevada” nu sunt nici pe departe la fel de captivante precum povestile cu prosti de pe Ruta 51, Constanta. Zilele acestea m-am tot confruntat cu situatii bizare in drumul meu spre sau dinspre centrul orasului, iar de fiecare data personajele principale au fost aceleasi: controloarele.
Intr-o seara pe cand ma intorceam de la serviciu, pe scaunele din spate sedeau suspect trei madame, insa nu schitau nicio intentie necurata. Pe la mijloc erau doi… afro-manelisti. Pff, ce descriere buna (din pacate jignesc populatia africana, asa ca trebuie sa precizez ca ma refer strict la culoare)! Asadar, cei doi afro-manelisti ascultau Vivaldi la telefonul mobil, erau pe sistem turbo asa ca mai cantau si ei. Pentru cei ce nu-ntelege, Vivaldi e numele de cod lu’ aldi Victor, din Piata Chiliei. Continuand, dupa niste statii s-au urcat doua tinere pe la usa din spate, una din ele observand pericolul iminent a sarit din autobuz in ultimul moment. Cealalta ramasese ca vita la poarta inchisa. Pradatoarele si-au dat seama de oportunitate si au inceput initial sa hartuiasca prada cu vocile stresante, precum hienele, dupa care s-au ridicat si au trecut la atac. Au incercuit-o, o miroseau, se simtea frica… si mirosul de transpiratie al mahalagioacelor! “Lasa mana jos, femeie! Spargeti un geam, oameni buni! ” urlam, in gandul meu. Intre timp, o doamna mai din fata a inceput: “Dar de astia doi care ne exaspereaza cu muzica lor de ce nu va luati? Ia controlati-i! Sa vedem daca au bilet!”. O liniste stranie a cuprins tot autobuzul. Zona crepusculara… Cum a avut cineva curajul sa conteste faptul ca aia nu aveau bilet? De pe un alt scaun se aude incet unul mai mulatru: “Taci, fa, in …”. Au trecut ceva momente in care controloarele isi faceau treaba cu fata aceea, manelele tacusera, doamna a mai grait cateva adevaruri si usile s-au deschis. Au lasat-o pe fata sa coboare, au disparut si muzicantii (nu fara sa ii umple frigiderul doamnei cu gura mare) si ne-am continuat drumul. Inainte de ultima statie, bufnitele isi imparteau prada pe ziua respectiva. Pe fundal, se auzeau Nicolae Grigorescu si Aurel Vlaicu tipand si incercand sa scape din mainile lor murdare…

Tipurile de salarii din Romania:

Salariul Ceapa: il vezi, il iei in mana si iti dau lacrimile.
Salariul Nenorocit: nu te ajuta la nimic, doar te face sa suferi, insa nu poti trai fara el.
Salariul Dietetic: te face sa mananci din ce in ce mai putin.
Salariul Ateu: te indoiesti de existenta lui.
Salariul Magic: face cateva miscari si dispare.
Salariul Furtuna: nu stii cand o sa apara si nici cat o sa tina.
Salariul Umor Negru: razi ca sa nu plangi.
Salariul Prezervativ: iti taie pofta.
Salariul Impotent: atunci cand ai mai multa nevoie te dezamageste.
Salariul Menstruatie: vine o data pe luna si tine 4 zile.

In drumul meu spre locuri mai linistite, a trebuit sa schimb trenul in Gare Du Nord, Bucharest. Drumul leganat la cei 10km/h si-a pus amprenta si astfel am simtit nevoia sa eliberez un demon, mai exact sa ma cacao in ea de capitala! Urmez semnele si cobor scarile spre lacasul de cult cu pricina. Tarif: 1 leu. Nu-i bai, desi in tren era inclus in pretul biletului, si era si mult mai curat, doar ca nu ma bantuia nimeni atunci. Platesc si imi iau fasia de hartie cuvenita, in speranta ca ritualul de exorcizare nu o sa fie foarte intens, ci unul scurt si linistit. Patrund cu teama in cripta, in care desenele rupestre reprezentau, majoritatea, acelasi lucru: invitatie la ritualul de imperechere. Aceasta ciudata practica a civilizatiei subterane ma intriga. Pe parcursul sederii mele pe tron, am avut timp sa studiez acest fenomen. Am observat un detaliu, si anume ca majoritatea desenelor contineau caracterele 0788 (la care se adaugau alte 6 caractere), urmate sau precedate de GAY. Hmm, interesant… Am ajuns la concluzia ca toti homosexualii din Romania sunt pe Zapp! Reciproca nu se aplica (cred).
Comunitatea gay romana saluta Zapp Sharefree!

In ce mai putem crede in zilele noastre? Studii peste studii, teorii peste teorii (cacofonii peste cacofonii), si ajungem la concluzia ca de fapt noi nu trebuie sa avem credinte, nici pareri.
Un cercetator israelian a ajuns la concluzia ca Moise, atunci cand a primit de la Dumnezeu cele 10 porunci divine, era drogat. Mai exact, se afla sub influenta unor substante psihotrope, din scoarta de salcam. Benny Shanon, cercetatorul in cauza, sustine ca Moise si poporul israelian erau sub influenta narcoticelor cand a avut loc experienta de pe Muntele Sinai. El insusi a avut o asemenea experienta, avand halucinatii cu conotatii spiritual-religioase atunci cand a participat la o ceremonie in Brazilia, in cadrul careia consumase o planta numita ayahuasca. Efectele acestei plante sunt asemanatoare cu cele ale scoartei de salcam, des mentionata in Biblie. De asemenea este mentionat si ca oamenii vad sunete, iar acesta este un simptom clasic.
Pentru a verifica aceste informatii, In-Cult Blog s-a deplasat la o sedinta de spiritism. L-am prins pe acuzat intr-o pauza. Va prezentam in exclusivitate interviul SENZATIONAL in direct cu Moise:
I: De cand v-ati incheiat misiunea pe Pamant, cu ce va ocupati?
M: Acum stau si va privesc… Hohotesc, tot hohotesc… Nu de lacrimi, ci de ras, ca sunteti micuti de sus!
I: Care-i viata pe aici, prin Rai?
M: Sf. Petru-i baiat bun, ne trateaza cu tutun! I-am cerut si marijuana, mi-a raspuns ca nu-i Satana…
I: Si deci ati avut parte de droguri?
M: I-am cerut macar hasis si-am zis: “Fumez pe furis!”, el mi-a spus ca o sa vada, c-are cereri o gramada.
I: Asadar sunt doar zvonuri rautacioase, dumneavoastra doar ati incercat sa faceti rost, dar nu ati putut… Ma puteti duce la furnizorul dumneavoastra? (impreuna cu Moise am mers la Sf. Petru)
I: Sf. Petre, i-am zis eu, vreau sa-l vad pe Dumnezeu!
P: Mai baiete, esti netot?! Nu fi prost! Dumnezeu e peste tot!
I: Sf. Petre, de ce noi cand murim venim la voi?
P (Sf. Petru a tras un fum si mi-a zis ca nu-i nebun): Nu crezi ca ar fi o prostie sa vin eu in blogarie?

Eu nu sunt slujitorul Domnului, sunt fiul Lui. Nu ma numesc Iisus (cu doi “i”) si nici nu sunt un Sfant, desi port nume. Cred ce vreau, cand vreau si stiu ce si de ce cred. Pana in aceasta seara, desi auzisem multe “plangeri” la adresa purtatorilor de sutana, mi-era greu sa ma pot pronunta, si spuneam ca sunt exceptii. Tind sa cred insa ca exceptiile sunt de fapt cazurile bune. Poate am un moment de ratacire si nu cuget limpede, dar chiar nu mai conteaza. Daca esti preot, slujitor al Domnului, sutana si o facultate facuta in doru’ lelii, printre betii si preacurvie, nu inseamna ca esti stapan, si nimeni nu iti e tie slujitor.
Sa trecem la fapte concrete. Am hotarat sa merg la un concert de colinde. Am ajuns putin mai tarziu, si am stat mai in usa, neimportant. La un metru de mine, era un preot, cu un cap mai inalt ca mine, solid, barbos si arogant. Am sesizat asta de cand am intrat, insa am considerat ca nu are importanta. Dar in momentul in care se intoarce catre mine si imi spune: “Du-te si vezi daca s-a racit cafeaua aia si adu-o incoace!”. Poftim? Vorbea cu mine? Trebuia sa vorbeasca cu mine, nu mai era nimeni in preajma. “Da, e cafeaua mea aia, adu-o incoace!”. Cu tot respectul, parinte, dar ce dracu’?! Cum mama dracului imi vorbesti tu mie pe tonul ala si ma pui sa-ti aduc cafeaua? M-am spovedit cumva la matale si ma aveai la mana cu niscaiva pacate? Trebuia sa imi ispasesc canonul? Un “te rog” nu ar fi stricat, si pe un ton bland, normal, respectuos, poate ar fi fost chiar o placere. Dar dumneata ce cusur ai? Ti-ai umplut burdihanul la pomeni si nu iti mai poti misca fundul ala gras 5 metri? Ti-era teama sa nu fie cutremur cand pasesti? Ai genunchii slabiti de la cat ai ingenuncheat in fata Domnului, sau de la spovedanii in particular? Sau nu cumva vinul e de vina pentru tupeul superior de care dai dovada, parintele? Pai scuipa-ti-as in cafeluta si varsa-ti-as-o pe barba plina de resturi de la parastase! Sa ma ierte Dumnezeu, dar nu ii sunt dator cu nimic acestui fariseu. Prost am fost eu intr-un final ca am facut ce zice popa (nu ce face el). Am o bunavointa prea mare pentru oamenii printre care traim, si nu imi aduce mari satisfactii, decat sufletesti. Dar astea nu tin de foame si nici nu mai ajuta in ochii nimanui. Ba chiar e un semn de slabiciune. Si am fost slab in seara asta. Dar sa dea Domnu’ sa-mi mai vorbeasca un preot asa, sau vreun batran senil in autobuz, ca o sa le arat ce inseamna “democratie prost inteleasa” si “tineretul din ziua de azi”…

Si mi-am dat seama de asta de cum i-am zarit. Este vorba despre un sofer de Maxi-Taxi si o doamna ce statea pe primul scaun. Masina era libera, asa ca am apucat un loc mai in fata ca sa ascult debitatiile celor doi. Vorbeau despre educatie, un subiect foarte fierbinte (cred si eu ca le este afectat creierul de caldura) in perioada asta. Ziceau ca nu se mai face carte, ca invatamantul nostru este tot mai simplificat si ca ei au invatat mai mult si nu se plangeau atat. Dovada ca au invatat carte (nu, nu faptul ca nenea era sofer - nu e nimic rau in asta) a fost afirmatia: “Ei stie mai putine ca noi!”. Clar, domnu’ sofer, ca noi este mai inculti ca dumneavoastra. Noi nu stie ca se acorda prioritate substantivului cu predicatul. Tanti l-a aprobat, foarte convinsa: “Ei nu invata in 12 clase cat invatam noi in cele 8 clase ale noastre!”. Nu, zau?! Pai daca v-ati uitat doar pe caietul fiului dumneavoastra, va cred! Nu a zis nimeni ca in invatamant nu exista si lenesi sau analfabeti. De asemenea, nici nu neaga nimeni ca acestia ajung in functii de conducere daca au de unde sa sara cu plicu’, dupa cum spunea soferu’. Dar in ciuda acestei comoditati a generatiei actuale, chiar se invata mai mult decat acum 40 de ani. Da, chiar e materie incarcata si (majoritatea) nu facem 12 clase degeaba (nu pot spune acelasi lucru si despre facultate). Tanti, sa stii ca stim de unde izvoraste Dunarea si cum se numeste lantul muntos din Romania. Si (din nou, majoritatea) stim sa vorbim corect si barem avem grija sa o facem atunci cand suntem in public si discutam indignati despre educatia din Romania. Concluzia: soferii sa-si vada de condus si pasagerii de stat, asa vom avea parte cu totii de o Calatorie Placuta!

PS: Acum am inteles de ce scrie prin alte locuri “Nu discutati cu soferul in timpul mersului!”…

Cum ne-am invatat sa importam totul, am importat si frica de Vineri, 13, sau “paraskevidekatriaphobia” mai pe scurt. Sarbatori nationale de ghinion erau reprezentate la noi prin zilele de Marti (trei ceasuri rele) si 13 (sau treispresezece, treishpe pentru inculti), insa acum le pastram pe amandoua pentru ca, nu-i asa, ce e mai frumos decat o zi ghinionista?! Se pare insa ca ziua de Vineri, 13 are radacini in istorie. Spre exemplu, Cina cea de Taina la care au participat 13 persoane, si crucificarea lui Iisus care a avut loc intr-o zi de Vineri. In Roma antica vinerea era zi de executie (cum mai tarziu a fost si in Marea Britanie). In Evul Mediu, vinerea era cunoscuta si sub numele de “sabbatul vrajitoarelor”, iar participantele la reuniunile din miez de noapte erau in numar de 13. In continuare, pe data de 13 Octombrie 1307, o zi de vineri, membrii ordinului Cavalerilor Templieri au fost arestati sau ucisi (complot intre Biserica Catolica si Filip al IV-lea, deoarece Cavalerii nu au vrut sa il imprumute pe Filip sa isi plateasca datoriile, iar Biserica incepea sa isi piarda din autoritate). O alta coincidenta este legata de misiunea Apollo 13, care a fost lansata la ora 13:13 si abandonata in ziua de 13 Aprilie 1970. Mergand in viitor, un asteroid cunoscut sub numele de Apophis ar putea lovi planeta noastra intr-o zi de vineri, 13 aprilie 2029… Daca obervati ultimele doua afirmatii, pana si data coincide (13 aprilie), iar ieri a fost, ghiciti… 13 aprilie!!! Mai aveti 22 de ani in care va puteti hotari ce faceti cu viata dumneavoastra… Plecati urechile si credeti toate prostiile sau va dedicati timpul si credinta unor lucruri cu mult mai importante?

Nu pe mine personal, ci pe barbatul caruia vocile din cap ii spuneau ca suntem nebuni toti. Toti adica un autobuz intreg. Nu mai vazusem de mult o scena de genul asta, si chiar incepuse sa imi fie dor. Drumurile zilnice cu autobuzul pana la facultate au fost destul de plictisitoare in ultimele luni. Nicio baba care sa spuna ca generatia tanara e nesimtita si ca nu are niciun viitor (ca suntem sortiti pierii si o sa ajungem in iad, stim), niciun copil care sa inceapa sa urle si sa planga si sa loveasca cu pumnii tot ce prinde, niciun “jmecher” prins de controloare care sa inceapa sa le injure si sa le imbranceasca. Cum spuneam, plictiseala… pana azi! Un nene cu fata “arsa” (probabil de soarele puternic de iarna asta, dar mai probabil din nastere), cu un fes de taran, tuguiat, s-a urcat si a inceput sa vorbeasca. Ba cu/catre noi, ba cu vocile din capul sau. “Porcilor!” isi incepe el discursul. “Voi m-ati mancat pe mine!”, continua. Ia o scurta pauza si incepe catre sofer: “Hai, ba, cat costa un bilet d-ala? Na d-acilea!”, insa soferul nimic. Nenea incepe sa bata in geamul catre sofer: “Hai, ba, fir-ai al dracu’, zi cat face ca-mi bag *bip* in gura ta!”… “Nu ma bagi in seama, *bip* in *bip*… Sa vina controlorul si sa spuna ca Nicu nu si-a luat bilet si sa ma duca la Politie, fir-ati ai dracu’ de porci! Voi m-ati mancat pe mine!!! Ziii, bah, cat face? Ia d-aici, un milion e bun?! Iaaa, ba, *biiip*!”. Intre timp, lumea din jurul sau a inceput incet incet sa se indeparteze de locul faptei si noi, cei din spate, ne abtineam cu greu sa nu zambim (de Doamne fereste!). Nebagat in seama, isi continua monologul. Vorbesc serios cand spun ca ar fi fost un comediant bun. “Ei sunt copiii mei… Nu-i asa ca sunt frumosi? Manca-i-ar tata pe ei de copilasi. Baaaaaa, asti-a copilasii mei!”, striga de zor, evident ca nu era niciun copilas. Apoi incepe sa se certe, probabil, cu sotia sa. “Dar ce, nu sunt si ai mei? Hai, na! Iesi d-aici, ca sunt copilasii mei! Arzi in iad, a dracu’ ce esti tu!”, apoi incepe un cantecel ceva legat de asta, cum ca ai sai copii sunt niste diamante, si niste safire, si asa mai departe (nu imi parea sa fi fost o melodie a artistului manelisto-lautar Guta). Imi pare rau ca nu pot sa reproduc tot, pe alocuri limbajul era mai colorat putin, si fara tonul de psihopat nu pare asa de interesant, insa cert este ca a meritat platit biletul. De ce nu face RATCu’ un contract cu el, in felul acesta s-ar mai anima drumurile monotone pana la serviciu. “Ai dracu’ porci, cu politia si controlul lor cu tot…”

Apple Computers a anuntat azi ca a dezvoltat un nou model de chip care poate stoca si reda muzica din sanii femeilor. Aceasta este considerata o mare realizare deoarece femeile se plang intotdeauna ca barbatii se uita la tatele lor in loc sa le asculte.

Este ora pranzului, in Sfanta Zi de Duminica. Oamenii smeriti ies din Biserica, cu gandul de a se duce acasa si a isi petrece ziua in compania familiei sau a prietenilor, jucand Rummmy, Monopoly sau Septica, ascultand muzica linistitoare in surdina… Poftim?!? Cred ca visez prea frumos! E ziua de Duminica, romanii abia s-au trezit la ora 12, au mancat ceva rapid si si-au indreptat pasii spre garajele din fata blocurilor. La fiecare 10 garaje, sfaraie 9 gratare, si ultimul se va aprinde si el cat de curand… Muzica e nelipsita. La fiecare 10 garaje, canta 9 casetofoane (o masina nu are casetofon, probabil e o Dacie antica). E un concurs pe viata si pe moarte, in care castiga nu cel care are muzica cea mai frumoasa si “scula” (ma refer aici la casetofon) cea mai bengoasa, ci acela care are cel mai putin bun-simt si caruia boxele ii paraie cel mai mult. Evident, mereu se intampla ca cel din urma sa asculte manele, si numai manele! Ca doar, nu-i asa, ce gust are friptura fara un Minune de Salam sau Guta…Pe ei, cumetreee!!!