Va spuneam ca am o neliniste privind cresterea copiilor. Azi m-am mai linistit pentru ca am primit feedback din mai multe parti. Parintii zic ca ma ajuta si ei, prietenii care deja au trecut prin asta au promis ca o sa imi dea sfaturi utile, varul ma incurajeaza ca totul vine de la sine si prietena m-a imbarbatat spunandu-mi ca daca mai vorbesc mult despre asta o sa fac copiii singur.

Pana una-alta, ma documentez, si cum altfel decat pe net? Astfel am aflat de un site pentru copii, gandit sa inlesneasca treaba parintilor in ceea ce priveste activitatea copiilor la calculator. Nu mai trebuie sa ii supraveghezi pe micuti tot timpul pentru ca poti chiar tu sa le faci conturi, iar apoi sa setezi la ce sectiuni din site pot avea acces si cat timp petrec la calculator. Mai tarziu, datorita fratelui cel mare poti vedea ce activitati au desfasurat copiii pe site, cat s-au jucat, cat s-au informat si cat au studiat.

Acest site de copii a fost gandit sa dezvolte multilateral copilul. Se poate distra jucandu-se online, dar in acelasi timp poate socializa cu alti copii pe chat, forum, cluburi si este incurajat sa interactioneze si offline, invatand activitatile in aer liber – de-a v-ati ascunselea, la tinta – de la Adi (unul din Strengari). Pagina de activitati contine multe alte informatii menite sa dezvolte spiritul creativ, atentia si intelectul strengarului tau: cum se deseneaza si lucru manual, jocuri de atentie, ghicitori, proverbe, povesti, poezii si altele.

Pentru cei mai mari, siteul ofera unelte necesare oricarui scolar, de la translator la referate si articole din domeniul invatamantului. Parintii au locul lor special unde discuta, forum la care copiii nu au acces. De asemenea, ei pot vizita magazinul pentru a cumpara produse promotionale cu marca Strengari sau achizitiona banuti virtuali cu care copilul lor poate imbunatati aspectul vizual al paginilor sale. Banutii virtuali se mai strang si contribuind cu informatii pe site. Asadar, copilul invata si sa castige banuti, iar apoi cum sa ii cheltuiasca cu cap.

Siteul are un design viu, colorat, foarte atractiv pentru copii. Desenele de pe fundal si cele animate din cadrul paginilor ii stimuleaza vizual pe cei mici. Sectiunile sunt clar delimitate si se naviga usor. Si in siguranta, bineinteles.

Cam astea ar fi functionalitatile, insa ca sa fiu obiectiv trebuie sa vorbesc si despre disfunctionalitati. Si cum mie imi sar in ochi in primul rand greselile gramaticale – va jur, nu le vanez, doar imi sar in ochi! – in Ghidul parintilor scrie asa: “Copiii isi pot dezvolta abilitatea de a folosi o tastatura, de a citi si de a participa activ la creearea de poezi, povesti , desene si ghicitori.” si in cadrul urmatorului paragraf se incepe cu subiectul subinteles “copiii” si se termina cu “pagina contului sau”. O alta problema e ca nu se salveaza datele profilului. De fiecare data cand intru sa editez profilul, trebuie sa setez judetul si orasul si e enervant. De asemenea, in sectiunea testelor, “Testul zodiilor” nu functioneaza cum ar trebui, sau poate asta e si scopul, sa arate ca nicio zodie nu are “calitati negative“, ca sa citez. Mici inadvertente ce trebuie indreptate.

Inteleg ca e inca la inceput si cu ajutorul comunitatii o sa se rezolve toate. Pentru ca, nu-i asa, feedbackul e cel mai important.

  • Digg it
  • Posteaza pe Facebook
  • 7 Comentarii

7 Comentarii la “Ajutor online pentru parinti”

  1. Doru zice pe :

    “nicio zodie” asa se scrie? Nu indraznesc sa te contrazic ca vorba aia tu esti vanatorul :P. Interesant site il bag la arhiva, ms.

  2. Jorjel zice pe :

    @Doru: Da, asa se scrie dupa noile norme, desi e o intreaga poveste. ­čśŤ

    Legat de site, pana ajunge sa se joace Sebi sunt sigur ca o sa te joci si tu. ­čśÇ

  3. Doru zice pe :

    @Jorjel: Trimite un link cu povestea, sunt curios s-o aflu’. Am intrebat-o si pe Ioni si cica asa este. Sunt 2-3 ani cica nu mai stie nici ea exact. Trebuia sa sconsult profesorul ­čÖé Apropo se site, nu m-a tinut decat cateva minute oricum mai intram.

  4. Jorjel zice pe :

    @Doru: Poti citi la diacritica despre niciun/nicio.

    Daca nu te-a tinut decat cateva minute inseamna ca nu ai intrat la toate sectiunile. ­čśŤ Mai ales la jocuri. ­čśÇ

  5. Elisabeta zice pe :

    Tot printre fisierele mele am gasit si asta.Poate te ajuta.
    CAPITOLUL I. Familia ├«n context istoric ┼či social

    ÔÇ×Cel mai mare serviciu social pe care-l poate
    face cineva ┼ú─ârii ┼či umanit─â┼úii este s─â
    alc─âtuiasc─â o familieÔÇŁ
    George Bernard Shaw

    1. Definiri, tipologie ┼či func┼úiile familiei

    C├ónd rostim cuv├óntul ÔÇ×familieÔÇŁ, o facem de cele mai multe ori trec├ónd cu vederea aspectele ce ┼úin de originea ┼či longivitatea acestui concept. Dac─â intr─âm ├«n detalii, vom constata c─â cea mai veche form─â de colectivitate uman─â este ÔÇ×familiaÔÇŁ.
    Cuv├óntul ÔÇ×familieÔÇŁ ├«┼či are ob├ór┼čia ├«n latinescul famulus care semnific─â ├«n sens larg: supus, ascult─âtor, iar ├«n sens restr├óns: slug─â, rob, slujitor. Structura familiei a cunoscut de-a lungul timpului numeroase transform─âri, acestea din urm─â fiind generate de modul de organizare a societ─â┼úii proprii perioadei respective.
    Astfel, ├«n societatea antic─â ebraic─â, tat─âl exercita o autoritate absolut─â asupra celorlal┼úi membri ai familiei, iar ÔÇ×copiii erau ├«nv─â┼úa┼úi s─â se supun─â hot─âr├órilor familiale ┼či se pedepseau cu moartea ├«n cazul ├«n care ├«┼či loveau sau blestemau p─ârin┼úiiÔÇŁ , situa┼úie similar─â cu cea a poporului persan unde femeia era datoare s─â asculte ├«n totalitate de so┼úul ei, iar educa┼úia copiilor ├«n primii 5 ani realiz├óndu-se de c─âtre mam─â.
    ├Än perioada clasic─â a civiliza┼úiei grece┼čti (sec. V. ├«.e.n.), dac─â familia nu dispunea de mijloace materiale pentru cre┼čterea copilului, acesta din urm─â era p─âr─âsit de familie ├«ntr-un loc public unde putea fi luat de cineva pentru a-l cre┼čte, ├«n timp ce, ├«n societatea medieval─â, copilul era privit ca ÔÇ×o miniatur─â a unui om maturÔÇŁ .
    Secolul al XVIII-lea, numit ┼či secolul iluminismului, aduce cu sine fenomenul industrializ─ârii capitaliste ┼či totodat─â reducerea num─ârului de copii ├«n familie.
    Dup─â primul r─âzboi mondial, Freud enun┼ú─â ideea c─â ÔÇ×dezvoltarea copilului depinde de interac┼úiunea p─ârin┼úi-copiiÔÇŁ. Ulterior, ├«n epoca modern─â se introduce conceptul de ÔÇ×planificare familial─âÔÇŁ, se modific─â dimensiunea familiei ┼či se ajunge la concluzia c─â un num─âr mic de copii ├«ntr-o familie permite o cre┼čtere ┼či o educare corespunz─âtoare a acestora.
    De-a lungul timpului, ├«n cercet─ârile ├«ntreprinse ├«n domeniul familiei, s-au formulat mai multe defini┼úii ale acesteia. Astfel, familia este ÔÇ×o form─â de comunitate uman─â ale c─ârei rela┼úii ├«ntre membrii s─âi (rela┼úii de esen┼ú─â natural-biologic─â, spiritual-afectiv─â ┼či moral-juridic─â) permit continuitatea speciei umane ┼či evolu┼úia societ─â┼úiiÔÇŁ .
    Un alt mod de definire al familiei este de ÔÇ×grup social, realizat prin c─âs─âtorie, cuprinz├ónd oameni care tr─âiesc ├«mpreun─â, cu o gospod─ârie comun─â, care sunt lega┼úi prin anumite rela┼úii natural-biologice, psihice, morale ┼či juridice ┼či care r─âspund unul pentru altul ├«n fa┼úa societ─â┼úiiÔÇŁ .
    Dic┼úionarul de filosofie define┼čte familia ca fiind ÔÇ×forma primar─â de comunitate uman─â care cuprinde un grup de oameni lega┼úi prin consangvinitate ┼či ├«nrudireÔÇŁ , ├«n timp ce, dic┼úionarul Unesco define┼čte familia ca ÔÇ×forma de comunitate uman─â, ├«ntemeiat─â prin c─âs─âtorie, care une┼čte pe so┼úi ┼či pe descenden┼úii acestora prin rela┼úii str├ónse de ordin biologic, economic, psihologic, spiritualÔÇŁ. (A. St─ânoiu, 1983,)
    M. Sp├ónu este de p─ârere c─â familia reprezint─â acea ÔÇ×entitate cultural─â, social─â, economic─â, care garanteaz─â satisfacerea necesit─â┼úilor ┼či ├«mplinirea aspira┼úiilor membrilor s─âi, asigur├ónd securitatea emo┼úional─â, sexual─â, economic─âÔÇŁ .
    Constitu┼úia Rom├óniei specific─â ├«n articolul 44 (1) : ÔÇ×Familia desemneaz─â ├«n sens larg un grup social ai c─ârui membri sunt lega┼úi prin raporturi de v├órst─â, c─âs─âtorie sau adop┼úie ┼či care tr─âiesc ├«mpreun─â, coopereaz─â sub raport economic ┼či au grij─â de copii. ├Än sens restr├óns este un grup social format dintr-un cuplu c─âs─âtorit ┼či din copiii acestuiaÔÇŁ.
    Pentru no┼úiunea de familie, limba ebraic─â, biblic─â folose┼čte termenul de ÔÇ×baithÔÇŁ , ce are ├«n vedere at├ót casa ce-i ad─âposte┼čte pe membrii unei familii (Iov, 8, 15), c├ót ┼či pe membrii ┼či descenden┼úii unei familii (Facerea, 18, 19).
    Atunci c├ónd vorbim de familie avem ├«n vedere ┼či varietatea tipologic─â a acesteia. Astfel, dup─â criteriul normalit─â┼úii, familiile se clasific─â :

    1. Familia normal─â : este familia care ÔÇ×├«┼či asum─â sarcina ├«ndeplinirii tuturor func┼úiilorÔÇŁ (A. St─ânoiu, 1983) ┼či se caracterizeaz─â prin ÔÇ×coeziunea ┼či adaptabilitatea membrilor s─âiÔÇŁ , termenul de coeziune exprim├ónd ÔÇ×raporturile de solidaritate, ├«mbinare, apropiere, unitate ┼či sprijin dintre membriÔÇŁ . Gross Martin precizeaz─â c─â prin intermediul coeziunii putem testa gradul de rezisten┼ú─â al unui grup familial ÔÇ×la for┼úele de ruptur─â, fie ele interne, fie externeÔÇŁ.
    ├Än cadrul acestei familii se constat─â o interac┼úiune favorabil─â at├ót ├«ntre membrii familiei, c├ót ┼či ├«ntre ace┼čtia ┼či membrii exteriori grupului, familia normal─â constituind exemplul familiei demne de urmat.
    Din categoria familiilor normale fac parte :

    1.1. Familia nuclear─â ÔÇô este alc─âtuit─â din so┼úi ┼či copiii acestora nec─âs─âtori┼úi (proprii sau adopta┼úi) ┼či este ÔÇ×o structur─â democratic─â, bazat─â pe consens, egalitate ┼či complementaritatea rolurilor de so┼ú-so┼úie, precum ┼či o participare cresc├ónd─â a copiilorÔÇŁ , oferind tuturor membrilor s─âi sprijin emo┼úional, protec┼úie ┼či posibilitatea de satisfacere a nevoilor de comunicare.
    Fiecare individ normal aparţine la cel puţin 2 familii nucleare :
    ÔÇó familia de origine sau familia consanguin─â ÔÇô este familia ├«n care individul se na┼čte, cre┼čte, alc─âtuit─â fiind din mam─â, tat─â, fra┼úi, surori;
    ÔÇó familia de procreere ÔÇô ├«ntemeiat─â prin c─âs─âtorie, av├ónd ├«n componen┼úa sa : so┼úul, so┼úia, fiii ┼či fiicele, cunoscut─â ┼či sub denumirea de familie proprie (format─â prin alegerea partenerului de via┼ú─â) sau familia conjugal─â (pentru a sugera c─â ├«┼či are originea ├«n c─âs─âtoria partenerilor ajun┼či la v├órsta maturit─â┼úii).

    1.2. Familia extins─â sau l─ârgit─â, cuprinde dou─â, trei genera┼úii reunite ┼či are drept caracteristic─â func┼úional─â ÔÇ×conservatorismul, p─âstrarea tradi┼úiilor, obiceiurilor ┼či stilului familial dominantÔÇŁ . Astfel de familie func┼úioneaz─â deseori prin respectarea unor norme fixe, rigide, lucru care se finalizeaz─â de cele mai multe ori cu apari┼úia conflictelor ├«ntre genera┼úii, iar valorile religioase, morale, culturale se transmit cu o mai mare u┼čurin┼ú─â ├«n r├óndul familiei extinse.
    Burgess define┼čte familia extins─â ca fiind ÔÇ×o structur─âÔÇŁ de tip autoritar condus─â de ┼čef pater, incluz├ónd mai multe genera┼úii, ce convie┼úuiesc laolalt─â, ├«ntr-o precis─â diviziune ┼či stratificare a rolurilor, ├«n care alegerea partenerului este f─âcut─â de p─ârin┼úi, pe baza statutului economic ┼či social, iar subordonarea obliga┼úiilor ┼či urmarea tradi┼úiilor sunt a┼čtept─âri majore . Familia l─ârgit─â include urm─âtoarele subtipuri de familii :
    ÔÇó familia l─ârgit─â pe vertical─â ÔÇô alc─âtuit─â din so┼ú, so┼úie, copiii ┼či p─ârin┼úii unuia dintre so┼úi;
    ÔÇó familia l─ârgit─â pe vertical─â ÔÇô format─â din so┼ú, so┼úie ┼či fra┼úii unuia dintre so┼úi;
    ÔÇó familia l─ârgit─â pe orizontal─â ┼či pe vertical─â ÔÇô format─â din so┼ú, so┼úie, copii ┼či p─ârin┼úii unuia dintre so┼úi ┼či fra┼úii acestuia.
    După criteriul funcţionalităţii s-a idedtificat următoarea tipologie :
    ÔÇó familia organizat─â (legal constituit─â, cu rela┼úii normale ├«ntre p─ârin┼úi ┼či copii);
    ÔÇó familia aparent organizat─â (par┼úial dezorganizat─â) ÔÇô c├ónd echilibrul familiei este alterat prin conflicte repetate dintre p─ârin┼úi, dintre p─ârin┼úi ┼či copii;
    ÔÇó familia dezorganizat─â (p─ârin┼úii sunt desp─âr┼úi┼úi);
    ÔÇó familia descompletat─â (unul din p─ârin┼úi a decedat);
    ÔÇó familia neorganizat─â (familia concubin─â);
    ÔÇó familia reorganizat─â (unul din so┼úi s-a rec─âs─âtorit).

    2. Familia anormal─â ÔÇô este cunoscut─â sub denumirea de familie dezorganizat─â, vulnerabil─â sau disfunc┼úional─â ┼či se caracterizat─â de faptul c─â una sau mai multe func┼úii nu sunt ├«ndeplinite ├«n mod corespunz─âtor.
    Când vorbim de familiile dezorganizate trebuie să avem în vedere următoarele variabile :
    a. situ┼úia socio-economic─â ÔÇô cu c├ót familiile se confrunt─â cu dificult─â┼úi familiale mai mari cu at├ót riscul de a intra ├«n r├óndul familiilor dezorganizate este mai accentuat;
    b. stabilitatea c─âminului (cazuri de abandon, divor┼ú, deces ┼či separare);
    c. climatul conjugal (alcoolismul, conduite agresive ┼či violen┼ú─â fa┼ú─â de copii, p─ârin┼úii au antecedente penale);
    d. stilul educativ al p─ârintelui (modul de supraveghere ┼či control parental, sisteme de recompense ┼či sanc┼úiuni, autoritate exagerat─â).

    După criteriul locuinţei :
    Familia de reziden┼ú─â ÔÇô este familia ├«n care ÔÇ×toate persoanele locuiesc ├«n aceea┼či cas─â, au locuin┼ú─â comun─âÔÇŁ . (A. St─ânoiu, M. Voinea, 1983, p. 13)
    Familia de interac┼úiune este ÔÇ×grupul de persoane ├«ntre care exist─â rela┼úii de rudenie, dar ┼či alte rela┼úii cum ar fi cele de ├«ntrajutorare, schimburi reciproce de vizite, produseÔÇŁ .

    Funcţiile familiei
    Din totdeauna, familia a ├«ndeplinit o varietate de func┼úii, care reprezint─â ÔÇ×totalitatea responsabilit─â┼úilor ce revin acesteiaÔÇŁ (I. Mitrofan, 1991, p. 156), modul lor de manifestare av├ónd nuan┼úe diferite de la o societate la alta.
    În urma unor cercetări s-a identificat existenţa a două categorii de factori care influenţează funcţionalitatea unei familii :

    1. Factori externi ÔÇô ├«┼či exercit─â ac┼úiunea din exteriorul familiei manifest├ónd o puternic─â influen┼ú─â asupra acesteia.
    Din categoria factorilor externi fac parte :
    ÔÇó caracterul totalitar sau democratic al societ─â┼úii ÔÇô care are repercusiuni asupra solidarit─â┼úii ┼či socializ─ârii descenden┼úilor;
    ÔÇó nivelul de dezvoltare economic─â a socit─â┼úii ÔÇô care influen┼úeaz─â func┼úia economic─â ┼či reproductiv─â a familiei;
    ÔÇó legisla┼úia ÔÇô cu urm─âri asupra func┼úiei sexuale ┼či reproductive a familiei;
    ÔÇó nivelul de instruc┼úie ┼či educa┼úie ÔÇô care influen┼úeaz─â func┼úia de socializare ┼či reproducere a familiei.

    2. Factori interni ÔÇô sunt factorii interiori familiei, ├«n categoria acestora fiind inclu┼či :
    ÔÇó dimensiunea familiei ÔÇô care ├«┼či exercit─â influen┼úa asupra modului de realizare a func┼úiei de socializare ┼či solidaritate a familiei;
    ÔÇó structura familiei ÔÇô cu repercusiuni asupra func┼úiei economice ┼či reproductive a familiei;
    ÔÇó diviziunea rolurilor ┼či autorit─â┼úii ÔÇô manifest─â consecin┼úe asupra solidarit─â┼úii familiale.

    Familia ├«ndepline┼čte patru categorii de func┼úii fundamentale. ├Äns─â nu putem afirma cu certitudine c─â aceste func┼úii sunt ├«ntr-adev─âr ÔÇ×fundamentaleÔÇŁ, ├«ntruc├ót ├«n societatea contemporan─â unele dintre ele ┼či-au diminuat drastic rolul.

    Funcţiile amintite sunt :
    ÔÇó func┼úia economic─â;
    ÔÇó func┼úia educa┼úional─â;
    ÔÇó func┼úia de solidaritate;
    ÔÇó func┼úia sexual─â ┼či reproductiv─â.
    ÔÇ×F─âr─â prima ┼či a treia func┼úie, societatea uman─â ar muri, f─âr─â a doua, via┼úa ├«ns─â┼či ar ├«nceta, f─âr─â a patra, cultura ar ajunge la un sf├ór┼čitÔÇŁ .

    1. Funcţia economică
    I. Mitrofan , afirm─â c─â dintre toate func┼úiile familiei, ÔÇ×func┼úia economic─â a fost ┼či va r─âm├óne cea mai important─âÔÇŁ.
    ├Än societatea tradi┼úional─â bun─âstarea constituia un prim criteriu de alegere a partenerului de via┼ú─â, lucru valabil ┼či ├«n societatea contemporan─â, cu precizarea faptului c─â, ├«n zilele noastre bun─âstarea nu este privit─â ca fiind fundamental─â ├«n ├«ntemeierea unei familii, ci ca o necesitate ├«n acest sens.
    Pentru a reu┼či s─â supravie┼úuiasc─â, familia este nevoit─â s─â-┼či asigure un minimum de venituri ├«n vederea satisfacerii nevoilor de baz─â, fapt care ├«i permite s─â se orient ┼či ├«n direc┼úia ├«ndeplinirii celorlalte func┼úii.
    Func┼úia economic─â a suferit de-a lungul timpului numeroase modific─âri. Astfel, ├«n condi┼úiile sclavagismului ┼či feudalismului, ÔÇ×familia constituia o unitate economic─â ┼či social─âÔÇŁ , (T. Filipescu, 1989, p. 21), iar ├«n cele ale capitalismului produc┼úia industrial─â dep─â┼če┼čte cadrul familial, produc┼úia agricol─â mecanizat─â reduce sim┼úitor rolul economic al familiei ┼ú─âr─âne┼čti.
    În societatea tradiţioinală, funcţia economică cuprindea trei dimensiuni:
    a. dimensiunea productiv─â (realizarea bunurilor ┼či produselor necesare supravie┼úuirii);
    b. dimensiunea profesională (care vizează transmiterea ocupaţiilor de la o generaţie la alta);
    c. dimensiunea financiar─â (presupune existen┼úa ├«n cadrul familiei a unui buget de venituri ┼či cheltuieli).
    ├Än societatea contemporan─â, familia nu mai reu┼če┼čte s─â supravie┼úuiasc─â doar din produc┼úia proprie, ea fiind ÔÇ×dependent─â de veniturile c├ó┼čtigate ├«n afara gospod─ârieiÔÇŁ. (Ilu┼ú, P., 1995) O alt─â modificare s-a produs ┼či la nivelul dimensiunii profesionale, astfel c─â nu se mai practic─â transmiterea ocupa┼úiilor de la o genera┼úie la alta, t├ón─ârul av├ónd posibilitatea de a-┼či alege singur meseria pe care ┼či-o dore┼čte.
    Schimb─âri au survenit ┼či ├«n componenta financiar─â a familiei, deseori familia contemporan─â confrunt├óndu-se cu situa┼úia unui buget dezechilibrat, buget care este dependent de numero┼či factori: v├órsta membrilor familiei, practicile alimentare, crizele economice. Ansamblul cheltuielilor efectuate de o familie ├«n vederea satisfacerii trebuin┼úelor fundamentale este foarte important─â ÔÇ×furniz├ónd date despre nivelul de trai al acesteiaÔÇŁ . Func┼úia economic─â este indicatorul principal de echilibru ├«ntr-o familie.

    2. Funcţia educaţională
    Cuv├óntul ÔÇ×educa┼úieÔÇŁ este de origine latin─â (educo, -are = a cre┼čte, a cultiva) ┼či desemneaz─â ÔÇ×contribu┼úia familiei la func┼úionarea ├«ntregului societalÔÇŁ .
    ├Än sens istoric, educa┼úia este ÔÇ×procesul de transmitere ┼či asimilare a experien┼úei economice, politice, religioase, filosofice, artistice, ┼čtiin┼úifice, tehnice, de la ├«nainta┼či la urma┼čiÔÇŁ .
    În fazele incipiente ale dezvoltării societăţii, transmiterea informaţiilor se realiza pe cale orală, într-o manieră neorganizată (în comunităţile gentilico-
    tribale). Ulterior, ├«n etapele avansate de dezvoltare a societ─â┼úii, la unele popoare (egipteni, indieni), educa┼úia se realiza ca ini┼úiere ├«n temple, cunoa┼čterea fiind considerat─â ca fiind un act sacru.
    Educa┼úia ├«n familie ÔÇô desemneaz─â ÔÇ×ansamblul influen┼úelor exercitate ├«n cadrul familiei asupra copiilor ├«n vederea preg─âtirii ┼či form─ârii lor pentru via┼ú─âÔÇŁ , familia fiind inclus─â ├«n categoria celor mai importan┼úi factori educativi, influen┼úa acesteia asupra evolu┼úiei educative a copilului av├ónd un rol major ├«nc─â de la na┼čterea acestuia.
    Se nume┼čte educa┼úie familial─â ÔÇ×ac┼úiunea de a cre┼čte ┼či educa unul sau mai mul┼úi copii, desf─â┼čurat─â cel mai adesea ├«n grupuri familiale de c─âtre adul┼úi, p─ârin┼úii copiilor respectiviÔÇŁ. (P. Durning, 1995)
    Func┼úia educativ─â este ÔÇ×indicatorul cel mai elocventÔÇŁ al echilibrului ├«ntr-o familie , aceasta din urm─â fiind cea care realizeaz─â educa┼úia primar─â a copiilor, p─ârin┼úii ├«ndeplinind func┼úia de profesori ┼či fondatori ai personalit─â┼úii acestora.
    Părinţii exercită influenţe educaţionale asupra copiilor lor prin două modalităţi : (I. Mitrofan, 1991)
    a. direct ÔÇô utiliz├ónd un ansamblu de metode, strategii, tehnici educative.
    Conceptul de ÔÇ×strategie educativ─â a familieiÔÇŁ face referire la ÔÇ×un pluralism al metodelor familiale, pe de o parte, ┼či al metodelor educative, pe de alt─â parteÔÇŁ . Cu alte cuvinte, strategia educativ─â desemneaz─â ansamblul metodelor, tehnicilor educative utilizate de p─ârin┼úi, ├«n scopul educ─ârii copiilor lor.
    b. indirect ÔÇô prin metodele comportamentale oferite de p─ârin┼úi copiilor lor, prin climatul familial existent.
    Conceptul de climat familial desemneaz─â ÔÇ×un ansamblu de st─âri psihice, moduri de rela┼úionare interpersonal─â, atitudini, nivel de satisfac┼úie ce caracterizeaz─â grupul familial pe o perioad─â mai mare de timpÔÇŁ .
    M. Gilly (1976) afirma c─â ┼čcolarul are nevoie de un mediu familial ├«n care s─â se simt─â ├«n siguran┼ú─â. El simte nevoia unor p─ârin┼úi ÔÇ×calmi, ├«n┼úeleg─âtori, afectuo┼čiÔÇŁ ┼či manifest─â dorin┼úa ca ace┼čtia s─â dovedeasc─â interes sporit fa┼ú─â de lucrurile care reprezint─â importan┼ú─â pentru el.
    ÔÇ×Pentru a educa un copil, trebuie mai ├«nt├ói ┼či f─âr─â ├«ncetare s─â te educi pe tineÔÇŁ afirma C. Dumitriu , sublinind astfel importan┼úa preg─âtirii permanente a p─ârin┼úilor ├«n exercitarea func┼úiei educative asupra copiilor.
    Pentru exercitarea funcţiei educative o familie trebuie să îndeplinească patru condiţii:
    1. s─â con┼čtientizeze necesitatea ac┼úiunii educative;
    2. s─â-┼či doreasc─â s─â ├«ndeplineasc─â aceast─â sarcin─â;
    3. s─â aib─â o imagine exact─â a ceea ce dore┼čte s─â duc─â la ├«ndeplinire ;
    4. s─â aib─â timpul ┼či mijloacele corespunz─âtoare atingerii obiectivelor propuse.
    Funcţia educativă cuprinde, la rândul său următoarele subfuncţii :
    a. integral-formativ─â, care ├«┼či face sim┼úit─â prezen┼úa ├«n fazele de ├«nceput ale ontogenezei, faz─â ├«n care copiii primesc r─âspunsuri la avalan┼ča de ├«ntreb─âri. Este etapa ├«n care copilul ├«┼či ├«nsu┼če┼čte o serie de cuno┼čtin┼úe, deprinderi, aptitudini.
    b. psiho-moral─â ÔÇô etapa form─ârii unor tr─âs─âturi, atitudini morale pozitive. De men┼úionat importan┼úa pe care o reprezint─â influen┼úa modelelor comportamentale ale p─ârin┼úilor ┼či climatul familial ├«n dezvoltarea ulterioar─â a copilului.
    c. social-integrativ─â ÔÇô face referire la nivelul de adaptare ┼či integrare a copilului ├«n raport cu cerin┼úele vie┼úii.
    d. cultural-formativ─â ÔÇô vizeaz─â dezvoltarea ┼či educarea spiritului critic, a sentimentelor estetice.
    ├Än societatea contemporan─â, au intervenit o serie de modific─âri, astfel c─â responsabilit─â┼úi ce ┼úineau de p─ârin┼úi ├«n exercitarea acestei func┼úii au fost preluate de stat. Putem afirma c─â s-a produs o restructurare a func┼úiei educative, dar acest lucru nu trebuie interpretat ca o diminuare a importan┼úei func┼úiei educative a familiei. Importan┼úa acesteia cre┼čte permanent ┼či cere s─â fie c├ót mai organizat─â ┼či integrat─â ra┼úional ├«n func┼úia educativ─â a ├«ntregii societ─â┼úi.
    Leon Tope a realizat o clasificare a familiei în funcţie de rezultatele obţinute în exercitarea funcţiei educative :
    a. familii educogene ├«naintate ÔÇô care manifest─â interes sporit ├«n educarea copiilor, prin implicarea ├«n ac┼úiunile ┼či activit─â┼úile organizate de ┼čcoal─â, prin ├«ncurajarea preg─âtirii culturale ┼či profesionale a acestora.
    b. familii satisf─âc─âtor educogene ÔÇô urm─âresc s─â asigure ├«n primul r├ónd confortul material necesar copilului. Sunt interesate ┼či de educarea copiilor, dar acest interes nu se concretizeaz─â ├«n ac┼úiuni organizate sistematic.
    c. familii slab educogene ÔÇô caracterizate prin conflicte frecvente ├«ntre p─ârin┼úi, p─ârin┼úi-copii, insuccese ┼čcolare ale copiilor.
    Exercitarea funcţiei educative se realizează diferit de la o familie la alta. Variabilele care se iau în calcul sunt :
    – nivelul de preg─âtire al p─ârin┼úilor;
    – gradul de integrare a familiei ├«n societate;
    – timpul disponibil al p─ârin┼úilor ├«n educarea copiilor;
    – modul ├«n care au fost educa┼úi p─ârin┼úii ├«n exercitarea func┼úiei educative.
    Societatea contemporan─â a adus cu sine numeroase modific─âri ale func┼úiei educative, dar aceasta nu ├«nseamn─â c─â familia ┼či-a diminuat rolul ┼či importan┼úa ├«n exercitarea acestei func┼úii.
    Nu trebuie uitat niciodat─â faptul c─â nimeni nu va putea suplini rolul educativ al familiei.

    3. Funcţia de solidaritate
    Func┼úia de solidaritate asigur─â ÔÇ×unitatea, coeziunea, protec┼úia ┼či ├«ncrederea mediului familialÔÇŁ , presupun├ónd o implicare a tuturor membrilor unei familii, ├«n condi┼úiile respectului dragostei ┼či sprijinului reciproc manifestat ├«ntre ace┼čtia.
    Solidaritatea se poate modela ┼či perfec┼úiona pe ├«ntreg parcursul vie┼úii familiale ├«ns─â, pentru a ajunge la un nivel satisf─âc─âtor este necesar ca fiecare membru al familiei s─â aib─â o contribu┼úie ├«n acest sens.
    ├Äntr-o familie putem vorbi despre existen┼úa a ÔÇ×trei niveluri de solidaritateÔÇŁ .
    a. rela┼úia conjugal─â, presupune o atent─â analiz─â a motiva┼úiilor reale ce stau la baza parteneriatului erotic ┼či afectiv.
    ├Än condi┼úiile ├«n care partenerii se g─âsesc ├«n situa┼úia satisfacerii reciproce a nevoilor ┼či trebuin┼úelor se poate vorbi despre o c─âs─âtorie durabil─â ┼či despre un confort fizic ┼či psihic al partenerilor.
    b. rela┼úia parental─â ÔÇô are ├«n vedere maniera ┼či strategiile educa┼úionale utilizate de p─ârin┼ú ├«n raport cu copiii lor.

    Implicarea p─ârin┼úilor ├«n exercitarea func┼úiei educative difer─â de la o societate la alta. Duvall (1971) vorbe┼čte despre existen┼úa a dou─â tipuri de modele ale rela┼úiei p─ârinte-copil :
    ÔÇó modelul mamei tradi┼úionale (rigid─â, perseverent─â) ┼či
    ÔÇó modelul mamei moderne (care pune accentul pe dezvoltarea capacit─â┼úilor intelectuale ale copiilor).
    E. A. Elder identific─â :
    – modelul tat─âlui tradi┼úional (care asigur─â suportul material necesar supravie┼úuirii familiei ┼či care se impune prin autoritate ┼či exigen┼ú─â) ┼či
    – modelul tat─âlui modern (indulgent, care petrece un timp limitat cu copilul).
    c. rela┼úia fratern─â ÔÇô desemneaz─â ansamblul rela┼úiilor interpersonale dintre copiii ce apar┼úin aceleia┼či familii, studiile demonstr├ónd c─â fra┼úii mai mari joac─â un rol semnificativ ├«n educarea celorlal┼úi copii. Adesea ei ÔÇ×reprezint─â modele de identificare mai influente dec├ót p─ârin┼úiiÔÇŁ deoareca ei mijlocesc integrarea fra┼úilor mai mici ├«n diferite grupuri sociale.
    ├Äntr-o lucrare recent─â, Viviane Ismbert-Jamate eviden┼úiaz─â rolul solidarit─â┼úii fraterne ├«n reu┼čita ┼čcolar─â ┼či social─â. Nu de pu┼úine ori s-a constatat c─â fra┼úii mai mari constituie pentru cei mai mici modele ┼či suport educa┼úional.

    4. Func┼úia reproductiv─â ┼či sexual─â
    ÔÇ×Potrivit concep┼úiei materialiste, momentul hot─âr├ótor ├«n istorie este produc┼úia ┼či reproduc┼úia vie┼úii nemijlocite. Aceast─â producere este de dou─â feluri: pe de o parte producerea mijloacelor de subzisten┼ú─â ÔÇô alimente, ├«mbr─âc─âminte, locuin┼ú─â, pe de alt─â parte, producerea omului ├«nsu┼či, perpetuarea speciei.
    J. Evola ├«n lucrarea ÔÇ×Metafizica sexuluiÔÇŁ- 1994, consider─â c─â sexualitatea ┼či reproducerea sunt ├«ntr-un raport invers propor┼úional. ÔÇ×Cu c├ót e mai puternic unul din cele dou─â elemente, cu at├ót cel─âlalt e mai slabÔÇŁ.
    ├Än societatea contemporan─â observ─âm c─â se acord─â o importan┼ú─â exagerat─â sexualit─â┼úii. Acest fapt nu constituie un lucru negativ, dar ├«i determin─â pe indivizi s─â oscileze ├«ntre cele dou─â extreme : dorin┼úa de a poseda ┼či teama de a nu fi destul de bun ├«n actul sexual.
    ├Än prezent func┼úia sexual─â ┼či reproductiv─â a cunoscut schimb─âri masive comparativ cu societatea tradi┼úional─â, lucru care a condus la o maximizare a sexualit─â┼úii ┼či minimizare a fertilit─â┼úii.

    2. De la familia tradiţională la familia modernă

    Tradi┼úionalitatea constituie r─âd─âcina sau punctul de plecare al modernit─â┼úii, av├ónd ca tr─âs─âtur─â definitorie tradi┼úia, care se identific─â cu ÔÇ×conservatorismul, rigiditatea ┼či localismulÔÇŁ .
    Modernitatea reprezint─â opusul tradi┼úionalit─â┼úii, oper├ónd cu valori, principii, norme, caracterizate prin ÔÇ×flexibilitate, individualism, dinamism, universalismÔÇŁ .
    ├Än cele dou─â perioade istorice la care am f─âcut referire stilul de via┼ú─â familial─â este foarte diferit. Astfel, ├«n societatea tradi┼úional─â familia respecta cu stricte┼úe normele specifice majorit─â┼úii, ├«n timp ce principiile, valorile reduse numeric sau ca identitate erau excluse, fapt care nu caracterizeaz─â ┼či modernitatea ce ├«nglobeaz─â o varietate de stiluri de via┼ú─â, fiecare individ fiind liber s─â adere la cel cu care este compatibil.
    Familia tradi┼úional─â situeaz─â ├«n v├órful ierarhiei valorilor ÔÇ×autoritateaÔÇŁ care revine b─ârbatului, acesta din urm─â fiind considerat superior so┼úiei ┼či copiilor, familia contemporan─â promov├ónd cooperarea, egalitatea, comunicarea ├«ntre membrii familiei.
    ├Än prezent, familia nu mai de┼úine ÔÇ×monopolul educa┼úiei tinerei genera┼úiiÔÇŁ ├«n desf─â┼čurarea procesului educa┼úional fiind implicate ┼či persoane extra-familiale.
    Spre deosebire de familia tradi┼úional─â, ├«n ziua de azi se acord─â o importan┼ú─â sporit─â ┼čcolarit─â┼úii, p─ârin┼úii manifest├óndu-┼či interesul ┼či concentr├óndu-┼či eforturile ├«n vederea sprijinirii activit─â┼úii ┼čcolare a copiilor lor. ├Än trecut, atitudinea p─ârin┼úilor fa┼ú─â de ┼čcoal─â era una de ignorare, de subestimare, copiii fiind adesea folosi┼úi de p─ârin┼úi ├«n activit─â┼úile gospod─âre┼čti.
    Modernitatea a adus cu sine o modificare a rolurilor parentale ├«n raport cu ├«ndeplinirea atribu┼úiilor educative. Astfel, dac─â ├«n trecut sarcina cre┼čterii ┼či educ─ârii copiilor revenea femeii, b─ârbatul av├ónd obliga┼úia de a asigura echilibrul economic al familiei, ast─âzi se pune problema egalit─â┼úii de gen, a afirm─ârii profesionale a femeii. ├Än prezent ambii p─ârin┼úi sunt implica┼úi ├«n egal─â m─âsur─â ├«n procesul de cre┼čtere ┼či educare a copiilor.
    Dac─â ├«n familia tradi┼úional─â copilul era ├«n centrul aten┼úiei familiale, aceasta din urm─â fiind preocupat─â de asigurarea unor condi┼úii optime cre┼čterii ┼či educ─ârii lui, ast─âzi se pune accent pe importan┼úa interrela┼úion─ârilor dintre membrii familiei, ace┼čtia reg─âsindu-se ├«n ipostaza de parteneri pentru reu┼čita social─â.
    Tradi┼úionalismul se identific─â cu o atitudine de ÔÇ×indiferen┼ú─âÔÇŁ matern─â, atitudine justificat─â de lipsa condi┼úiilor necesare asigur─ârii unui trai satisf─âc─âtor pentru copii. Ast─âzi se poate vorbi de o exagerare a grijii ┼či afec┼úiunii materne.
    Propriu societ─â┼úii contemporane este ┼či desacralizarea c─âs─âtoriei. Se constat─â o reducere a motiva┼úiei economice, o cre┼čtere a heterogamiei (origini sociale diferite ale partenerilor), sc─âderea implic─ârii p─ârin┼úilor ├«n c─âs─âtoria tinerilor, declinul familiei nucleare bazat─â pe c─âs─âtorie, extinderea toleran┼úei fa┼ú─â de noile forme de convie┼úuire. ├Än societatea actual─â se constat─â o sc─âdere a num─ârului c─âs─âtoriilor ┼či o cre┼čtere alarmant─â a num─ârului cuplurilor care tr─âiesc ├«n concubinaj.
    ├Än trecut ÔÇ×b─ârbatul muncea ├«n afar─â, ├«n timp ce femeia se ocupa de c─âminul eiÔÇŁ . Ast─âzi, ambii parteneri sunt salaria┼úi, femeile ┼či-au c├ó┼čtigat independen┼úa financiar─â ┼či prefer─â s─â se realizeze, ini┼úial profesional ┼či ulterior familial. Ob┼úinerea autonomiei familiale de c─âtre femei, reduce motiva┼úia acestora de a se c─âs─âtori legal, multe dintre ele aleg├ónd alternativa ÔÇ×unei c─âs─âtorii f─âr─â acteÔÇŁ.
    Un aspect care se impune a fi luat ├«n considerare face referire la v├órsta la c─âs─âtorie. ├Än trecut fetele se c─âs─âtoreau la 16-18 ani iar b─âie┼úii ├«ntre 20-25 ani. ├Än prezent, se constat─â un decalaj de 4-5 ani comparativ cu societatea tradi┼úional─â, o cauz─â frecvent─â ce st─â la originea modific─ârii v├órstei la c─âs─âtorie fiind cre┼čterea propor┼úiei femeilor ┼čcolarizate.
    Dac─â ├«n trecut menirea femeilor era de a na┼čte copii ┼či de a se ocupa de cre┼čterea lor, dezvoltarea, educarea acestora, mersul la ┼čcoal─â fiind considerat un lucru extremist, ast─âzi procentul femeilor cu studii superioare din Rom├ónia este de 41,3% din totalul persoanelor cu studii superioare. ├Än ultimii trei ani, participarea ┼čcolar─â a femeilor tinde s─â devin─â u┼čor ridicat─â comparativ cu cea a b─ârba┼úilor.
    ├Äncep├ónd cu anii 1970 familia nuclear─â tradi┼úional─â a ├«nregistrat un declin semnificativ, propor┼úia acestuia fiind de 7-10% din totalul grup─ârilor familiale. O cauz─â principal─â ├«n accentuarea acestui regres este cre┼čterea num─ârului femeilor implicate ├«n activit─â┼úi profesionale acest lucru av├ónd at├ót conota┼úii pozitive, c├ót ┼či negative. Efectele pozitive specifice acestui feomen sunt : cre┼čterea autonomiei financiare a femeilor, sporirea ┼čanselor femeilor de a avea o carier─â social─â ┼či profesional─â, ├«nt─ârirea sentimentului de autoritate ┼či putere ├«n cadrul familiei, cre┼čterea ├«ncrederii ├«n for┼úele proprii. Din categoria consecin┼úelor negative proprii fenomenului men┼úionat mai sus, amintim : diminuarea implic─ârii femeii ├«n via┼úa familial─â, sc─âderea interesului ┼či a raportului afectiv necesar procesului de cre┼čtere ┼či educare a copilului.
    Implicarea femeilor ├«n derularea unor activit─â┼úi extraprofesionale conduce la instalarea unor st─âri de oboseal─â ┼či nervozitate accentuat─â, cu repercursiuni asupra st─ârii de s─ân─âtate ┼či implicit a vie┼úii de familie. Pe l├óng─â activit─â┼úile profesionale, femeile trebuie s─â ├«ndeplineasc─â ┼či o parte din responsabilit─â┼úile pe care le exercitau ├«n mod tradi┼úional, lucru care conduce la o stare accentuat─â de epuizare fizic─â ┼či psihic─â.
    Un rol esen┼úial ├«n apari┼úia transform─ârilor specifice vie┼úii de familie l-a avut mi┼čcarea feminist─â, ap─ârut─â ├«n a doua jum─âtate a secolului al XIX ÔÇô lea ┼či care lupt─â ├«mpotriva opresiunii ┼či discrimin─ârilor la care sunt supuse femeile, pentru dreptul femeilor de a exercita diverse profesii ┼či ob┼úinerea egalit─â┼úii ├«n via┼úa politic─â.
    Un motiv de ├«ngrijorare este determinat de num─ârul foarte ridicat de divor┼úuri care au loc ├«n perioada contemporan─â. Unii cercet─âtori din domeniul vie┼úii de familie sus┼úin c─â familia sufer─â o dec─âdere, c─â este supus─â unui proces de schimbare. ├Än unele societ─â┼úi ÔÇ×schimbarea se refer─â la trecerea de la familia l─ârgit─â, tradi┼úional─â, la familia nuclear─â; pentru societ─â┼úile dezvoltate schimb─ârile privesc trecerea de la familia nuclear─â la o diversitate de modele familialeÔÇŁ .
    Familia monoparental─â este frecvent ├«nt├ólnit─â ├«n zilele noastre desemn├ónd ÔÇ×unitatea social─â constituit─â din unul sau mai mul┼úi copii ┼či un singur p─ârinteÔÇŁ . ├Än societatea tradi┼úional─â monoparentalitatea era ÔÇ×dezaprobat─âÔÇŁ , iar indivizii care aderau la acest stil de via┼ú─â erau exclu┼či din societate. ├Än prezent s-a ├«nregistrat o modificare a concep┼úiei vizavi de acest stil de via┼ú─â. Monoparentalitatea nu mai este asociat─â cu un fapt extremist, iar riscurile de marginalizare a indivizilor care practic─â aceast─â form─â de convie┼úuire s-a redus considerabil.
    Ast─âzi se consider─â c─â o familie monoparental─â este mult mai eficient─â pentru copil dec├ót o familie format─â din ambii p─ârin┼úi, dar care nu reu┼česc s─â convie┼úuiasc─â ├«n rela┼úii armonioase.
    Tradi┼úionalismul pledeaz─â pentru o familie unit─â, chiar ┼či ├«n condi┼úiile existen┼úei unor conflicte familiale exist├ónd opinia potrivit c─âreia copilul are nevoie de ambii p─ârin┼úi. Aceast─â concep┼úie este valabil─â ┼či ├«n zilele noastre, ├«ns─â majoritatea consider─â c─â mai indicat este ca p─ârin┼úii s─â se despart─â ├«n cazul ├«n care sunt implica┼úi ├«ntr-o rela┼úie conflictual─â, pentru c─â ├«n acest fel copiii nu mai sunt obliga┼úi s─â participe zilnic la ne├«n┼úelegerile dintre p─ârin┼úi.
    ├Än Rom├ónia ├«n 1992 familiile monoparentale reprezentau 10% din totalul familiilor. Cercet─ârile au demonstrat c─â cele mai multe familii monoparentale rezult─â ├«n urma divor┼úurilor, copiii ├«ncredin┼ú├óndu-se de regul─â mamelor. ├Än acest fel, ia na┼čtere una dintre cele trei forme de familii monoparentale, ┼či anume: familia monoparental─â format─â din mam─â ┼či copii.
    Monoparentalitatea rezultat─â din divor┼ú ÔÇ×este asociat─â cu o diminuarea a activit─â┼úii educativeÔÇŁ . Mama este suprasolicitat─â material, afectiv, rela┼úional, nu mai reu┼če┼čte s─â ofere timp ┼či aten┼úie copiilor, care ajung ├«n situa┼úia de a se sim┼úi p─âr─âsi┼úii, ignora┼úi. Ea ÔÇ×reu┼če┼čte cu greu s─â r─âm─ân─â centrat─â asupra nevoilor copiilorÔÇŁ.
    Unele studii au demonstrat existen┼úa unei corela┼úii foarte str├ónse ├«ntre monoparentalitate ┼či abandon ┼čcolar. Aceast─â leg─âtur─â este dependent─â de situa┼úia economic─â a familiei care la r├óndul s─âu este subordonat─â statutului socio-profesional al mamei, puternic afectat ├«n urma divor┼úului.
    Familia monoparental─â format─â din mam─â ┼či copii se confrunt─â cu dificult─â┼úi economice ┼či de socializare mai mari dec├ót familiile complete, situa┼úia de monoparentalitate contribuind ├«n mare m─âsur─â la modificarea func┼úiilor specifice familiei. Astfel, func┼úia economic─â este cel mai puternic afectat─â, mama fiind nevoit─â s─â-┼či dubleze eforturile ├«n vederea asigur─ârii stabilit─â┼úii financiare a familiei, func┼úia sexual─â, reproductiv─â ┼či de socializare suferind ┼či ele schimb─âri esen┼úiale.
    Este adev─ârat c─â lipsa unui p─ârinte favorizeaz─â apari┼úia dificult─â┼úilor ├«n exercitarea func┼úiei educative, dar se constat─â c─â ┼či familia complet─â se implic─â tot mai pu┼úin ├«n ├«ndeplinirea atribu┼úiilor educative.
    ├Än urma unei analize clare a familiei monoparentale ÔÇ×mam─â-copilÔÇŁs-a ajuns la concluzia c─â principalele probleme cu care aceasta se confrunt─â vizeaz─â:
    ÔÇó sfera financiar─â, copilul constituind ├«n foarte multe cazuri un suport economic pentru familie;
    ÔÇó sfera afectiv─â, se constat─â modific─âri a rela┼úiei mamei cu copilul, acesta din urm─â fiind for┼úat de ├«mprejur─âri la o maturizare timpurie.
    ├Än cazul familiei monoparentale constituit─â din tat─â ┼či copii identific─âm o mai mare stabilitate financiar─â comparativ cu forma de familie prev─âzut─â anterior, o aten┼úie deosebit─â manifest├ónd-o ta┼úii singuri pentru fiicele lor ├«n direc┼úia socializ─ârii ┼či dezvolt─ârii lor sexuale. La polul opus se situeaz─â implicarea acestora ├«n activit─â┼úi domestice.
    Situa┼úia de monoparentalitate poate s─â apar─â ┼či ca rezultat al unei sarcini nedorite intervenite la v├órsta adolescen┼úei. Dac─â ├«n trecut o sarcin─â la v├órsta adolescen┼úei era considerat─â o gre┼čeal─â, ast─âzi tinerele aflate ├«n situa┼úii similare se bucur─â de protac┼úie ┼či sprijin at├ót din partea familiei de origine, c├ót ┼či a institu┼úiilor specializate ├«n acest sens. Parentalitatea la v├órsta adolescen┼úei ÔÇ×favorizeaz─âÔÇŁ apari┼úia de abandon ┼čcolar, tinerele afl├óndu-se ├«n imposibilitatea de finalizare a studiilor.
    Cea de-a treia cauz─â care determin─â apari┼úia familiei monoparentale este reprezentat─â de decesul unuia din p─ârin┼úi. Decesul mamei este pentru copil un dezastru. ÔÇ×Copilul pierde prin moartea mamei o parte din el ├«nsu┼čiÔÇŁ . Durerea provocat─â de moartea mamei este cu at├ót mai intens─â, cu c├ót v├órsta copilului este mai mic─â.
    S-a demonstrat c─â un mare procent din minorii care abandoneaz─â ┼čcoala sunt orfani. Moartea tat─âlui genereaz─â apari┼úia dificult─â┼úilor financiare ├«n cadrul familiei, cre├óndu-se astfel condi┼úii prielnice pentru instalarea abandonului ┼čcolar. Tat─âl asigur─â securitatea ┼či echilibrul ├«n planul veniturilor familiale, dar rolul s─âu nu se limiteaz─â la acest fapt. Decesul tat─âlui conduce la pierderea autorit─â┼úii asupra copilului, iar Burlingham ┼či Freud sunt de p─ârere c─â moartea tat─âlui ÔÇ×favorizeaz─âÔÇŁ apari┼úia unor complexe de inferioritate la copil.
    O form─â de convie┼úuire foarte frecvent ├«nt├ólnit─â ├«n societatea contemporan─â este concubinajul, definit ca fiind ÔÇ×rela┼úia dintre un b─ârbat ┼či o femeie care nu au ocrotire legal─âÔÇŁ. (I. Mitrofan, 1998) La aceast─â form─â de convie┼úuire ader─â din ce ├«n ce mai multe persoane ├«ntruc├ót ofer─â urm─âtoarele avantaje: (Coleman J., Rotrin M.)
    ÔÇó satisfac┼úie sexual─â sporit─â;
    ÔÇó un nivel de trai ridicat;
    ÔÇó posibilitatea de dezvoltare a deprinderilor interpersonale;
    ÔÇó o identificare mai clar─â a reac┼úiilor partenerilor ├«n diverse ├«mprejur─âri.
    C─âs─âtoria deschis─â face parte din categoria schimb─ârilor proprii socit─â┼úii contemporane. Ea face leg─âtura ├«ntre concubinaj ┼či familia nuclear─â, ├«mprumut├ónd din elementele specifice celor dou─â forme de convie┼úuire. C─âs─âtoria deschis─â promoveaz─â valorile ┼či stilul de via┼ú─â caracteristic concubinajului ┼či se aseam─ân─â cu familia nuclear─â din punct de vedere legal ┼či structural. N. OÔÇÖNeill ┼či G. OÔÇÖNeill sunt de p─ârere c─â ÔÇ×dragostea sexual─â constituie nucleul ┼či ra┼úiunea de a fi a acestei c─âs─âtoriiÔÇŁ.(I. Mitrofan, 1998)
    Semi-c─âs─âtoria este frecvent ├«nt├ólnit─â ├«n cuplurile cu rela┼úii conflictuale. Copiii proveni┼úi din astfel de familii manifest─â tulbur─âri de comportament, de personalitate, sunt nevrotici, ├«nregistreaz─â rezultate ┼čcolare slabe, ├«n timp ce p─ârin┼úii sunt implica┼úi par┼úial ├«n via┼úa de so┼ú ┼či ├«n exercitarea atribu┼úiilor educative.
    Pseudoc─âs─âtoria este o form─â de convie┼úuire ce se bazeaz─â pe o serie de interese economice ┼či sociale, ┼či nu pe o rela┼úie afectiv─â ├«ntre parteneri. Astfel de c─âs─âtorii sunt aranjate de p─ârin┼úi pe baza unor ├«n┼úelegeri cu caracter marital. Elementele care justific─â men┼úinerea acestei forme de convie┼úuire sunt legate de problema locuin┼úei ┼či a bunurilor comune, la care se adaug─â prezen┼úa copiilor care la r├óndul lor ├«┼či ├«nsu┼česc conduitele negative ale p─ârin┼úilor.
    O form─â de convie┼úuire specific─â societ─â┼úii actuale este homosexualitatea. De┼či condamnat─â de Biseric─â, homosexualitatea a ajuns s─â fie recunoscut─â ┼či acceptat─â ├«n numeroase ┼ú─âri. Condamnat─â de egipteni, sirieni, evrei, ea a fost ├«n Roma ┼či ├«n Grecia antic─â o practic─â obi┼čnuit─â. Raportul Kinsey afirm─â c─â un b─ârbat din patru a avut o experien┼ú─â homofil─â. ├Än prezent, homosexualul nu este nevoit s─â-┼či ascund─â preferin┼úele sexuale, ├«ntruc├ót societatea actual─â manifest─â deschidere ┼či toleran┼ú─â fa┼ú─â de orice form─â de convie┼úuire.

    Societăţi tradiţionale Societăţi moderne
    1. număr de parteneri conjugali concomitenţi Unul(monogami
    Mai mulţi(poligami) Unul(monogami)
    2. alegerea paetenerului Alegerea făcută de părinţi sau rude pentru a întări puterea familiei Alegerea relati liberă făcută de parteneri
    3. rezidenţa Patriarhală, matriarhală, ambilocală Neolocală
    4. Relaţiile de putere Diferite grade de dominanţă a bărbatului
    (patriarhale) O mai mare apropiere de putere b─ârbat-femeie
    5. Rela┼úia p─ârin┼úi-copii Autoritatea ┼či domnan┼úa p─ârinteasc─â Mai mare toleran┼ú─â ┼či egalitate p─ârin┼úi-copii
    6. func┼úiile familiei Concentrarea pe protec┼úia grupului ca ├«ntreg Specialitate pentru a oferi un mediu de siguran┼ú─â cre┼čterii copiilor ┼či suport emo┼úional membrilor familiei conjugale
    7. structura Extins─â nuclear─â

    Sursa: Petru Ilu┼ú, Familia. Cunoa┼čtere ┼či asisten┼ú─â

    3. Rolul părinţilor în familia contemporană

    Rolul parental este definit ca fiind ÔÇ×un ansamblu de comportamente (de ├«ngrjire, supraveghere, educa┼úie) pe care p─ârin┼úii le desf─â┼čoar─â ├«n raport cu copiii lorÔÇŁ , potrivit Codului familiei (art. 10) : ÔÇ×p─ârin┼úii fiind datori s─â se ├«ngrijeasc─â de persoana copiluluiÔÇŁ. Ei sunt obliga┼úi s─â creasc─â copilul, ├«ngrijind de s─ân─âtatea ┼či dezvoltarea lui fizic─â, de educa┼úia, ├«nv─â┼ú─âtura ┼či preg─âtirea profesional─â a acestuia.
    S-a ridicat ├«ntrebarea dac─â calitatea de p─ârinte este similar─â cu cea a unei profesii. R─âspunsul este afirmativ cu deosebirea faptului c─â aceast─â ÔÇ×profesieÔÇŁ este ob┼úinut─â f─âr─â examen de admitere. Ulterior ├«ns─â, p─ârin┼úii sunt supu┼či unor probe at├ót de societate, c├ót ┼či de proprii lor copii. La fel ca ├«n orice profesie este nevoie de voca┼úie, d─âruire, dragoste fa┼ú─â de ÔÇ×obiectul activit─â┼úiiÔÇŁ desf─â┼čurate, ÔÇ×profesia de p─ârinte fiind la ├«ndem├óna oricuiÔÇŁ. (Constan┼úa Buzea, 1983)
    ÔÇ×Copiii t─âi nu sunt copiii t─âi.
    Ei sunt fiii ┼či fiicele vie┼úii care t├ónje┼čte dup─â ea ├«ns─â┼či,
    Ei vin prin tine, ei nu-ţi aparţin.
    Po┼úi s─â le dai dragostea ta, dar nu ┼či g├óndurile tale,
    Pentru că ei au propriile gânduri.
    Po┼úi s─â le ad─âposte┼čti trupurile, dar nu ┼či sufletele,
    Pentru că sufletele lor locuiesc în casa viitorului,
    Te poţi lupta să fii ca ei, dar nu încerca să-i faci ca tine.
    ………………………………………………………………
    Tu e┼čti arcul din care copiii t─âi pleac─â ca ni┼čte s─âge┼úi vii.ÔÇŁ (J. Canfield, M. V. Housen, 1999).
    P─ârin┼úii sunt ÔÇ×principalii arhitec┼úi ai copiluluiÔÇŁ , ├«n exercitarea rolurilor parentale fiind implica┼úi ├«n egal─â m─âsur─â ambii parteneri, fiec─âruia revenindu-i o serie de atribu┼úii specifice.
    ├Än cazul mamei, asumarea responsabilit─â┼úilor se realizeaz─â ├«nc─â din perioada prenatal─â. Astfel se explic─â stabilitatea ┼či profunzimea rela┼úiei mam─â-copil comparativ cu rela┼úia tat─â-copil. ├Än perioada gesta┼úiei, produsul de concep┼úie se afl─â├« ├«ntr-o dependen┼ú─â total─â de organismul mamei. ├Än momentul na┼čterii, prin sec┼úiunea cordonului ombilical, ÔÇ×noul n─âscut devine independent biologic, dar foarte dependent social de mam─âÔÇŁ .
    Religia ortodox─â recunoa┼čte influen┼úa pe care o exercit─â mama asupra copilului ├«n perioada sarcinii. ÔÇ×Dac─â mama se roag─â ┼či tr─âie┼čte duhovnice┼čte c├ót timp copilul este ├«n p├óntecele ei, acesta se va na┼čte sfin┼úitÔÇŁ. Copilul g─âse┼čte ├«n mam─â nevoia de securitate ┼či echilibru, iar sfec┼úiunea matern─â este ÔÇ×oxigenul psihic al copiluluiÔÇŁ .
    Încă din cele mai îndepărtate timpuri relaţia mamă-copil a fost supusă unor numeroase cercetări. Astfel, în 1968 Benson observa că în S.U.A. numărul cercetărilor ce vizau relaţia mamă-copil era de 15 ori mai mare decât cele destinate relaţiei tată-copil.
    Mama ├«ndepline┼čte un rol considerabil ├«n ├«nsu┼čirea deprinderilor intelectuale de c─âtre copil. ├Än acest sens, sunt luate ├«n considerare urm─âtoarele variabile : ÔÇ×QI-ul mamei, atitudinile sale educative, tr─âs─âturile sale de personalitateÔÇŁ. (Pourtais ┼či Desmet, 1989) Studiile asupra coeficientului de inteligen┼ú─â al mamei ┼či copilului pun accent pe rolul inteligen┼úei ├«n dezvoltarea copilului, iar ÔÇ×limbajul constituie o punte de continuitate ├«ntre mam─â ┼či copilÔÇŁ(E Vr─âjma┼č, 2002), acesta din urm─â ├«nsu┼čindu-┼či limbajul folosit de mam─â.
    Mama este prima persoan─â cu care copilul interac┼úioneaz─â, ┼či nu este deloc de neglijat dac─â aceast─â rela┼úie este ÔÇ×crispat─â sau relaxat─âÔÇŁ. (P. Osterrieth, 1973) Dac─â ulterior, copilul va fi incapabil s─â rela┼úioneze cu alte persoane, r─âspunz─âtoare de acest lucru ar putea fi mama care nu a oferit suficient─â aten┼úie ┼či afec┼úiune copilului.
    Decesul mamei este foarte greu de suportat de copil. Moartea mamei genereaz─â apari┼úia sentimentului de insecuritate la copil ┼či ÔÇ×favorizeaz─âÔÇŁ apari┼úia deficien┼úelor fizice, afective ┼či intelectuale.
    Studiile au demonstrat c─â dezvoltarea copilului este mult mai eficient─â atunci c├ónd este supravegheat de mam─â, dec├ót ├«n caz contrar. ├Än 1951 Borolby a concluzionat c─â ÔÇ×dragostea mamei este la fel de important─â pentru s─ân─âtatea copilului cum sunt vitaminele ┼či proteinele pentru s─ân─âtatea fizic─âÔÇŁ
    Pentru îngrijirea maternă corespunzătoare, Borolby a identificat următoarele caracteristici :
    – afec┼úiune matern─â;
    – ata┼čament;
    – ├«ngrijirea copilului ├«n propria cas─â;
    – o rela┼úie cu o singur─â persoan─â;
    – o rela┼úie continu─â.
    Copilul are nevoie de afec┼úiune, ata┼čament, absen┼úa acestui comportament conduc├ónd la dezvoltarea unor conduite antisociale la copil.
    O rela┼úie continu─â ├«ntre mam─â ┼či copil, permite o supraveghere ┼či observare permanente a dezvolt─ârii fizice, psihice, intelectuale a copilului. Se recomand─â ca procesul de cre┼čtere ┼či educare a copilului s─â se realizeze ├«n ÔÇ×s├ónulÔÇŁ familiei, rezultatele acestui proces fiind mult mai eficiente ├«n acest caz dec├ót dac─â atribu┼úiile educative ar fi preluate de institu┼úii specializate ├«n acest sens.
    Dac─â mamele ar lua ├«n considerare ├«n procesul de ├«ngrijire ┼či educare al copilului caracteristicile men┼úionate mai sus, atunci derularea acestuia s-ar realiza cu o mai mare eficien┼ú─â ┼či rezultatele ar fi pe m─âsur─â. Din nefericire, nu pu┼úine sunt cazurile ├«n care mamele ├«┼či neag─â feminitatea, resim┼úind-o ca pe o ÔÇ×inferioritateÔÇŁ .
    ├Än exercitarea rolurilor parentale o contribu┼úie semnificativ─â este adus─â ┼či de tat─â. ÔÇ×Tat─âl are rolul de a echilibra rela┼úiile din familie, fiind reprezentantul autorit─â┼úiiÔÇŁ . Figura tat─âlui se fixeaz─â mai t├órziu ├«n con┼čtiin┼úa copilului, acesta ├«nt─ârind sentimentul de securitate ┼či protec┼úie at├ót la mam─â c├ót ┼či la copil.
    ├Än trecut, tat─âl era reprezentantul autorit─â┼úii, ocup├ónd cea mai ├«nalt─â pozi┼úie ├«n ierarhia puterii. ├Än aceast─â perioad─â mamei ├«i revin ÔÇ×detaliile cotidieneÔÇŁ (St─ânciulescu, 1997), ├«n timp ce tat─âl este ÔÇ×pilonulÔÇŁ ├«n educa┼úia copilului.
    ├Äncep├ónd cu secolul al XIX-lea s-a ├«nregistrat un declin al autorit─â┼úii paterne, constituindu-se o participare activ─â a tat─âlui la desf─â┼čurarea porcesului de ├«ngrijire, educare a copilului. De fapt, implicarea tat─âlui ├«ncepe ├«nc─â din perioada de sarcin─â a partenerei sale, ÔÇ×el manifest├ónd un interes activ pentru f─ât ┼či acompanierea mamei pe parcursul procesului de na┼čtereÔÇŁ. (Gauthier, 1987)
    Sec. XX se confrunt─â cu apari┼úia unei noi etape ├«n evolu┼úia familiei, etap─â caracterizat─â prin faptul c─â diferen┼úierea feminin/masculin nu mai urmeaz─â axa afectivitate/autoritate. Toate studiile ├«ntreprinse ├«n domeniul rolurilor parentale demonstreaz─â o implicare mai mare a mamelor comparativ cu a ta┼úilor ├«n procesul de cre┼čtere ┼či educare a copiilor.
    ├Än ├«ndeplinirea responsabilit─â┼úilor educa┼úionale Kellerhals ┼či Montandou afirm─â c─â mama este actorul principal ÔÇ×singur─â sau ├«n colaborare cu so┼úulÔÇŁ. ├Än domeniul comunic─ârii este ┼čtiut faptul c─â procesul comunica┼úional atinge cote satisf─âc─âtoare ├«n cazul mam─â-copil, ├«n timp ce rela┼úia de comunicare tat─â-copil este caren┼úial─â. Prezen┼úa mamei al─âturi de copil are o ├«nsemn─âtate crucial─â ├«n dezvoltarea ulterioar─â a acestuia, dar nici contribu┼úia tat─âlui nu este de neglijat ├«n acest sens.
    Caren┼úa patern─â are adeseori la origini premisa c─â educa┼úia copilului intr─â ├«n atribu┼úiile mamei. Sub acest pretext, ta┼úii ├«┼či permit s─â se sustrag─â uneori de la aceste responsabilit─â┼úi, pentru a se dedica ÔÇ×treburilor serioaseÔÇŁ, c├ónd ├«n realitate, participarea lor la procesul educativ este esen┼úial de la cea mai fraged─â v├órst─â a copilului.
    ÔÇ×A┼ča cum trebuie s─â existe doi oameni care trebuie s─â conceap─â un copil, tot astfel trebuie s─â existe doi care s─â ajute copilul s─â se realizeze ca omÔÇŁ. Astfel c─â, tat─âl consider─â c─â momentul potrivit ├«n exercitarea atribu┼úiilor educa┼úionale se situeaz─â ├«n jurul v├órstei de 9-10 ani a copilului, trec├ónd cu vederea faptul c─â, ├«n acest stadiu personalitatea copilului este deja modelat─â. El va fi perceput ca un str─âin de copii, uneori va fi detestat ┼či ignorat. Caren┼úa patern─â intervine ┼či ├«n condi┼úiile divor┼úului sau decesului patern, acest─â din urm─â situa┼úie fiind profund resim┼úit─â de copil. ├Än aceste condi┼úii mama ├«ncearc─â s─â suplineasc─â ┼či rolul tat─âlui, adopt├ónd de cele mai multe ori atitudini supraprotectoare fa┼ú─â de copil, atitudine care se ├«nscrie ├«n categoria erorilor educa┼úionale. P─ârin┼úii ├«┼či ├«ndeplinesc ├«n mod eficient atribu┼úiile ┼či rolurile ├«n familie atunci c├ónd asigur─â copiilor condi┼úiile necesare unei dezvolt─âri armonioase, atunci c├ónd reu┼česc s─â-i cunoasc─â ├«n toate etapele dezvolt─ârii lor, c├ónd colaboreaz─â frecvent cu ┼čcoala ┼či-┼či responsabilizeaz─â copiii pe m─âsura puterii lor.

  6. Jorjel zice pe :

    @Elisabeta: Multumesc din nou! Acum imi trebuie doua nopti de insomnie. ­čśÇ Pana imi vine randul sigur reusesc sa le pun cap la cap. ­čśŤ

  7. Elisabeta zice pe :

    Si tot prin fisierele mele am gasit si restul capitolelor.
    CAPITOLUL 3. Funcţia educativă a familiei

    3.1 Sistemul familial ┼či educa┼úia

    Familia reprezint─â o form─â de organizare caracterizat─â prin integritate, un mediu moral ┼či afectiv, o structur─â bio-psiho-social─â generatoare de continuitate ┼či afirmare deplin─â a fiin┼úei umane, un mod de intermodelare ┼či sincronizare, unitate de interac┼úiuni ┼či intercomunic─âri personale, un cadru care asigur─â crearea ┼či men┼úinerea echilibrului psihic.
    Similar cu alte institu┼úii sociale majore, familia, indiferent cum este organizat─â ea ├«n cadrul diferitelor culture, reprezint─â un grup de statute, roluri ┼či valori necesare unor importante scopuri sociale. Acestea includ controlul social al reproducerii, socializarea noii genera┼úii, precum ┼či integrarea acestora ├«n institu┼úii. ├Äns─â, abilit─â┼úile familiei de a ├«mplini aceste scopuri sunt foarte mult influen┼úate de schimbarea social rapid─â. Astfel, dup─â cum se ├«nt├ómpl─â ┼či ├«n alte institu┼úii, familia trebuie s─â se adapteze continuu acestor schimb─âri, s─â le cunoasc─â, s─â le vin─â ├«n ├«nt├ómpinare, s─â le stimuleze ori dimpotriv─â, s─â le evite ori s─â le st─âp├óneasc─â.
    Familia reprezint─â o grupare social fundamental, care are urm─âtoarele caracteristici:
    1. existenţa unui anumit număr de persoane
    2. intemeierea ei se realizeaz─â pe baza c─âs─âtoriei
    3. pe membrii unei familii ├«i unesc drepturi ┼či obliga┼úii
    4. ├«ntre membri exist─â rela┼úii natural-biologice, psihologice, morale ┼či juridice
    5. familia asigur─â un climat psihosocial adecvat
    6. existen┼úa unor norme ┼či reguli privind conduita partenerilor.
    Asemenea caracteristici ┼či altele impun familiei o dinamic─â proprie ce favorizeaz─â anumite modific─âri ├«n interiorul s─âu ┼či, totodat─â, ├«n rela┼úiile sale cu exteriorul.
    Familia este cadrul natural ├«n care se formeaz─â personalitatea copiilor, dar ┼či un factor de perfec┼úionare a personalit─â┼úii p─ârin┼úilor, chiar dac─â func┼úia esen┼úial─â este asigurarea securit─â┼úii membrilor s─âi ┼či educarea copiilor, ├«n acest cadru ace┼čtia dob├óndesc limbajul, obiceiurile ┼či tradi┼úiile grupului. Ei ├«┼či formeaz─â personalitatea, caracterul ┼či trec de la egoism la altruism, prin jocul imit─ârii ┼či identific─ârii cu p─ârin┼úii. Calitatea dezvolt─ârii copilului depinde de valorile cultivate ├«n familie, iar coeziunea sa este un factor important ├«n evolu┼úia ulterioar─â a membrilor s─âi.
    Considerat─â drept spa┼úiul cel mai profund de rela┼úii afective, un refugiu din calea adversit─â┼úilor, familia este ┼či cel mai active centru de agresivitate, poate ┼či pentru c─â aici fiecare ├«┼či poate dezveli adev─ârata fa┼ú─â a personalit─â┼úii sale. (C. P─âunescu., 1994, pag. 90). Autoritatea este tot at├ót de nafast─â ca ┼či neinterven┼úia: ├«ntr-un caz se creeaz─â situa┼úii frustrante, de unde decurg o agresivitate refulat─â ┼či anxietate, ├«n cel─âlalt caz se ajunge la insecuritate, lene ┼či r─âsf─â┼ú.
    Atmosfera familial─â prezint─â o importan┼ú─â deosebit─â ├«ntre cauzele manifest─ârii agresive la copil, conform c─âruia Andre Berge sublinia: mediul familial ├«l satisface pe copil ├«n m─âsura ├«n care r─âspunde trebuin┼úelor sale elementare, adic─â ├«n m─âsura ├«n care este un mediu afectiv ┼či protector, dubl─â condi┼úie indispensabil─â pentru ca fiin┼úa t├ón─âr─â s─â ├«nve┼úe s─â se construiasc─â pe sine, s─â se situeze ├«n raport cu ceilal┼úi (Berge A., 1970, pag. 28).
    Exist─â climate familiale constant agitate sau constant calde, climate de armonie ori climate de nein┼úelegere, climate de solisaritate sau de ostilitate. Exist─â climate senine, a┼ča cum exist─â ┼či st─âri permanente de tensiune care se pot datora ┼či copiilor, dar care depind esen┼úial de tonalitatea de fond imprimat─â de p─ârin┼úi, de capacitatea lor de a ├«n┼úelege ┼či ├«ndruma copiii. Un mediu familial fr─âm├óntat de tensiuni, deformat de defectele p─ârin┼úilor, de viciile sau nein┼úelegerile lor, de certuri. De acte de violen┼ú─â, distorsionat prin lipsa mutual de afec┼úiune a membrilor s─âi, constituie un mediu traumatizant pentru con┼čtiin┼úa copilului. Conform lui C. P─âunescu, ├«n aceste medii copiii devin, ├«n primul r├ónd, ni┼čte acumulatoare suprasaturate de traumatisme neuro-psiho-afective care, vor pune ├«n circula┼úie la adolescen┼ú─â dar mai ales la v├órsta adult─â, o mare cantitate de elemente inflamatoare agresive (1997, pag. 93).
    Climatul familial depinde într-o mare măsură de felul în care sunt satisfăcute:
    ´â╝ trebuin┼úele fundamentale: fiziologice ┼či de securitate;
    ´â╝ nevoile psihice: proprietate, stim─â, apreciere, cognitive ┼či estetice;
    ´â╝ metanevoile: ├«mplinirea sinelui – al realiz─ârii la maximum a poten┼úialului, de a fi ceea ce poate fi ├«n raport cu:
    – posibilit─â┼úile ┼či
    – disponibilit─â┼úile
    Celei din urm─â i-a fost ad─âugat─â ┼či trebuin┼úa de transcendere, de dep─â┼čire a lumii empirice, de trecere dincolo de lumea material (Maslow, apud Petroman P., 2002). Acestea, implementarea lor determin─â echilibrul biologic ┼či psihic al individului ┼či armonia convie┼úuirii ├«n familie, iar necompensarea lor genereaz─â st─âri de ├«ncordare ┼či tensiune ce afecteaz─â echilibrul individual ┼či armonia diadei.
    Climatul familial coerent, echilibrat, securizant satisface trebuin┼úele de siguran┼ú─â, dragoste, afirmare, trebuin┼úele de apartenen┼ú─â ┼či prestigiu. Anumite evenimente stresante, nein┼úelegeri, e┼čecuri, boli, pun la ├«ncercare unitatea, echilibrul ┼či armonia vie┼úii de familie, dar resursele de coeziune, izvor├óte din calitatea de fond a rela┼úiilor interpersonal, permit dep─â┼čirea situa┼úiilor de impas, restabilirea unit─â┼úii ┼či echilibrului.
    Familia este cel mai apropiat ┼či adecvat mediu de structurare intelectual─â, afectiv─â ┼či conativ─â a personalit─â┼úii copiilor, climatul devine cadrul de ambian┼ú─â material─â, spiritual─â, moral─â ├«n care se vor forma copiii. De aceea, caren┼úele materiale, spirituale, morale ale mediului familial influen┼úeaz─â negative dezvoltarea psihocomportamental─â ┼či social a copiilor, mai cu seam─â c├ónd aceste caren┼úe genereaz─â un mediu instabilizat ┼či agravat de tensiune ┼či conflict, de desertism familial, prezent ├«n forme u┼čoare ├«n familiile organizate juridic (familii problem─â) ┼či ├«n forme severe ├«n familiile dezorganizate.
    A┼čadar, climatul familial reprezint─â ambian┼úa intelectual─â ┼či etic─â ce domne┼čte ├«n s├ónul unei familii. Atmosfera de ├«n┼úelegere, securitatea afectiv─â, rela┼úiile umane instituite diacronic, armonia ┼či echilibrul contribuie la sporirea eficien┼úei, men┼úinerea ┼či consolidarea familiei, spre deosebire de antonimele lor coroborate cu anumite sentimente de frustrare ┼či de insecuritate care o deterioreaz─â treptat ┼či conduce, de cele mai multe ori la denuclearizarea familiei.
    De regul─â, cei mai mul┼úi copii cu rezultate slabe la ├«nv─â┼ú─âtur─â tr─âiesc ├«ntr-un climat psihologic deteriorate – nein┼úelegeri ├«ntre parteneri, ostilitatea ├«nv─â┼ú─âtorului, batjocura din partea colegilor ┼č.a. De aceea, indiferent de natura familiei, crearea climatului favorabil men┼úinerii ┼či consolid─ârii cuplului, procre─ârii, na┼čterii, cre┼čterii ┼či form─ârii din toate punctele de vedere a copiilor, este ┼či trebuie s─â fie ├«n aten┼úia familiei, eventual a consilierului. Unde nu este ├«n┼úelegere, colaborare, coordonare ├«n tot ceea ce se ├«ntreprinde, apare ori poate apare pericolul deterior─ârii climatului afectiv ┼či, ├«n cele din urm─â a destr─âm─ârii familiei.
    Familia ca unitate educativ─â urm─âre┼čte nu at├ót acumularea de cuno┼čtin┼úe de tip enciclopedic, ci prioritar:
    – dezvoltarea facult─â┼úilor de comunicare: a asculta, a ├«n┼úelege, a se exprima;
    – concomitent a unor facult─â┼úi intelectuale
    – formarea personalit─â┼úii copiilor, preg─âtirea lor pentru ┼čcoal─â, indiferent de gardul s─âu
    – depistarea unor predispozi┼úii, chiar aptitudini, implicarea ├«n cultivarea lor ┼č.a.
    Acestea ┼či altele vor fi urm─ârite apoi ├«n ┼čcoal─â, evident stimulate, cultivate ┼či dezvoltate gradual, sistematic, ┼čtiin┼úific ┼či des─âv├ór┼čite al─âturi de familie (Bonta┼č I., 1995).
    3.2. Carenţe în climatul familial

    Climatele familial caren┼úiale prezint─â riscul de a defavoriza sau ├«mpiedica evolu┼úia normal a copiilor. ├Än interven┼úia profilactic─â ┼či terapeutic─â, cunoa┼čterea caracteristicilor diferitelor tipuri de climate familial este util─â ├«n vederea prevenirii ┼či remedierii rela┼úiilor conflictuale defavorabile echilibrului diadei.
    Dintre tipurile de climate familial conflictuale remarc─âm urm─âtoarele:
    ´ü rigid ÔÇô sever, ├«nchistat;
    ´ü libertin ÔÇô liberal, ├«n afara unui control riguros
    ´ü anxiogen ÔÇô nelini┼čtit, ├«ngrijorat;
    ´ü naiv ÔÇô nevinovat, simplu, ingenuu;
    ´ü conflictual ÔÇô produs de un conflict, animozitate
    ´ü dezorganizat ÔÇô neor├ónduit
    Climatul familial rigid se caracterizeaz─â prin excesul de severitate manifestat la unul dintre p─ârin┼úi sau chiar la am├óndoi. ├Än anumite limite severitatea ├«nseamn─â ordine, disciplin─â ┼či duce la statornicia respect─ârii normelor de familie ┼či chiar asigur─â unitatea ┼či echilibrul acesteia. De aici, se poate afirma c─â din aceat─â perspectiv─â, severitatea poate fi constructiv─â, dac─â este exprimat─â pe fondul unor bune inten┼úii ┼či credin┼úe ale spiritului de discern─âm├ónt, ale inteligen┼úei sau pe fondul dragostei altruiste. Din acest punct de vedere, severitatea devine un cadru favorabil ce poate duce la maturizarea psiho-social─â a copiilor pe care ├«i preg─âte┼čte pentru responsabilit─â┼úile vie┼úii. Aspectul negative ├«l constituie excesul de severitate pe fondul orgoliului, autoritarismului ori rigidit─â┼úii ce poate duce la o atmosfer─â de tensiune, opozi┼úie, suspiciune sau conflict.
    Excesul de severitate exercitat asupra unei persoane poate face ca aceasta s─â devin─â timid─â, suspicioas─â, anxioas─â, lipsit─â de ├«ncredere ├«n sine ori ├«n semeni sau, dimpotriv─â, poate ajunge o persoan─â revoltat─â ce riposteaz─â ori se opune prin t─âcere. Autoritarismul ┼či puterea exagerat─â, corolar al excesului de severitate pot determina o prelungire a st─ârii de dependen┼ú─â fa┼ú─â de p─ârin┼úi ┼či reticen┼ú─â ├«n afirmarea sau exprimarea de sine a copiilor.
    ├Äntr-o atmosfer─â de tensiune ┼či conflict apar confrunt─âri mai mult sau mai pu┼úin violente de opinii ┼či mentalit─â┼úi ├«nc├ót dialogul firesc se poate transforma ├«ntr-un conflict ├«ntre genera┼úii, un fenomen frecvent la v├órstele pubert─â┼úii ┼či adolescen┼úei. Dac─â la aceste v├órste copiii au nevoie de dragoste, ├«n┼úelegere, unele concesii, ├«ndrumare consecvent─â, echilibrat─â ┼či inteligent─â, ├«ntr-un climat familial rigid toate acestea vor fi prejudiciate ┼či vor genera lips─â de ├«ncredere ├«n sine, o team─â de nereu┼čit─â ┼či sanc┼úiune, st─âri conflictuale demobilizatoare ce vor conduce ├«n final la o lips─â de maturitate a copilului.
    P─ârin┼úii, pentru a preveni sau corecta aceste consecin┼úe, vor trebui s─â-┼či tempereze atitudinile de severitate excesiv─â, s─â con┼čtientizeze necesitatea cunoa┼čterii copiilor pentru a-i putea ├«ndruma cu ├«n┼úelegere, calm ┼či fermitate. ├Än leg─âtur─â cu programul zilnic, cu activitatea de ├«nv─â┼úare ori de petrecere a timpului liber, exigen┼úele se impun firesc prin argument conving─âtoare, dar neostentative. Prin aceasta, st─ârile de tensiune ┼či conflict, tendin┼úele de autoizolare ┼či instr─âinare sau schimbul de replici ireveren┼úioase se pot preveni iar ├«n┼úelegerea pentru un e┼čec temporar (exemplu: o nereu┼čit─â la examen) ├«i poate reda copilului ├«ncrederea ├«n sine, ├«i poate stimula ┼či ├«ncuraja ini┼úiativa fa┼ú─â de ├«nv─â┼úare.
    Ironia, dispre┼úul ┼či amenin┼úarea fa┼ú─â de un e┼čec sunt atitudini cu un efect mai pu┼úin benefic ┼či mai pu┼úin constructive care stimuleaz─â sau ├«ntre┼úin spiritual de frond─â ┼či unele capricii ale v├órstei ce se pot stabiliza. Concesiile ce pot ap─ârea se fac cu inten┼úia de a redresa anumite devieri temporare de comportament, de a stimuli comunicarea pozitiv─â cu copiii care trebuie s─â-i simt─â pe p─ârin┼úi al─âturi de ei, ├«ndeosebi, ├«n momentele dificile ale via┼úii. De aceea, decizia cu privire la op┼úiunea ┼čcolar─â ┼či profesional─â trebuie s─â fie rezultatul aprecieii juste a capacit─â┼úilor, aspira┼úiilor, ┼čanselor de reu┼čit─â a copiilor ┼či nu doar un verdict inflexibil. Cultivarea spiritului de independen┼ú─â, a hot─âr├órii ┼či ├«ncrederii ├«n sine ├«l va pune pe copil, de timpuriu, ├«n situa┼úia de a decide.
    Dup─â cum se ┼čtie, pentru a institui un climat favorabil, p─ârin┼úii trebuie ┼č─â dea dovad─â de flexibilitate care este o aptitudine ori o proprietate a conduitei ce rezid─â ├«n u┼čurin┼úa de a sesiza datele, faptele ┼či ├«nt├ómpl─ârile din unghiuri diferite, de a imagina solu┼úii ├«n rezolvarea amiabil─â a unei problem, eventual conflict, f─âr─â a-l l─âsa s─â se acutizeze. Concomitent, psihologii discut─â despre flexibilitatea g├óndirii ├«n raport cu modul de solu┼úionare a unor problem, cu diferite sarcini perceptive ori cognitive. Ea apare cu denumirea de aptitudine, de factor sau de component ├«n definirea inteligen┼úei fluide, opus─â celei cristalizate (la R.B. Cattell ┼či J.L. Horn) ori de g├óndire divergent opus─â celei convergente (la J.P. Guilford) ori ca o component─â a creativit─â┼úii (la Al. Ro┼čca).
    Climatul familial libertin creeaz─â o atmosfer─â lejer─â, neconven┼úional─â, concesiv─â, de laissez-faire. Membrii familiei sunt independen┼úi ┼či deta┼ča┼úi, se accept─â reciproc ┼či adopt─â, ├«n general, atitudini tolerante. Partenerii se ├«n┼úeleg ├«n orice situa┼úie, ├«┼či accept propriile obliga┼úii sau capricii, dup─â cum se pot neglija reciproc. De fapt, aceast─â comportare dup─â bunul plac poate duce la neglijare, ├«n final, la refuzul obliga┼úiilor de convie┼úuire familial. Lipsa de supraveghere a copiilor, lipsa de interes ├«n ceea ce prive┼čte educa┼úia lor (l─âsat─â la ├«ndem├óna bunicilor sau a altor rude) la v├órste la care ei au nevoie de ├«ndrumare ┼či interes, chiar fermitate pot aduce prejudicii maturiz─ârii lor psiho-sociale.
    La v├órste mai mari, independen┼úa excesiv─â poate ac┼úiona pe doua planuri: autonomia poate constitui un sprijin pentru a se realiza ├«n via┼ú─â prin for┼úe proprii, cu inteligen┼ú─â ┼či spirit de discern─âm├ónt sau, la fel de bine, aceast─â autonomie ├«i poate deruta ┼či-i va face sugestibili, ├«nc├ót pot devein victimele nonconformismului social ┼či delincven┼úei, uneori ┼či prin prisma rezultatelor ┼čcolare ┼či profesionale sub nivelul capacit─â┼úilor ┼či aspira┼úiilor lor. Un astfel de climat prezint─â riscul ├«nt├órzierii sau chiar ├«mpiedic─ârii maturiz─ârii sociale prin preocuparea excesiv─â a p─ârin┼úilor pentru ei ├«n┼či┼či ├«nc├ót sentimental de apartenen┼ú─â fa┼ú─â de familia de origine se poate transforma ├«ntr-unul de jen─â, ├«n condi┼úiile unui abandon aparent datorita unei convie┼úuiri formale , ce afecteaz─â echilibrul biologic ┼či fizic, esen┼úial pentru dezvoltarea sentimentului de apartenen┼ú─â familial. De aici, sentimental de jen─â se poate stabiliza sub forma unui complex de provenien┼ú─â, care va influen┼úa evolu┼úia ulterioar─â a copilului.
    Climatul familial libertine poate fi favorabil sau, dimpotriv─â, defavorabil devenirii so┼úilor ori copiilor acestora, dup─â cum acela┼či climat poate fi blocant sau creative. H.C.Triandis, arat─â c─â, ├«n general, ├«n colectivit─â┼úile mai mici, a┼čadar ┼či ├«n familie, este mai bines s─â existe ├«ntre parteneri o disonan┼ú─â moderat─â. Dar, formarea sa depinde de adoptarea motiva┼úiei de c─âtre membrii familiei. M. Roco (1976) vorbind despre climatul libertine optim la nivelul grupului mic, unde putem include ┼či familia, considera c─â, acesta este ├«n func┼úie de reglarea rela┼úiilor din s├ónul familiei ├«n raport cu anumite valori, fapt ce ├«ng─âduie dep─â┼čirea compatibilit─â┼úilor ori incompatibilit─â┼úilor afective accidentale (Popescu-Neveanu, P.).
    ├Äntr-un asemenea climat, preponderant democratic, fiecare ┼čtie ce face ┼či ce va face ├«n perspectiv─â, de la mic la mare sau invers, ceea ce ├«nl─âtur─â orice suspiciune ┼či instituie o atmosfer─â fireasc─â, ├«n cadrul c─âreia fiecare face c├ót poate ┼či ce anume poate.
    Climatul familial anxiogen este corolarul unei atmosfere de ├«ncordare ┼či suspiciune, de permanent nelini┼čte cauzat─â ├«n general, de teama de ├«mboln─âvire, de nereu┼čita ┼čcolar─â/profesional─â, de rela┼úii nedorite cu al┼úii etc. Aceast─â ambian┼ú─â creeaz─â ┼či accentueaz─â timiditatea, poate prelungi starea de dependen┼ú─â a copiilor, duce la ne├«ncredere ├«n sine ┼či ├«n ceilal┼úi ┼či poate favoriza ├«nclina┼úia spre melancolie ┼či reverie.
    Fa┼ú─â de buna inten┼úie de a ob┼úine performan┼úele dorite prin ├«ndrumarea ┼či controlul copiilor cu rezultate pozitive ├«n organizarea regimului de via┼ú─â ┼či a stilului de ├«nv─â┼úare prin stimularea perseveren┼úei ├«n a atinge performan┼úele dorite, totu┼či nu trebuie uitat faptul c─â op┼úiunile de via┼ú─â, convingerile se pot construe cu spirit de discern─âm├ónt ┼či capacitate de selec┼úie pe care copiii le pot poseda independent de caren┼úele mediului familial.
    Ne├«ncrederea ├«n evolu┼úia favorabil─â a situa┼úiilor nedorite, impresia c─â se poate ├«nt├ómpla numai ceva r─âu, pericliteaz─â dezvoltarea din perspective maturiz─ârii psihosociale ┼či dac─â anxietatea se instaleaz─â ca stare patologic─â poate genera psihoza, boal─â ce intr─â sub inciden┼úa tratamentului psihiatric. De aceea, limitarea la maximum a anxiet─â┼úii este necesar─â ┼či se poate realize prin con┼čtientizarea st─ârii ┼či a consecin┼úelor negative, prin dezvoltarea spiritului de discern─âm├ónt ┼či a obiectivit─â┼úii, prin analiza situa┼úiilor de via┼ú─â ┼či prin autoeduca┼úie. ├Än general, con┼čtientizarea anxiet─â┼úii este realizabil─â prin interven┼úia ini┼úial─â a unui factor exterior familiei (rude, prieteni, educatori), prin sugestia adresat─â p─ârin┼úilor fa┼ú─â de posibilitatea remedierii st─ârii de ├«ncordare nejustificat─â ┼či demobilizatoare.
    Climatul familial naiv este creat de p─ârin┼úii insuficient maturiza┼úi social pentru a-┼či asuma obliga┼úiile convie┼úuirii ├«n cuplu ┼či responsabilitatea cre┼čterii ┼či educ─ârii copiilor. ├Än general, aceste rela┼úii se destram─â frecvent prin desfiin┼úarea c─âs─âtoriei sau prin divor┼ú, iar lipsa autonomiei material prin dependen┼úa de p─ârin┼úi ┼či, ├«n cazuri limit─â, refuzul de a munci, creeaz─â ne├«n┼úelegeri ┼či conflicte ce se repercuteaz─â ├«ndeosebi asupra copiilor. Imaturitatea social─â ┼či infantilismul ce caracterizeaz─â adul┼úii angrena┼úi ├«n aceast─â rela┼úie nu sunt determinate doar de v├órsta timpurie a stabilirii leg─âturii, ci ┼či iresponsabilit─â┼úii de care dau dovad─â, ├«ndeosebi, cu privire la educarea copiilor. ├Äntr-un astfel de mediu, ace┼čtia sunt neglija┼úi, abandona┼úi, existen┼úa le este amenin┼úat─â ┼či de cele mai multe ori rudele sau vecinii apeleaz─â la autoritatea tutelar─â pentru a-i salva ├«ncredin┼ú├óndu-i spre cre┼čtere sau educare altor persoane sau spre institu┼úiile de ocrotire.
    Redăm în continuare părerile unor părinţi cu privire la climatul familial naiv:
    – un climat simplu, ├«n general, nepref─âcut. At├ót de simplu, ├«nc├ót devine ori are ┼čansa s─â devin─â simplist, copil─âresc. El este intrinsec familiei sau familiilor constituite prin c─âs─âtoria imatur─â a partenerilor.
    – o asemenea familie ignor─â legile ┼či normele ce stau la baza sa, eludeaz─â propor┼úiile, ├«ncalc─â cerin┼úele bunului sim┼ú, aproape ├«ntotdeauna din nein┼úelegere, necunoa┼čtere. Partenerii sunt at├ót de naive ├«nc├ót calc─â ├«n picioare normalitatea, fapt ce are de cele mai multe ori repercursiuni asupra educa┼úiei copiilor. Acestea sunt familiile supranumite copii cu copii.
    – climatul naiv trebuie corelat, dup─â opinia mea, cu ├«nsu┼čirea de a fi naiv, fapt ce se concretizeaz─â ├«n ceea ce numim ├«n limbaj obi┼čnuit nevinov─â┼úie, ingenuitate, candoare, este vorba mai mult despre o prostie nevinovat─â, fiindc─â partenerii ├«n imaturitatea lor nu ┼čtiu nici ce fac, nici ce vor, ei fac ce s─â fac─â, de regul─â f─âr─â finalitate.
    ├Än consecin┼ú─â, un asemenea climat d─âuneaz─â deopotriv─â partenerilor ┼či copiilor, dac─â ace┼čtia au ap─ârut. ├Äntr-o atare ambian┼ú─â au loc ciocniri ├«ntre motive, tendin┼úe, interese, atitudini opuse, greu de conciliat.
    Climatul familial conflictual este generat de repetatele ne├«n┼úelegeri din familie determinate de diferite aspect, cum ar fi: administrarea bugetului, neglijarea rela┼úiilor conjugale, inconsecven┼úa ├«n educa┼úia copiilor, alcoolismul, drogurile etc. Revendic─ârile ┼či confrunt─ârile contradictorii, consecin┼úele acestui ambient conduc la replici ireven┼úioase ┼či la violen┼ú─â. Convie┼úuirea ├«n acest tip familie, devine nu doar o formalitate, ci ┼či o stare de stres pentru fiecare membru al familiei.
    Copiii sunt traumatiza┼úi de conflicte, se plaseaz─â de partea unuia sau altuia dintre p─ârin┼úi ┼či adoptarea unei pozi┼úii face ca ei s─â-i judece, dar ├«n egal─â m─âsur─â s─â ┼či sufere din cauza lor. P─ârin┼úii ├«┼či neglijeaz─â copiii datorit─â preocup─ârii fa┼ú─â de situa┼úiile generatoare de conflicte, iar lipsa de control ┼či supraveghere, cu deosebire la v├órstele critice c├ónd ei au nevoie de sprijin, ├«ndrumare, dragoste ┼či ├«n┼úelegere se repercuteaz─â negativ asupra performan┼úelor ┼či conduitelor. Marca┼úi de conflictele familiale unii sunt cople┼či┼úi de tensiunea ce predomin─â ├«n familie, iar al┼úii evadeaz─â datorit─â preocup─ârilor ┼či rela┼úiilor extrafamiliale.
    Dac─â unii sunt deruta┼úi, demobiliza┼úi ├«n activitatea de ├«nv─â┼úare al┼úii, dimpotriv─â, ├«nva┼ú─â cu st─âruin┼ú─â, cu dorin┼úa realiz─ârii de sine prin profesiune. Dac─â unii ├«┼či construiesc atitudini pesimiste cu privire la convie┼úuirea prin c─âs─âtorie ├«n viitor, al┼úii, din contr─â, sper─â ├«ntr-o via┼ú─â de familie proprie echilibrat─â ┼či armonioas─â.
    ├Äntr-o atare ambian┼ú─â au loc ciocniri ├«ntre motive, tendin┼úe, interese, atitudini opuse, greu de conciliat, mai ├«ntotdeauna ireconciliabile. De regul─â, st─ârile conflictuale de la nivelul cuplului izbucnesc ├«ntr-un anumit moment ori, ceea ce este ┼či mai grav, sunt persistente, de durat─â ┼či ├«nvenineaz─â via┼úa partenerilor, ├«n egal─â m─âsur─â a copiilor. ├Äntr-o asemenea familie se ivesc st─âri tensionale, fr─âm├ónt─âri interminabile care pot dob├óndi o form─â dramatic─â. ├Än atare moment e normal ca unul din parteneri s─â renun┼úe, eventual, dup─â o consiliere, am├óndoi, dac─â exist─â posibilit─â┼úi care fac posibil─â dep─â┼čirea st─ârilor conflictuale ├«n favoarea tendin┼úelor cu semnifica┼úie superioar─â. ├Än timp s-a considerat c─â exist─â trei tipuri de conflicte – acestea pot apare ┼či ├«n cadrul familiei-cognitive, motiva┼úionale ┼či afective (V.Pavelcu) toate ┼či fiecare factori ai tensiunii dintre so┼úi, respective membrii familiei.
    Pe o alt─â coordonat─â, Kurt Lewin, lu├ónd ├«n considera┼úie tensiunile de atrac┼úie sau apeten┼ú─â ┼či de respingere ori repulsie identific─â urm─âtoarele forme ale conflictului:
    o atracţie- atracţie
    o respingere-respingere
    o atrac┼úie careia i se opune o respingere ┼či
    o respingere contracarată de o atracţie
    Ceea ce se impune a fi re┼úinut este faptul c─â orice conflict, inclusiv cele din cadrul familiei, poate fi manifestat ├«ntre dorin┼ú─â ┼či o exigen┼ú─â moral─â ori ├«ntre dou─â sentimente contrare, sau latent care se poate exprima ├«ntr-o manier─â deformat─â ├«n conflictul manifest ┼či s─â se traduc─â, cu deosebire, prin formarea de simptome, de dezordine ale conduitei ┼či tulbur─âri de character. La nivelul grupului, respective al familiei, conflictele sunt, de cele mai multe ori inter-individuale: so┼ú-so┼úie, so┼úie-p─ârin┼úi, so┼úie-socri ┼č.a.m.d (Popescu Neveanu).
    Climatul familiilor dezorganizate favorizeaz─â un mediu de via┼ú─â dificil, neglijent, tensionat, traumatizant. Dintre cauzele dezorganiz─ârii familiei remarc─âm: decesul, desp─âr┼úirea, divor┼úul. Atmosfera familial ├«ncordat─â, ap─âs─âtoare pentru fiecare membru face ca, ├«n general, conflictele s─â se acutizeze ┼či poate conduce la traum─â. Alte evenimente, cum ar fi dezechilibrul financiar, suferin┼úa pierderii din cauza decesului unei persoane apropiate, decep┼úia dezmembr─ârii familiei ┼či consecin├ęle sale (partajul bunurilor, separarea copiilor etc. se pot solda cu aceea┼či stare de tensiune care traumatizeaz─â. Copiii implica┼úi ├«n ne├«n┼úelegerile ┼či conflictele familial adopt─â pozi┼úii ├«n favoarea unuia sau altuia dintre p─ârin┼úi, se despart, regret sau se bucur─â de separarea fa┼ú─â de acesta prin detensionare ┼či evitarea unui climat violent datorit─â acestui fapt. Tensiunile ┼či conflictele intens tr─âite de copii conduc la derut─â ┼či demobilizare, decep┼úie ┼či revolt. Mai mult, ├«n colectiv se simt timora┼úi, complexa┼úi, f─âr─â dispozi┼úia de a ├«nv─â┼úa sau a se juca.
    Schimb─ârile modului de via┼ú─â prin rec─âs─âtorie ┼či combinarea copiilor din c─âs─âtoriile anterioare creeaz─â complica┼úii ce au consecin┼úe negative asupra echilibrului psihic. ├Än aceste familii, copiii suport─â cel mai greu atmosfera tensionat─â, derutant─â ┼či violent─â iar dezorganizarea familiei determin─â ├«n unele situa┼úii fenomenul de adultrism – o maturizare rapid─â ┼či for┼úat─â, situa┼úie sau eveniment prin care unii nu-┼či tr─âiesc copil─âria, iar al┼úii ┼či-o tr─âiesc ├«n mod eronat. O ├«ndrumare consecvent─â a copiilor care s─â favorizeze cultivarea preocup─ârilor sau inclina┼úiilor, perseveren┼úa ├«n atingerea performan┼úelor de reu┼čit─â ┼čcolar ┼či profesional─â, sunt c├óteva solu┼úii vizavi de pericolul constituirii complexului de provenien┼ú─â.
    Preocuparea pentru familia de provenien┼ú─â va fi o dominant marcat─â de decep┼úii ┼či regret, derut─â ┼či demobilizare – forme de manifestare a suferin┼úei morale. Consecin┼úa acestei situa┼úii va fi aceea c─â unii vor atinge pragul delincven┼úei.
    Exist─â situa┼úii ├«n care, ajuta┼úi sau singuri, vor persevere ├«n atingerea performan┼úelor de realizare social prin profesiune ┼či o via┼ú─â de familie echilibrat─â.
    A┼čadar caren┼úele mediului familial defavorizeaz─â dezvoltarea normal, echilibrat─â a copiilor, chiar dac─â, f─âr─â s─â determine ├«n exclusivitate consecin┼úe negative, nefaste asupra dezvolt─ârii sub aspectul maturiz─ârii sociale, totu┼či aceste caren┼úe prezint─â un risc aparte: nerealizarea ├«n perspectiv─â pe plan socio-profesional la nivelul capacit─â┼úilor ┼či aspira┼úiilor, recurgerea la delincven┼ú─â ┼či imitarea unor defecte ┼či vicii ale p─ârin┼úilor. De cele mai multe ori, ├«ns─â, aceste situa┼úii sunt infirmate. ├Än asemenea situa┼úii este afectat─â ┼či integritatea psihic─â a partenerilor, ace┼čtia nu sunt ┼či nici nu se pot manifesta ├«n toat─â plenitudinea poten┼úialului lor. Repercursiunile sunt multiple, imprevizivile ┼či incalculabile.
    În fine, în raport cu toate cele afirmate, îndeplinirea cu success a funcţiilor familiei, responsabilităţilor acesteia, implicit respectarea riguroasă a unor cerinţe, din suita cărora consemnăm câteva:
    a. preocuparea continu─â a p─ârin┼úilor pentru a-┼či st─âp├óni rolul, concomitant pentru a le oferi un model ├«n sprijinirea dezvolt─ârii personalit─â┼úii lor;
    b. constituirea, consolidarea ┼či afirmarea familiei ca un colectiv ├«nchegat, unit care s─â dispun─â de for┼úa socioeducativ─â necesar─â;
    c. studierea ┼či cunoa┼čterea de c─âtre p─ârin┼úi a copiilor, totodat─â a ├«ndatoririlor ce le revin ├«n familie ┼či ├«n afara ei;
    d. implicarea p─ârin┼úilor ├«n realizarea preg─âtirii psihopedagogice, dup─â posibilit─â┼úi, ┼či, totodat─â, a obiectivelor tuturor dimensiunilor educa┼úiei – intelectual─â, moral-civic─â, estetica, fizic─â, profesional─â etc.;
    e. antrenarea copiilor, ├«n raport cu stadiul, la via┼úa ┼či munca variat─â a familiei, evit├óndu-se situa┼úiile de a li se oferi totul de-a gata, de a le ├«ndeplini toate trebuin┼úele numai de educatorii naturali;
    f. sprijinirea educa┼úilor ├«n activitatea de ├«nv─â┼úare ├«n a┼ča fel ├«nc├ót p─ârin┼úii s─â nu ajung─â s─â le efectueze temele ┼či alte lucr─âri ┼čcolare;
    g. orientarea p─ârin┼úilor ├«n domeniul acord─ârii sanc┼úiunilor pozitive ┼či negative ├«n a┼ča fel ├«nc├ót ele s─â contribuie la optimizarea activit─â┼úii educative;
    h. s─â asigure condi┼úiile ┼či mijloacele indispensabile copiilor, f─âr─â a exagera ├«n nici un caz;
    i. p─ârin┼úii s─â-┼či foloseasc─â autoritatea fireasc─â, ra┼úional─â, uman─â ├«n raport cu educa┼úii, ei trebuie ┼č] ┼čtie c─â exager─ârile nu sunt folositoare, nici tolerate, nici exacerbate, totul s─â fie cu m─âsur─â;
    j. dragostea educatorilor trebuie s─â fie aceea┼či pentru to┼úi copiii ┼či pentru fiecare ├«n parte;
    k. interven┼úiile p─ârin┼úilor vor avea ├«n vedere ┼či rela┼úiile copiilor
    l. asigurarea colabor─ârii permanente ┼či nemijlocite cu educatorii de profesie- educatoare, ├«nv─â┼ú─âtor, profesori cu deosebire dirigintele clasei – participarea la ac┼úiunile organizate de ┼čcoal─â (Bonta┼č I., 1995, pag. 168-169).

    3.2.1. Influenţa climatului familial asupra dezvoltării copilului

    Familia constituie factorul principal al formăÄrii ┼či socializăÄrii copilului; este primul ┼či cel mai important intermediar ├«n rela┼úiile copilului cu societatea. Familia exercităÄ cea mai persistentăÄ influen┼úa ├«n via┼úa copilului, oferindu-i acestuia protec┼úie, afec┼úiune ┼či modele de integrare socialăÄ.
    Rolul păÄrin┼úilor este hotăÄr├ótor, deoarece fiecare copil poate fi educat numai ├«ntr-un mediu definit prin afectivitate ┼či dragoste; copiii lipsi┼úi de dragostea păÄrin┼úilor devin mai fragili ┼či mai vulnerabili dec├ót cei căÄrora păÄrin┼úii le asigura un suport afectiv deplin. Caracterul afectiv al mediului familial trebuie completat cu cel protectiv, ce asigurăÄ securitatea copilului ├«n fa┼úa pericolelor lumii exterioare, pregăÄtindu-l pentru via┼úa ├«n colectivitate. Pe de alta parte, dependen┼úa afectivăÄ exageratăÄ poate impiedica procesul maturizarii ┼či al conturăÄrii autonomiei ┼či independen┼úei.
    Larga majoritate a copiilor abandona┼úi provin din familii dezorganizate sau aparent organizate, comportamentul deviant fiind adesea un mod de manifestare ce mascheazăÄ existen┼úa unor serioase caren┼úe educative.
    ExistăÄ ├«nsăÄ ┼či copii ┼či tineri care s-au bucurat de condi┼úii educa┼úionale bune; ei apar┼úin categoriei greu educabile pentru care timpul mediu obi┼čnuit afectat educa┼úiei ┼či instruc┼úiei nu a fost suficient ┼či, ├«n consecin┼úăÄ, mijloacele educative nu au fost adecvat adaptate.
    Provenind to┼úi din rela┼úii familiale abuzive, ├«n care suferin┼úa fizicăÄ ┼či morala constituie o regulăÄ, copiii abandona┼úi dezvoltăÄ comportamente provocatoare, perturbate ┼či perturbante pentru ceilal┼úi. Ei sunt agresivi pun├ónd ├«n func┼úie tiparele comportamentale de rezolvare a conflictelor deprinse ├«n familie.
    Factori care contribuie la abandonul copilului
    ´ü starea de săÄrăÄcie a familiilor
    ´ü plecarea p─ârin┼úilor ├«n str─âin─âtate
    ´ü dezorganizarea familialăÄ (familii monoparentale, parin┼úi alcoolici sau afla┼úi ├«n ├«nchisoare)
    ´ü nivelul scăÄzut de educa┼úie al păÄrin┼úilor ┼či tutorilor, fapt care contribuie la mentalităÄ┼úi ┼či modele culturale care favorizeazăÄ munca copilului
    ´ü patologia psihicăÄ a păÄrin┼úilor
    ´ü lipsa formelor alternative de ├«nvăÄ┼ú─âm├ónt pentru copiii care au abandonat ┼čcoala
    ´ü mediul urban ├«n care copiii ┼či uneori familiile acestora trăÄiesc, mediu caracterizat printr-un grad mai redus de control sau suport social fa┼úa de mediul lor rural de provenien┼úăÄ
    ´ü lacunele de ordin legislativ, aplicarea defectuoasăÄ a legisla┼úiei ├«n vigoare, obstacole ├«n eliminarea fenomenului
    Climatul educa┼úional familial cuprinde un ansamblu de stăÄri psihice, modul de rela┼úionare ├«ntre membrii ei, atitudini ce caracterizeazăÄ grupul familial ├«ntr-o perioadăÄ mai mare de timp. Unele metode educa┼úionale pot avea consecin┼úe negative asupra procesului de formare a personalităÄ┼úii copilului, ├«n corela┼úie ┼či cu climatul familial. O aceea┼či influen┼úăÄ educativăÄ exercitatăÄ ├«ntr-un climat bun va avea cu totul alte efecte dec├ót atunci c├ónd este exercitatăÄ ├«ntr-un climat educa┼úional răÄu sau negativ, bazat pe rela┼úii conflictuale, pe ignorarea totala a particularităÄ┼úilor individuale ale copilului.
    Un climat familial negativ poate fi caracterizat prin:
    – lipsa de autoritate
    – lipsa de acord ├«ntre păÄrin┼úi asupra problemelor de autoritate
    – lipsa de calm ┼či stabilitate ├«n comportamentul păÄrin┼úilor
    – intoleran┼úa păÄrin┼úilor fa┼úăÄ de anumite comportamente ale copilului care tulburăÄ atmosfera familialăÄ, intoleran┼úa fa┼úăÄ de zgomot ┼či dezordine, fa┼úăÄ de nesupunere ┼či lipsa de respect
    – pedepse corporale ┼či priva┼úiuni
    – interven┼úii verbale sub forma ridicăÄrii vocii ┼či amenin┼úăÄrilor
    ÔÇó lipsa de autoritate a păÄrin┼úilor
    P─ârin┼úii care nu se ├«n┼úeleg, se ceartăÄ mereu pe tema atitudinii ce trebuie adoptatăÄ fa┼úăÄ de diverse fapte ale copilului sau fa┼úăÄ de capriciile lui, constituie un mediu neadecvat pentru dezvoltarea lui. Pe de altăÄ parte copiii crescu┼úi ├«ntr-un mediu prea protectiv, făÄrăÄ nici o constr├óngere, av├óndu-i mereu la dispozi┼úie pe ambii păÄrin┼úi pentru a le satisface ┼či cea mai mica dorin┼úăÄ, vor deveni capricio┼či, ├«ncăÄpăÄ┼ú├óna┼úi, iar mai t├órziu nu vor putea suporta frustrăÄrile inerente impuse de disciplin─â ┼či munc─â. ScăÄpa┼úi de sub controlul ┼či supravegherea păÄrin┼úilor, ei vor putea ajunge u┼čor sub influen┼úa grupurilor de delincven┼úi.
    ÔÇó Atitudinea rea, indiferentăÄ a păÄrintelui
    O asemenea atitudine creeazăÄ copiilor sentimentul căÄ sunt ÔÇ× respin┼čiÔÇŁ de păÄrin┼úii lor, ei pot avea tulburăÄri de comportament ca ostilitate, agresivitate, vagabondaj, furt. La ┼čcoalăÄ copilul ÔÇ×respinsÔÇŁ este certăÄre┼ú, brutal, nu suportăÄ sa fie pus ├«n situa┼úii de inferioritate la joc, este ├«nchis, murdar, ne├«ngrijit, respins de colegi. Nefiind acceptat nici acasăÄ, nici la scoalăÄ, copilul cautăÄ un alt grup ├«n care săÄ fie primit ┼či săÄ se simta bine, grup care de multe ori este compus din copii ai străÄzii.
    ÔÇó Atitudinea dominatoare, tiranicăÄ a păÄrin┼úilor
    Atitudinea dominatoare manifestatăÄ ├«n cadrul familiei poate fi adoptatăÄ de unul dintre păÄrin┼úi (cel mai frecvent de căÄtre tatăÄ) sau de căÄtre ambii. Severitatea excesivăÄ, cu multe rigidităÄ┼úi, interdic┼úii ├«nso┼úite de multe ori de brutalitate ├«┼či lasăÄ puternic amprenta asupra copilului. Copilul se supune mai greu unui păÄrinte tiran care ├«l amenin┼úăÄ mereu cu băÄtaia. El va manifesta o agresivitate ascunsăÄ, care se va exprima ├«n atitudinea lui fa┼úăÄ de ceilal┼úi. Copilul unor păÄrin┼úi dominatori va fi adesea nervos, iritabil, cu explozii agresive, necontrolate. Astfel de copii vor nimeri u┼čor ├«ntr-un grup antisocial, ai căÄror membri vor deveni pentru ei modele.
    ÔÇó Atmosfera conflictualăÄ ├«n familie
    ExistăÄ unele familii care, de┼či sunt organizate, se caracterizeazăÄ prin accentuate stăÄri conflictuale care pot fi de intensitate diferităÄ ┼či se pot ├«ntinde pe perioade variabile de timp. ├Än astfel de familii copiii trăÄiesc deosebit de intens orice eveniment intervenit ├«ntre păÄrin┼úii lor, cu efect special asupra personalităÄ┼úii copilului, prin devalorizarea modelului parental ┼či, totodatăÄ, pierderea posibilităÄ┼úii de identificare cu acest model.
    ÔÇó Dezorganizarea familialăÄ
    Studiile au arăÄtat căÄ, ├«n mare măÄsurăÄ, atmosfera din familiile dezorganizate, lipsa autorităÄ┼úii păÄrinte┼čti, a controlului, ca urmare a divor┼úului, i-au determinat pe copii săÄ păÄrăÄseascăÄ familia ┼či săÄ ajungăÄ ├«n stradăÄ. Divor┼úul păÄrin┼úilor este o consecin┼úăÄ a unui climat familial perturbat, cu certuri, conflicte violen┼úe, alcoolism. Copilul, martor la toate acestea, poate dezvolta tulburăÄri afective ┼či tulburăÄri comportamentale ce conduc la neadaptarea socialăÄ.

    3.3. Rolul familiei în integrarea copilului în societate

    Contactul dintre unitate ┼či cultur─â pe de o parte, ┼či copil, pe de alt─â parte, are loc mai ├«nt├ói prin persoana p─ârin┼úilor ┼či propriul lor c─âmin. Din acest punct de vedere se poate spune c─â ├«nsu┼čirile mediului familial ac┼úioneaz─â ca un alimentator ┼či ca un organizator al personalit─â┼úilor fizice ale copilului.
    Posibilitatea de a observa acas─â la el persoane care citesc, care ascult─â discuri, care c├ónt─â la pian, care practic─â gr─âdin─âritul, care fac gospod─ârie sau gimnastic─â, nu este de loc un lucru indiferent pentru copil. Toate acestea se ├«nf─â┼úi┼čeaz─â ca stimuli, ca activit─â┼úi la care el este mai mult sau mai pu┼úin asociat, ca domenii ce se deschid ├«n fa┼úa trebuin┼úei sale de explorare. Nu este deloc indiferent, dac─â tat─âl se mul┼úume┼čte s─â citeasc─â ziarul sau se dedic─â ├«n fa┼úa copilului, ori, ┼či mai bine, ├«mpreun─â cu el unei activit─â┼úi care ├«l pasioneaz─â, fie c─â e vorba de t├ómpl─ârie, de cre┼čterea porumbeilor, de pescuitul cu undi┼úa sau de arheologie; de asemenea nu este indiferent, dac─â mama se arat─â preocupat─â numai de gospod─ârie ori dac─â ea cite┼čte copilului sau ├«l ├«nva┼ú─â s─â c├ónte la instrumente.
    Exist─â, fire┼čte, familii care nu ├«i ini┼úiaz─â pe copii dec├ót ├«n unele preocup─âri obi┼čnuite sau se rezum─â s─â-i ├«nve┼úe bunele maniere, iar copilul va fi, poate, cum se spune bine crescut, dar ├«n acela┼či timp exist─â familii, care, la niveluri diferite, ├«l pun ├«n contact cu tot felul de surse de satisfac┼úie; cu tot felul de surse de valori ┼či tot felul de mijloace de umanizare, ceea ce este ideal.
    Loc de individualizare (┼čcoala) a sentimentului, a rela┼úiilor individuale, fiecare din ace┼čti termeni implic─â de la sine prezen┼úa unui cadru de referin┼ú─â, a unui sistem de valori pe care familia ├«l prezint─â copilului ┼či care este inevitabil expresia unei culturi. Familia introduce copilul ├«n lumea material─â ┼či ├«n aceea┼či m─âsur─â ├«n cea a obiectelor ┼či a manipul─ârii lor, deopotriv─â ├«n lumea activit─â┼úilor umane curente, ├«l ├«nva┼ú─â s─â tr─âiasc─â, s─â stabileasc─â schimburi cu mediul ambiant. F─âr─â acest ansamblu considerabil de achizi┼úii ┼či experien┼úe ÔÇô care cuprinde, totu┼či elemente limitative ┼či perturbatoare, este pu┼úin probabil ca educa┼úia ┼čcolar─â ar fi operant─â. Familia ├«i propune copilului modele umane pe care acesta le va imita ┼či de care se va diferen┼úia, devenind astfel, treptat, nu numai uman, dar ┼či personalitate autonom─â caracteristic─â.
    Chiar dac─â adul┼úii sunt modele fundamentale, care ├«nf─â┼úi┼čeaz─â constant copilului ├«nsu┼či scopul cre┼čterii sale, lumea nu se reduce la dul┼úi. Copilul trebuie s-┼či fac─â ini┼úierea ┼či ├«n alte raporturi sociale dec├ót cele pe care le stabilesc cu modelele sale, ┼či ├«n alte schimburi dec├ót cele pe care le practic─â cu fiin┼úe a c─âror superioritate o resimte ├«n mod inevitabil; el trebuie s─â cunoasc─â raporturile de la egal la egal. Din acest punct de vedere, aportul fra┼úilor ┼či al surorilor la ┼čcolarizarea copilului nu este probabil mai pu┼úin important dec├ót acela al p─ârin┼úilor. Faptul c─â un copil mai are fra┼úi ┼či surori, ├«l face s─â intre ├«n rela┼úii umane mult mai bogate ┼či mai diverse, ├«n compara┼úie cu copilul unic ├«n familie, ┼či anume s─â cunoasc─â experien┼úa rivalit─â┼úii, a competi┼úiei, raporturile de colaborare, de solidaritate, de ajutor reciproc.
    Familia trebuie s─â-l orienteze pe copil spre exterior, spre societate ┼či este bine ca, educatul s─â aib─â ┼či mica sa via┼ú─â social─â extrafamilial─â, camarazi obi┼čnui┼úi, s─â intre ├«n contact ┼či ├«n competi┼úie cu cei de v├órsta lui ┼či tovar─â┼či a c─âror existen┼ú─â nu o ├«mp─ârt─â┼če┼čte ├«n ├«ntregime. Un motiv pebtru care copiii de v├órst─â apropiat─â sunt importan┼úi, rezid─â ├«n faptul c─â ei furnizeaz─â unui copil sentimentul de a apar┼úine unui grup, sunt ca un barometru fidel a acelor aspecte de mod de via┼ú─â ┼či care definesc no┼úiunea de a fi sau a nu fi ├«n grup.
    P─ârin┼úii trebuie s─â ┼čtie, ┼či majoritatea ┼čtiu acest lucru, c─â nu sunt ├«n m─âsur─â s─â satisfac─â toate trebuin┼úele de ini┼úiere ale copiilor lor; ei ┼čtiu c─â au limite ┼či c─â nu pot s─â reprezinte pentru copiii lor ├«ntregul gen uman sau toat─â cultura uman─â; pe l├óng─â aceasta ├«┼či dau seama c─â un copil se poate dezvolta ┼či pe alte c─âi dec├ót cele pe care le ofer─â ei. De aceea ├«i ajut─â pe copii s─â ia contact cu vizitatorii lor, cu prietenii, cu persoane din familia extins─â (bunici, m─âtu┼či, unchi, veri), care pot aduce ceea ce p─ârin┼úii nu sunt ├«n stare s─â ofere, astfel, t├ón─ârului i se ofer─â posibilitatea de a extinde aria de fiin┼úe umane pe care le cunoa┼čte ┼či ├«i d─â ocazia s─â-┼či ├«mbog─â┼úeasc─â registrul de modele posibile de care dispune. Dar, de asemenea, este esen┼úial s─â se vegheze ca aceste posibile modele s─â aib─â valoare efectiv─â ┼či s─â se ┼úin─â seama c─â ele pot fi valoroase chiar dac─â difer─â de modelele oferite de c─âtre p─ârin┼úi.
    Pentru a promova implicarea ├«n comunitate, p─ârin┼úii trebuie s─â se asigure de faptul c─â fiul (fiica) lor sunt implica┼úi afectiv ├«n toate fazele vie┼úii comunitare ┼či pentru aceasta este necesar ca familia s─â participe ├«mpreun─â la evenimente culturale (filme, concerte, conferin┼úe) ┼či sociale. Sunt prea multe situa┼úii ├«n care un copil av├ónd caracteristici familiare pentru publicul general (de exemplu copilul ├«n c─ârucior de invalid, care nu poate vorbi, vedea, auzi, nu particip─â la via┼úa familiei ├«n afara c─âminului. Atunci s-ar pune ├«ntrebarea dac─â p─ârin┼úii nu-┼či includ copiii la evenimente ├«n afara c─âminului p─ârintesc cum ├«i vor accepta membrii comunit─â┼úii pe acest copil ca fiind egali?
    De asemenea, un mod de integrare a unui copil ├«ntr-un grup este de a g─âsi pe cineva care s─â-l introduc─â ├«n grup. Membrul mai vechi al grupului poate prin aceasta s─â u┼čureze drumul pentru noul membru. Este ├«ntotdeauna mai bine s─â ai pe cineva s─â te introduc─â ├«n grup, ├«n loc s─â ├«ncerci singur s─â devii membru venind din afar─â. C├ónd ajut─âm un copil s─â devin─â membru integrat al unui grup, trebuie automat s─â ne g├óndim la problemele pe care ┼či le pune acest copil ┼či s─â g─âsim un mod de rezolvare al acestora c├ót mai apropiat de nevoile copilului.
    ├Än cursul dezvolt─ârii ┼či devenirii sale ca fiin┼ú─â uman─â, copilul intr─â ├«n contact cu alte forme de organizare comunitar─â ├«n afara familiei sale. Dac─â familia este ramp─â de lansare pentru evolu┼úia ulterioar─â, atunci institu┼úiile ┼či organiza┼úiile cu care intr─â ├«n contact ├«i definesc cadrul social, limitele devenirii ┼či jaloneaz─â existen┼úa propun├óndu-i ni┼čte norme general valabile. ├Än comunitate exist─â institu┼úii ┼či organiza┼úii guvernamentale care-i ofer─â individului servicii de diferite tipuri: sanitare (spital, policlinic─â), educa┼úionale (gr─âdini┼úe, ┼čcoli, licee, universit─â┼úi), protec┼úie social─â, transport, etc. De asemenea mai exist─â organiza┼úii comunitare (de exemplu – biserica) ┼či organiza┼úii nonguvernamentale ┼či nonformale care se constituie ├«n grupuri de referin┼ú─â pentru membrii comunit─â┼úii oferind modele comunitare, securitatea Eu-lui, sursa de valori, valorizarea personalit─â┼úii.
    Comunitatea ├«i ofer─â copilului un set de valori dup─â care se va ghida acesta ├«n cursul form─ârii propriei sale personalit─â├ş ┼či ├«l va ajuta s─â se integreze ├«n societate. De aceea, copilul trebuie ├«ncurajat s─â ├«nve┼úe diferen┼úa dintre bine ┼či r─âu, aceasta cre├óndu-i cu timpul autocontrolul, s─â spun─â adev─ârul ┼či s─â deteste minciuna. El trebuie s─â-┼či ┼úin─â ├«ntotdeauna promisiunile, s─â se poarte cu considera┼úie fa┼ú─â de ceilal┼úi, s─â-i ajute pe cei mai pu┼úin noroco┼či ┼či mai slabi dec├ót el ├«nsu┼či ┼či s─â-┼či asume responsabilitatea personal─â pentru faptele sale. Aceasta ├«nseamn─â de fapt c─â trebuie lucrat cu copilul astfel ├«nc├ót s─â-l aju┼úi pe acesta s─â-┼či dezvolte propriul sistem de valori ┼či sim┼úul valorilor. El trebuie s─â ├«nve┼úe despre standarde, despre ceea ce este ┼či ceea ce nu este acceptabil ┼či s─â g├óndeasc─â ┼či la felul cum sunt ceilal┼úi, nu numai la felul cum sunt ei ├«n┼či┼či.
    Aspectele ┼či etapele creerii ┼či definirii sistemului de valori la copii pornesc de la protec┼úia oferit─â copilului cu scopul de a-l ajuta s─â evite s─â-┼či fac─â singur r─âu, ajung├ónd p├ón─â la apari┼úia autonomiei ┼či responsabilit─â┼úii proprii, la cap─âtul unei evolu┼úii ce are ca trepte: deprinderea, exemplul, buna ├«n┼úelegere reciproc─â, explicarea ┼či dojana, coresponden┼úa dintre g├óndire ┼či ac┼úiune, r─âspunderea comun─â, afec┼úiunea ┼či stima mutual─â, coeziunea familial─â.
    De┼či toate mijloacele educative succesive ┼či simultane aplicate ├«n cursul cre┼čterii converg sau trebuie s─â tind─â spre acela┼či ┼úel: acela al ├«nt├ólnirii copilului cu el ├«nsu┼či, al medita┼úiei asupra propriei persoane, a┼čadar, la posibilitatea pentru copil de a contribui la propria educare, la formarea prin sine ├«nsu┼či.
    Discu┼úiile ├«n grup, cele de familie, urmăÄrirea programelor educative la televiziune sunt căÄi pentru a dezvolta convingerile unui copil care trebuie săÄ ├«n┼úeleagăÄ căÄ al┼úi oameni pot avea valori diferite fa┼úăÄ de ale lui (de exemplu valori religioase) ┼či cu toate acestea trebuie săÄ le respecte ┼či săÄ ├«ncerce săÄ le ├«n┼úeleagăÄ.
    Copilul trebuie săÄ-┼či dezvolte sim┼úul moral care săÄ-l ├«mpiedice mai apoi săÄ-┼či ├«n┼čele semenii, săÄ facăÄ discriminare rasialăÄ sau ├«ntre sexe, sau săÄ fie intolerant. De asemenea, existăÄ un set de no┼úiuni pe care el trebuie săÄ ┼či le defineascăÄ ├«n cursul dezvoltăÄrii sale ┼či săÄ-┼či dea seama dacăÄ este bine ┼či ce este răÄu ├«n lucruri cum ar fi: consumul de alcool, fumatul, consumul de droguri, precum ┼či săÄ-┼či defineascăÄ propria cale ├«n ceea ce prive┼čte sexualitatea, fidelitatea ├«n cuplu, avortul ┼či divor┼úul.
    Un rol major ├«n interiorizarea valorilor la copil ├«l are modelul familial. Astfel, copilul chiar dacăÄ va afla căÄ nu e bine săÄ facăÄ un anumit lucru, dacăÄ-l va vedea făÄcut de păÄrin┼úii săÄi, ├«l va face ┼či el la r├óndul săÄu, cu toate căÄ va ┼čti căÄ lucrul respectiv nu este acceptat de societate.
    Pentru to┼úi copiii, a avea o comunitate ┼či o familie ├«n care săÄ fie implica┼úi, sunt componentele devenirii ca ┼či cetăÄ┼úeni activi. Ceea ce este important, este săÄ fie implica┼úi ├«n activităÄ┼úi obi┼čnuite cu oameni obi┼čnui┼úi, folosind toate ┼čansele pentru a deveni o parte a comunităÄ┼úii. Aceasta ├«nsemnăÄ săÄ ai contacte cu al┼úii, ├«nseamnăÄ săÄ ├«ncerci noi activităÄ┼úi, noi lucruri, dar săÄ continui săÄ te bucuri ┼či de activităÄ┼úile ┼či lucrurile vechi.
    Comunitatea nu este numai un loc pentru ├«nt├ólnirea altor oameni, ci este ┼či un prilej de a ├«nvăÄ┼úa lucruri noi.
    Pentru o mul┼úime de motive, noi avem nevoie de comunităÄ┼úi care includ to┼úi oamenii. ├Äntr-adevăÄr, o comunitate care nu acceptăÄ ┼či nu cautăÄ activ diversitatea ┼či deosebirile dintre membrii săÄi, nu este o comunitate ├«n cel mai ├«nalt sens al cuv├óntului. Nu toate comunităÄ┼úile sunt perfecte, dar ├«n primul r├ónd sunt reflectăÄri ale existen┼úei umane. Includerea ├«n comunitate nu este numai un lucru frumos la care se lucreazăÄ, este inima muncii noastre ca fiin┼úe umane.
    Iubirea reprezintăÄ o condi┼úie a integrarii. Dar, iubirea, nu este ├«ntotdeauna bl├óndăÄ ┼či tandrăÄ. Uneori ea este asprăÄ ┼či durăÄ, făÄrăÄ a ├«nceta săÄ fie iubire. Ca păÄrinte ├«┼úi iube┼čti copilul, dar aceastăÄ calitate, de păÄrinte, ├«┼úi cere săÄ fii aspru, ne├«ngăÄduitor cu to┼úi cei care ├«ncalcăÄ morala familiei. ├Äntr-un mariaj nu sunt acceptate agresivitatea fizicăÄ, infidelitatea, actele de abuz sexual, alcoolismul ori dependen┼úa de droguri c├ónd este vorba de parteneri, dar ace┼čtia, păÄrin┼úii adevăÄra┼úi, vor fi la fel de ne├«ngăÄduitori fa┼úăÄ de copiii lor. Numai a┼ča, actele, opera┼úiile ┼či ac┼úiunile lor sunt ori pot fi motivate de iubire. Doar cine nu iube┼čte, acela acceptăÄ compromisurile repetate ca mod de convie┼úuire, ca principiu ├«n educa┼úia copiilor. Dragostea trebuie săÄ ├«nfrunte. Aceasta este iubirea asprăÄ, de facto, iubirea adevăÄratăÄ. (Chapman G., 2001, pag. 76-77).

    3.4. Interac┼úiunea p─ârinte – copil ┼či func┼úia educativ─â

    Stabilitatea, precum ┼či ac┼úiunile familiei depend, ├«n mare măÄsurăÄ, de rela┼úiile de comunicare ┼či interac┼úiunea membrilor săÄi. Interac┼úiunea umanăÄ reprezintăÄ un proces de dependen┼úăÄ reciprocăÄ ┼či fundamental ├«ntre indivizi, prin care, actele unui membru se răÄsfr├óng asupra comportamentului celuilalt. (Ciofu C. apud Ilu┼ú P., 1995, pag. 173).
    Deoarece, partenerii se influen┼úeazăÄ reciproc, fiecare ├«ncearcăÄ săÄ se adapteze ┼či săÄ perceapăÄ efectele, pe care le exercităÄ asupra celuilalt. Astfel, ├«n cadrul interac┼úiunii familiale, important este confruntarea perceptive-cognitivăÄ, pe baza căÄreia ei evolueazăÄ ┼či se evalueazăÄ reciproc printr-o succesiune de feed-back-uri corectoare cu sens interadaptativ (Mitrofan I., 1989, pag. 52).
    Interac┼úiunea păÄrin┼úi-copii este un factor indispensabil pentru o dezvoltare normal a copilului, familia este un sistem de comunicare ┼či mediu de dezvoltare al copilului ├«n primii ani de via┼úăÄ.
    AceastăÄ interac┼úiune păÄrin┼úi-copii trebuie analizatăÄ numai ├«n cadrul rela┼úiilor intrafamiliale, care asigurăÄ func┼úionalitatea ┼či stabilitatea familiei. Cu toate căÄ, rela┼úia dintre mamăÄ ┼či copil este cea mai important, trebuie săÄ se ┼úinăÄ seama ┼či de celelate rela┼úii ale copilului, ┼či anume de rela┼úia cu bunicii. OdatăÄ cu apari┼úia unui copil, se realizeazăÄ ┼či o modificare adaptativăÄ a familiei. AceastăÄ restructurare a activităÄ┼úii poate duce la dezechilibrare, mama are tendin┼úa săÄ-┼či neglijeze rela┼úia cu so┼úul, sau săÄ facăÄ apel la al┼úi membri ai familiei.
    S-a consolidat ideea căÄ, a avea copii ├«nseamnăÄ a avea ┼či greutăÄ┼úi, ├«nsăÄ, ├«n mod normal, apari┼úia unui copil ar tebui săÄ reprezinte numai o nouăÄ organizare a activităÄ┼úii familiei. Copilul poate avea un rol benefic ├«n diminuarea tensiunilor dintre so┼úi, iar lipsa copiilor poate favoriza instabilitatea cuplului. Stilul interac┼úiunii tata-copil este diferit de stilul interac┼úiunii mama-copil, mama ocup├óndu-se mai mult de ├«ngrijire, hranăÄ, spăÄlare, ├«n timp ce ta┼úii sunt mai implica┼úi ├«n jocul acestora. Rela┼úia mama-copil poate evolua ├«n douăÄ direc┼úii: mama poate afi┼ča fie un comportament hiperprotectiv, fie un comportament rejectiv, de abandon psihic.
    Un comportament hiperprotectiv poate duce la o limitare a ini┼úiativei, copilul a┼čtept├ónd totul de la ceilal┼úi. El va devein hiperdependent de mam─â, va avea o autoimagine nefavorabilăÄ despre sine ┼či, ori de c├óte ori va fi despăÄr┼úit de familie, va prezenta anxietate de separare (anxietatea reprezintăÄ o stare afectivăÄ vagăÄ de teamăÄ nemotivatăÄ, de nelini┼čte, tensiune).
    Acest copil se va situa mereu ├«n central aten┼úiei, mai mult, el consider căÄ, este dreptul lui săÄ-i subjuge pe ceilal┼úi ori săÄ fie răÄsfăÄ┼úat ├«n permanen┼úăÄ. AceastăÄ atitudine de hiperprotec┼úie a mamei apare, de cele mai multe ori, din cauza lipsei vie┼úii conjugale dintre cei doi so┼úi, rela┼úia copilului cu mama ├«nlocuind comunicarea cu so┼úul. ├Än contrast cu un comportament hiperprotector, se situeazăÄ rejec┼úia copilului de căÄtre păÄrin┼úii săÄi. Ace┼čtia nu reu┼česc săÄ controleze activităÄ┼úile copilului, ├«i neglijeazăÄ trebuin┼úele. ├Än urma unor cercetăÄri cu privire la familiile cu copii au fost desprinse urmăÄtoarele concluzii: (P.Petroman, 1997):
    ´â╝ copiii stabilizeazăÄ ┼či consolideazăÄ căÄminul, ├«i salveazăÄ unitatea ┼či ├«i asigurăÄ trăÄinicia, ├«i garanteazăÄ cooperarea ┼či competi┼úia fireascăÄ a partenerilor ┼či de a atenua conflictele dintre ei;
    ´â╝ existen┼úa ┼či pesonalitatea cuplului dob├ónde┼čte verticalitate doar prin copii
    ´â╝ copiii pot asigura o atmosferăÄ pozitivăÄ, un microclimate afectiv ┼či educogen necesare unei familii.
    Partenerii trebuie săÄ ┼úinăÄ cont de modalitatea de realizare a veniturilor, de măÄrimea acestora, precum ┼či de cheltuielile făÄcute ├«n raport cu anumite trebuin┼úe, de felul, ├«n care se ierarhizeazăÄ aceste trebuin┼úe. De asemenea, este important ┼či randamentul la locul de muncăÄ, acesta fiind foarte mult influen┼úat de atmosfera familial ┼či de sistemul de rela┼úionare al partenerilor. Astfel, un climat pozitiv bazat pe rela┼úii armonioase influen┼úeaz─â pozitiv randamentul ┼či gradul de integare socioprofesionalăÄ, iar un climat negativ bazat pe stăÄri conflictuale conduce la instalarea unor stăÄri de inadaptare.
    Func┼úia educa┼úionalăÄ se referăÄ la influen┼úele educa┼úionale exercitate de căÄtre păÄrin┼úi asupra copiilor, fie prin modele de conduit, fie prin ac┼úiuni mai mult sau mai pu┼úin organizate ┼či dirijate. AceastăÄ func┼úie are urmăÄtoarele subfunc┼úii:
    ´âś instruc┼úional-formativăÄ vizeazăÄ fazele de ├«nceput ale ontogenezei, c├ónd comunicarea cu copilul este important pentru formarea de priceperi, deprinderi ┼či aptitudini;
    ´âś psihomoralăÄ, care se refrăÄ la modelele oferite de păÄrin┼úi, copiilor pentru formarea unor trăÄsăÄturi ┼či atitudini morale;
    ´âś social-integrativăÄ pentru formarea unor atitudini ┼či sentimete estetice, a unui spirit critic, precum ┼či a unor sentimente religioase
    ´âś cultural-formativăÄ
    ´âś psihoafectivăÄ, care vizeazăÄ climatul pozitiv al familiei, comunicarea ┼či sus┼úinerea afectivăÄ, de acest climat depinz├ónd trebuin┼úele de siguran┼úăÄ ┼či apartene┼úăÄ.
    ├Ändeplinirea adecvatăÄ a acestor func┼úii este influen┼úatăÄ de motive obiective (acestea ┼úin de societate-locuin┼úăÄ, loc de muncăÄ, legalitate, formarea familiei) ┼či de motive subiective, dependente de personalitatea celor doi parteneri (caracter, aptitudini, temperament).
    DupăÄ cum am subliniat, educa┼úia este cel de-al treilea factor al dezvoltăÄrii personalităÄ┼úii. Ea reprezintăÄ unul din factorii care, ├«n contextual triplei determinăÄri, ├«┼či aduce contribu┼úia specific important la formarea ┼či dezvoltarea personalităÄ┼úii, ├«n interac┼úiune cu ceilal┼úi factori ÔÇô ereditate ┼či mediu. DatorităÄ func┼úiei ┼či subfunc┼úiilor sale, caracteristicilor ei, din suita căÄrora men┼úionăÄm: caracterul organizat, con┼čtient, inten┼úional, cu un con┼úinut selectat ┼či ├«ndrumat de speciali┼čti anume forma┼úi pentru instruc┼úie ┼či educa┼úie, nu ├«ntotdeauna c├ónd este vorba despre familie, educa┼úiei ├«i revine un rol primordial de ├«ndrumăÄtor ├«n interac┼úiunea factorilor dezvoltăÄrii ┼či formăÄrii personalităÄ┼úii.

Minte-ma! Minte-ma frumos!

Pagini
 
E criza
 
Am si sponsori
 
Taguri
 
Articole inculte, cele mai...
©2011 In-cult.Info | Tema de: Elegant Wordpress Themes & data moca de Promo Items | WordPress