De cateva luni tot astept sa vina caldura, sa scot bestia din garaj. Cand in sfarsit vremea tine cu mine, constat ca nu pot pur si simplu sa ies la plimbare cu scuterica, necesitand mai intai cateva investitii: baterie noua, bec far nou, ulei de motor si, pentru ca imi place sa circul legal, asigurare.

Asigurarea imi da insa batai de cap pentru ca exista atat de multe firme, care mai de care cu preturi astronomice. Fratilor, conduc un scuter, nu un dragster! Are 50 cmc, merg cu 45 km/h, nu am avut daune in 3 ani de zile, si unii asiguratorii au tupeul sa ceara 180 lei pe 6 luni. Voi cat platiti pentru un Matiz, spre exemplu?

Navigand dupa recomandari, am ajuns pe RCA Ieftin, unde, culmea, am gasit si oferte de RCA ieftin. Completezi rapid un formular si primesti costurile politei in ordine crescatoare. Ai asistenta in timpul completarii, prin mesaje sau imagini, asadar nu ai cum sa dai gres. Cand te-ai hotarat asupra unei companii, poti comanda asigurarea, platesti online cu cardul, iar dupa confirmarea telefonica vei primi polita acasa intr-un timp foarte scurt. Din ce am citit, in Bucuresti ti se livreaza in cateva ore, iar in tara in maxim o zi. Siteul este intuitiv, cu informatii despre tot ceea ce priveste RCA-ul. Ah, si inca o chestie interesanta, dupa ce ai introdus prima oara datele tale, ti se da un cod de 16 cifre si litere, pe care ti se sugereaza sa il tii minte. Heh! Ce-i adevarat, poti sa il trimiti si pe mail, sa il tina el minte, dar mi-a starnit un zambet formularea.

Cu ocazia asta mi-am adus aminte ca trebuie facuta si asigurarea apartamentului, si am fost indrumat de un banner catre fratele geaman al siteului de mai sus, unde am gasit asigurari de locuinta obligatorii sau integrale. Aceeasi usurinta in folosire, informatii complete despre tot ceea ce inseamna asigurari, inclusiv un dictionar de termeni, iar ceea ce este important de stiut se afla in ecranul principal tot timpul.

Asadar, putem sa ne asiguram bunurile rapid si ieftin, fara ca macar sa parasim “confortul propriei locuinte”!

Cu to(n)tii avem pitici pe creieri, mai mari sau mai mici. Piticii, nu creierii. De fapt, si creierii sunt mai mari sau mai mici. Mai exact, unul mare si unul mic. Care creier mare poate fi mai mare la unii si mai mic la altii, la fel cum si creierul mic poate fi mai mic in cazul unora si mai mare in cazul altora. Asadar avem creier mare mic si creier mare mare, de asemenea avem si creier mic mic si creier mic mare. Te ajuta cu ceva explicatia mea?

Probabil ca nu. Asta e unul din multii mei pitici. Eu il consider ca fiind mic si dragut, chiar util pe alocuri, insa tind sa cred ca unele persoane din jurul meu au nevoie de o patura cand le explic cate ceva, pentru ca le las reci. Da, am ajuns sa citez din Robotzi. Revenind, recunosc ca uneori ma cuprinde un entuziasm nemarginit si ma las purtat pe valurile explicatiilor care mai de care mai elaborata si, daca habar nu ai despre ce vorbesc, plictisitoare. Dar atunci cand e cazul, pot sa structurez lucrurile si sa le expun logic, ca pentru tot prostu’. Daca e nevoie, bineinteles. E nevoie?

Nu, nu e necesar. Alt pitic se ocupa cu pusul intrebarilor. Fra’su cu raspunsul. La aceleasi intrebari, inainte sa dau ocazia celor din jur sa zica ceva. Nu se aplica si la scoala.

Am furculita mea. Si lingura mea. Nu-mi place sa le foloseasca altcineva si nu ma simt confortabil cand sunt nevoit sa mananc in lipsa lor. Au fost atent alese astfel incat sa indeplineasca un set de criterii de performanta, aspect si textura. Am si cana mea, care de asemenea indeplineste toate criteriile. Plus ca mai are si valoare sentimentala, e primita de la verisoara mea draga, cu ocazia majoratului.

Daca e sa mai pun la socoteala si modul in care traversez strada, felul in care optimizez calculatoarele pe la care ma mai opresc, desi nu sunt ale mele si nu mi-a cerut nimeni, locul unde stau in autobuz, cum corectez greselile de exprimare ale altora – incerc sa ma abtin, si aproape reusesc, gandirea orientata spre binele tuturor – de multe ori in detrimentul binelui personal, lucru care era sa ma coste si viata – ajung la concluzia ca sunt o persoana ciudata. Dar nu sunt, am doar pitici. Unii mari si… unii mici!