In pauza dintre doua cursuri foarte interesante, simteam nevoia acuta de a bea o cafea. Merg la automatul de pe holul institutiei de invatamant superior, ma asez la rand si, pentru ca cel din fata mea se tot chinuia cu monede de 10 bani si cu mai multe cafele, ma apuc sa citesc despre noua promotie de la Nescafe. Mi-au sarit in ochi urmatoarele: castiga, trimite cod prin sms, pahar gri, deci anuntul promotiei a fost conceput foarte bine. Realizarea, in schimb, e sublima, dar lipseste cu desavarsire.

In automatul respectiv nu erau pahare gri cu cod, ci pahare albe, fara niciun fel de inscrisuri sau desene. Ati observat ca in ultimul timp nici nu-si mai branduiesc paharele? Nu ca ar avea 3in1 alt gust din pahar colorat, dar parca se pierde din marca. Revenind la paharele gri, ma intreb daca nu cumva cel ce se ocupa de intretinerea automatului incearca sa isi faca siesi un bine, ca toti cei care lucreaza in “alimentatia publica” si strang capace, etichete si cutii.

Si ca promotia sa fie cu finalizare, in cazul in care da norocul peste tine – in primul rand cu paharul codat, abia apoi sa si castigi un premiu – trebuie sa pastrezi paharul pentru validare. Si atunci iti dai seama cat de aiuriti sunt cei de la marketing. Pai cum dracu’ sa pastrez paharul din care tocmai ce am baut cafeaua pe holul univeristatii, in statia de autobuz sau la sediul Politiei?! Il bag in buzunar si astept sa ajung acasa, unde il pun in vitrina? Eventual fac un robotel si il pun langa ala din pachete de tigari. Inteleg ca va e frica sa nu bage lumea coduri la nimereala, sau sa se prinda cineva de algoritmul care genereaza codul, oricat de aleator ar fi, dar asta e de-a dreptul pur si simplu idiotenie!

Nu-mi place viteza cu care evolueaza tehnologia. Ma enerveaza la culme. Si nu sunt tocmai eu dintre cei care nu prea au treaba cu ea, ba dimpotriva, insa in ritmul asta o sa raman de fiecare data “nesatisfacut”. Ma refer la faptul ca de aproape un an de zile mi-am achizitionat un laptop bunicel – Dual Core 2 Ghz, 3 GB Ram, 320 GB hdd, 15.6″, placa video asa si-asa – si acum deja simt ca este doar un browser mobil.

Ma uitam cu jind zilele astea la laptop Dell. Nu este un laptop de super clasa si, fie vorba intre noi, nici nu vad rostul de a da o avere pe ceva “exclusiv”. E un laptop mediu, cu un pret minim insa, combinatia perfecta. Nu e tocmai mobil, dar pentru un student, un inginer si, ca sa nu fiu rau, un contabil care sta mai toata ziua la birou, e alegerea perfecta datorita ecranului LED de 17.3″. Poti lucra fara probleme in toate aplicatiile, vezi clar toate detaliile, iar seara te delectezi cu un film full HD – eventual il legi prin HDMI la LCD-ul de 102cm luat in rate pe vremea cand nu era criza.

Specificatiile lui Dell Studio 1745 il plaseaza, dupa cum spuneam, in clasa de mijloc spre top, cu un procesor Intel Core 2 Duo la 2.2 GHz, 4 GB memorie RAM si un harddisk de 500 GB. Pe langa porturile obisnuite de microfon, casti, ethernet, VGA si USB, este pregatit de viitor si dotat cu un port FireWire si unul eSata. Da, asta nu va spune prea multe, cum nici mie nu imi aprindea niciun beculet la inceput. Asa ca m-am documentat si am aflat ca acestea doua din urma sunt interfete pentru periferice, cu super viteze de transfer (300-400 Mb/s). FireWire (1394) este folosit in special pentru conectarea echipamentelor video digitale, pentru a copia clipurile luuungi de la nunti – spre exemplu, iar eSata e perfect pentru a conecta un harddisk extern. Repet, totul se face la viteze cu mult mai mari decat pe USB 2.0.

Dar cireasa de pe tort sunt difuzoarele JBL si numpadul. Nu stiu cum sunteti voi, dar eu folosesc la maxim (maxim, am zis!) tastele numerice si ma descurc greu fara numpad. Si as adormi mult mai bine ascultand documentarele despre lumea marina, daca muzica de fundal ar invada camera prin JBL-urile incorporate…

Stiati ca in curand vine ziua mea? Nu-i bai, ati aflat acum. Asa ca puteti sa-mi faceti cadou un laptop nou, ca-l dau ieftin pe ITgalaxy.ro – doar 2200 lei, si va las pe voi sa pastrati jocul, antivirusul si soricelul oferite cadou de “the best it supplier“. Va las si adresa pentru a mi-l livra direct, fara sa va chinuiti sa il impachetati?

Bonjour si bine ati venit la cursul despre civilizatia occidentala, cu aprofundare pe cea franceza.
Studiu de caz: comportamentul in public.

Locul: dans le tren care circula sur le sine.
Durata observarii: 4 heures.

M-am urcat in tren din Gare du Nord, Bucharest, cu directia acasa. Tren rapid, clasa a 2-a, vagon frumos, curat, deschis – nu compartimentat. Locul meu era langa un tip care dormea, si vizavi de el un altul se uita plictisit la o sticla de apa. Plictisitul mi-a parut mie ca nu prea are fata de roman: rotunda, nas borcanat, par lucios, ondulat, lung pana pe la mijlocul gatului. Credeam ca e italian. Cand s-a trezit blondul adormit de langa mine, am constatat ca se cunosc si sunt de fapt francezi.

Au inceput sa converseze despre Bucuresti, despre vreme si apoi putin despre Constanta. Au epuizat repede subiectele astea, trecand apoi la “Ghiceste capitala”. Mi s-a parut foarte interesant, chiar aveau cunostinte bune de geografie, dar cum statele lumii se termina la un moment dat, se instaleaza iar plictiseala. Insa somnolenta le-a fost tulburata de o fata draguta ce tocmai trecuse pe langa noi. Scumpa bruneta, cu parul prins in coc, era imbracata intr-o fustita neagra ondulata, mai scurta dar nu foarte, cu o camasuta alba cu dungulite negre, decoltata, ce iti punea imaginatia la lucru, iar picioarele-i perfecte erau puse in valoare de niste pantofiori cu toc mediu. In fine, cine era atent la detalii?!

Atat le-a trebuit cetatenilor occidentali ca sa poata sa isi arate adevarata fata. Din acel moment, toata concentrarea mi-a fost tulburata de onomatopeele maimutelor, mimarea actului sexual, inclusiv a celui oral – folosind sticla din dotare, scenarii de filme porno si rasete de hahalere. Tot vagonul rasuna de mitocaniile lor! Bebelusii nu mai puteau sa doarma, inteligentii sa citeasca, babele sa barfeasca si cocalarii sa asculte manele din cauza acestor doi cocalari straini cu pretentii de superioritate. Si faceau toate astea sub protectia oferita de necunoasterea limbii franceze de catre majoritatea calatorilor.

Intr-un final, am ajuns la destinatie cu o parere total schimbata despre cat de civilizati sunt francezii. Si, din ce am inteles de la alti prieteni care au avut contact cu lumea lor, s-ar putea sa nu ma insel.