Sportlocal.ro a demarat in urma cu vreo 3 saptamani un campionat national de clickuri. Cum nu am sanse la cei 500 de euro care se dau pentru cei mai multi vizitatori trimisi, pot doar sa ma rog la bunul Dumnezeu (sau sa mituiesc organizatorii – ceea ce m-ar costa mai mult decat premiul, probabil) sa castig o suta de euro din cele cinci care se vor acorda aleator. Asa ca… click click! sa intru si eu in cursa. Multumesc anticipat!

A venit primavara, copacii au inflorit, raspandindu-si mireasma dulceaga in atmosfera scaldata de razele caldute ale soarelui si mangaiata de adierea usoara a brizei marii… Parintii au iesit la plimbare in parc cu bebelusii, pe plaja indragostitii se perinda agale, imbratisati, razand si bucurandu-se de frumusetea neprihanita a naturii…

Hapciu! Ma scuzati, sunt alergic la rahat!

» » » nu rade, citeste-nainte!

Am tot cautat hosting de-a lungul timpului, insa cat timp cel vechi a functionat acceptabil l-am pastrat. Luna trecuta insa nu s-a mai putut si a trebuit sa il schimb. Cred ca am facut o alegere buna, asa ca invit pe cine are nevoie de hosting sa se inscrie dand click pe bannerul de la sponsori.

Si daca tot aveam casa noua, am zis sa pun si o tema noua, care sa nu fie asa de obositoare pentru ochii vostri si care sa fie mai versatila. Am vizualizat sute de teme, dar niciuna nu m-a impresionat in mod special sau nu se potrivea pentru blogul meu. Intr-un sfarsit am ales-o pe aceasta, am modificat-o, adaptat-o si astazi am activat-o.

Va rog sa imi spuneti parerea despre ea, daca gasiti buguri, ce ar mai trebui modificat si alte sugestii. Si nu, fundalul acela gri dungat nu trebuie sa mearga pana in josul paginii.

P.S.: Faza cu gandirea din titlu este la misto, nu e nicio gandire noua, doar m-a facut mama poet. Toate-s vechi si noua-s toate!

Centrul Constantei, ora pranzului. Un cuplu de batrani simpatici, care se tin de mana cand se plimba si se privesc cu dragoste si dupa 45 de ani de casnicie, nu din aceia care dau coate pentru un loc in autobuz si cand vad un tanar stand jos urla “democratie prost inteleasa”, dau cativa lei unui necajit cu picioarele paralizate ce isi taraste zilele pe un fel de skateboard si cu pantofi in maini. O fetita aparent ingrijita se opreste din drumul ei, se duce la batranei si intreaba foarte inocenta:
- Da’ de ce i-ati dat bani omului aluia?
- Pentru ca este amarat… raspunde batranica cu o voce blanda, numai buna de spus povesti la culcare.
- Dar si eu si familia mea suntem amarati… zise foarte sincer si pleca al sau cap, dar pastrand contactul vizual cu bunicuta (*puppydog eyes*).

In momentul ala am batut cativa pasi pe loc, cel putin cu mintea. Nu stiu ce s-a intamplat, daca batraneii au ajutat-o si pe ea cu ceva bani, daca au stat sa ii asculte povestea si sa incerce sa ii ajute familia, cum vedem in filme lacrimogene, sau doar au dat din cap impresionati si au plecat mai departe, precum mine.

Ehe, cersetoria asta nu e asa de simpla cum crede lumea…