Ca orice fast-foodist care se respecta, am asteptat cu nerabdare sa se deschida Burger King in Carrefour. Cand am trecut astazi pe acolo am fost exaltat sa vad obloanele magice ridicate si visul devenit realitate.

Bucuros nevoie mare m-am holbat indelung la meniu. O fata ma intreaba de sub o sapca daca vreau sa comand, dar eu nu ma hotarasem inca. “Ma uit”, ii raspund eu linistit, de parca ma uitam intr-o vitrina cu ceasuri si nu puteam sa ma decid cu care mi-ar sta mai bine. Intr-un final, manat de sonoritatea lui, incerc un Whopper Jr. si imi iau si un suculet de criza. Ajung la masa si dintr-o miscare dezgolesc burgerul…

Cu pofta musc din el si… si nu se mai termina! Nu, nu micutul Whopper, ci fasia de varza pe care unii nu au stiut sa o taie. Si trag de ea, si incerc sa o rup si degeaba. Am fost nevoit sa o sorb precum spaghetele, si imediat ce am dovedit-o am constatat ca sandvisul meu s-a injumatatit. Ma risc sa mai iau o muscatura si… Ceapa ma-sii! Ce e cu pielitele pe ceapa, si astea se tin tare pe pozitie?! S-au aliat si cu feliile de castraveciori care se incapatanau sa se desparta. Pleasca de maioneza si mustar de pe mijlocul chiflei nu m-a incantat, si nici jumatatea de chifla libera de prejudecati. Singurul lucru bunicel era carnea, insa nu m-a convins ca intr-adevar si-a meritat banutii mei munciti din greu pe timp de criza.

Brusc parca invitatia de a mai pofti pe la ei, lansata de domnisoara ce abia se zarea din spatele tejghelei pe un ton de nici ea nu credea ce spune, nu mai parea atat de tentanta. Aleg oricand un kebab baban (scuzati cacofonia si, eventual, pleonasmul) de pe strada kebabagiilor si shaormeriilor, in loc de un printisor al burgerilor.

Foto: 1 – Reclama; 2 – Realitatea (Sursa foto)

La recomandarea Evz ajung pe CanCan, pentru o stire pe cat se poate de amuzanta, pe atat de trista.

Astfel aflam ca la continuarea votarii bugetului de stat s-a votat amendamentul de la pozitia 0722, anexa 3/03, prezentat de un deputat UDMR. Dupa vot, Ioan Oltean, vicepresedintele Camerei Deputatilor, a aflat ca a votat propriul numar de telefon. Partea tragicomica este ca amendamentul a fost respins in plen cu 182 voturi “contra” si 83 “pentru”.

Deci asa se voteaza bugetul tarii noastre scumpe: mainile se ridica la nimereala, cand vor sa se scarpine la subrat sau se intind dupa ce se trezesc din somnul dulce. In alte cazuri, Solitaireul sau Google Earth ii tin prea concentrati pe alesi pentru a mai putea sti si despre ce este vorba in ceea ce voteaza. De asemenea, lista de cumparaturi dictata de nevasta prin telefon este mult mai importanta decat doleantele profesorilor sau lipsurile din sistemul sanitar. In conditiile astea, ne miram de ce patria mama este infestata de coruptie, prostie si incultura?

Un tip si o tipa se intalnesc intr-un bar. Se privesc, se plac si ajung la tipa acasa. Dupa cateva pahare tipul isi da jos camasa si se spala pe maini, dupa care isi da jos pantalonii si se spala din nou pe maini.
- In mod sigur esti dentist!
- Cum ti-ai dat seama?
- Dupa cum te-ai dezbracat si te-ai spalat pe maini de fiecare data.

Dupa ce fac oamenii sex, ea spune:
- Nu numai ca esti dentist, dar sunt sigura ca esti un mare dentist!
- Extraordinar, intr-adevar sunt un dentist de succes, spune tipul impresionat de perspicacitatea fetei, dar de asta cum ai reusit sa-ti dai seama?
- N-am simtit nimic!

Daca aveti de gand in viitor sa organizati sau sa participati la un jaf, ar fi bine sa va faceti un plan dinainte si sa va luati cateva masuri de precautie. Dar cum probabil coeficientul vostru de inteligenta este mai mare de 100, lasam treaba asta urata pe seama celor incapabili.

Totusi, ca un sfat practic si demn de luat in seama, atunci cand fugiti de la locul faptei cu masina personala, sau cu oricare alta masina, asigurati-va ca aveti indeajunsa benzina! Sau cel putin, in cazul in care jefuiti o benzinarie, alimentati inainte sa va apucati de jaful propriu-zis, altfel riscati ca aventura sa se termine mult prea curand si fara sa beti macar o bere din prada… Inca un hot prost s-a dus, mai raman cateva zeci de milioane. Tam tam tam, another one bites the dust!

Doua stiri de weekend, cu si despre barbati, din lumea civilizata.

Mai intai am vazut la The Tonight Show, iar astazi am citit si in ziare, ca un american din Florida a fost prins in flagrant intr-o orgie in public. El se afla in masina personala, parcata in fata unui supermaket, impreuna cu doua foarte bune prietene, gemene. Trecatorii sustin ca la un moment dat l-au surprins sarutandu-le cu pasiune pe cele doua femei, fiind imbracat doar in chiloti. Politia s-a deplasat la fata locului si l-au arestat pe gigoloul american pentru tulburarea linistii publice. Femeile nu au facut nicio declaratie, din moment ce erau doua papusi gonflabile.

In cel de-al doilea caz de purtare matura a barbatilor, un britanic a anuntat mai intai pe Facebook ca i-a intentat divort sotiei. Aceasta a aflat de la prietenii sai despre mesajul simplu, dar cuprinzator: “Neil Brady a pus capat casatoriei cu Emma Brady”, postat pe pagina de socializare. Asta ca sa vedeti cat de dependenti de tehnologie am devenit si ce putin uman mai pastram in noi. Aviz celor care folosesc statusurile de messenger pentru transmiterea unor astfel de mesaje in loc sa bata la usa celui vinovat, de preferinta cu toporul…

Eu v-am spus dinainte sa se dea legea ca sunt monitorizat, dar voi nuuu: “Batman, Batman!“… Ei bine, se pare ca pana si in timpul examenelor sunt urmarit. Sa va povestesc, zic.

In momentul in care am fost mutat disciplinar dintr-un loc bun si calduros din fata tocmai in randul de sus al aulei universitatii, am considerat ca va fi de folos activarea blututzului, conform unor planuri puse la punct anterior. Initial nu l-am testat pentru ca mai gaseam si eu cate ceva prin cursuri, insa pe masura ce informatia disponibila scadea, ma uitam ce se intampla prin sala: idei strafulgerau, foi circulau si soapte strabateau atmosfera agitata. Stateam si admiram detasat aceasta desfasurare de forte si nu-mi veneau in gand decat versurile “Traind in cercul vostru stramt norocul va petrece, iar eu in lumea mea ma simt nemuritor si rece!“…

Trecand cu ochii peste foaia mea, am revenit brusc la cruda realitate. Era timpul sa apelez la o varianta ajutatoare. Cum lucrarea mea era doar 50% rezolvata, nu puteam sa apelez la fifty-fifty, asa ca am trecut la cea mai la indemana: “intreaba publicul”. Numai ca publicul ma intreba la randu-i. Deci si asta a fost stearsa de pe lista. Asadar variantei finale “apeleaza un prieten” ii venise sorocul.

Scriu o cerere frumoasa de ajutor, o salvez, dau sa o trimit si caut utilizatori cu blututzul pornit. “Searching for devices“… Gasit “Ion, Gheorghe, Vasile, Popeasca, ModelTelefonXY123″, numai amicul meu salvator nu era. Incerc din nou, il gasesc si pe Kara cel al carui nume nu o sa-l dezvalui, trimit si… Eroare! Din nou, eroare! Inca o data, eroare! Cu fiecare cautare insa, numarul aparatelor cu dintele albastru activat crestea, dar tot degeaba daca nu era nicio sursa de informatii. “Rahat! Las’ ca incerc mai incolo, il atentionez printr-un sms”, imi spun.

Trece timpul si zic sa reincerc. Cauta aparate… Gasit “Serviciul Roman de Informatii“! ) Hopaaa! Adicatelea suntem supravegheati si in examene? Ridic putin privirea si in acel moment un alt coleg avea de gand sa puna aceeasi intrebare ca si mine: cine e informatorul?! Cine-i securistul si tradatorul? Sau acel serviciu se ocupa de fapt cu oferirea de informatii si nu colectarea lor? Inca nu am aflat, dar il felicit pe aceasta cale pe securist coleg pentru idee si data viitoare sa faca bine si sa transmita informatia mai departe, daca tot bruiaza undele!

Indiferent de scopul tau in viata, e bine sa fii atent in scoala pentru ca nu stii niciodata cand te hotarasti sa devii spargator de banci si ai nevoie de cunostintele acumulate pana atunci…

Pentru demonstratie luam un belgian de 21 de ani si il punem sa jefuiasca o banca din Franta. In ipoteza specificam ca nu trebuie folosita metoda jafului armat. Solutia lui a fost sa faca o gaura in peretele presupus exterior al camerei seifului, pe unde sa intre, sa adune cat poate si apoi sa dispara. Cum insa nu a dat importanta matematicii (si probabil a facut scoala in Romania), a gresit calculele si a intrat in rahat. Mai exact, el a nimerit in toaleta cladirii invecinate, nu inainte insa de a se declansa si sistemele de alarma ale bancii. In cazul lui, nu stim cat de mult noroc i-a adus rahatul in care a calcat, dar politistii sigur l-au prins cu pantalonii in vine si cu capul gol…

Daca in China poti face inchisoare pentru fumat in tren, iar la noi scapi cu o amenda, putina morala sau linistit, in Arabia Saudita s-ar putea sa te doara in spate, dar la propriu.

Un sudanez a refuzat sa isi stinga tigara la bordul unei curse aeriene interne din Arabia Saudita si a fost arestat la coborare. In urma judecatii acesta a fost condamnat la 30 de lovituri de bici! Nu la inchisoare, nu munca in folosul comunitatii, nu plata unei amenzi, ci direct pedeapsa fizica.

In urma acestei decizii, cursele saudite au fost asaltate de barbati si femei ce trageau din cate 5-6 tigari. Deodata. La naiba, in puii mei!

Blog de rahat, stire de rahat: Wim Delvoye, 43 de ani, a creat o masina de rahat. Folosind enzimele si bacteriile din interior, odata ce este alimentata cu mancare pe la un capat masinaria se comporta precum un sistem digestiv si apoi elimina reziduurile, asemanatoare cu cele umane, pe partea cealalta. Sursa: EVZ

Lasand la o parte scarbosenia produsului, masina de rahat a ajuns deja la a opta versiune si este mai degraba o “masina de pus pe ganduri”, asa cum in majoritatea timpului pe buda ne vin cele mai bune idei. Dupa cum insusi artistul a declarat, scopul ei este “de a da o lovitura lumii industriale, capitalismului si brandurilor consacrate de pe piata. Dar si rahatul este o forma de a critica. Intr-adevar, imaginea lui socheaza. Dar nu este nici rasist, nici sexist, nici antireligios. Ce-i drept, cam pute… Dar ne aduce cu picioarele pe pamant“.

Cat de bine spus! Avem multe de invatat de la un rahat. In primul rand sa invatam sa fim mai toleranti, cati rahati comenteaza: “Bai, eu nu mai stau langa rahatul asta ca e prea negru!“. Apoi vom reusi sa trecem si peste barierele sociale, ca doar rahatii nu zic “Ba, tu esti facut de chihuahua, eu sunt rahat de rotweiller, mars ca te mananc!“… Mirosul are si el un rol important in educarea oamenilor: sa nu mai mergem cu nasul pe sus, ca nu mai simtim atunci cand calcam in rahat.

Si in final, o vorba de duh cu implicatii profunde: printesele nu se caca roz si frumos mirositor!

Bonus poza: cacofonie de rahat!