Eu nu sunt slujitorul Domnului, sunt fiul Lui. Nu ma numesc Iisus (cu doi “i”) si nici nu sunt un Sfant, desi port nume. Cred ce vreau, cand vreau si stiu ce si de ce cred. Pana in aceasta seara, desi auzisem multe “plangeri” la adresa purtatorilor de sutana, mi-era greu sa ma pot pronunta, si spuneam ca sunt exceptii. Tind sa cred insa ca exceptiile sunt de fapt cazurile bune. Poate am un moment de ratacire si nu cuget limpede, dar chiar nu mai conteaza. Daca esti preot, slujitor al Domnului, sutana si o facultate facuta in doru’ lelii, printre betii si preacurvie, nu inseamna ca esti stapan, si nimeni nu iti e tie slujitor.
Sa trecem la fapte concrete. Am hotarat sa merg la un concert de colinde. Am ajuns putin mai tarziu, si am stat mai in usa, neimportant. La un metru de mine, era un preot, cu un cap mai inalt ca mine, solid, barbos si arogant. Am sesizat asta de cand am intrat, insa am considerat ca nu are importanta. Dar in momentul in care se intoarce catre mine si imi spune: “Du-te si vezi daca s-a racit cafeaua aia si adu-o incoace!”. Poftim? Vorbea cu mine? Trebuia sa vorbeasca cu mine, nu mai era nimeni in preajma. “Da, e cafeaua mea aia, adu-o incoace!”. Cu tot respectul, parinte, dar ce dracu’?! Cum mama dracului imi vorbesti tu mie pe tonul ala si ma pui sa-ti aduc cafeaua? M-am spovedit cumva la matale si ma aveai la mana cu niscaiva pacate? Trebuia sa imi ispasesc canonul? Un “te rog” nu ar fi stricat, si pe un ton bland, normal, respectuos, poate ar fi fost chiar o placere. Dar dumneata ce cusur ai? Ti-ai umplut burdihanul la pomeni si nu iti mai poti misca fundul ala gras 5 metri? Ti-era teama sa nu fie cutremur cand pasesti? Ai genunchii slabiti de la cat ai ingenuncheat in fata Domnului, sau de la spovedanii in particular? Sau nu cumva vinul e de vina pentru tupeul superior de care dai dovada, parintele? Pai scuipa-ti-as in cafeluta si varsa-ti-as-o pe barba plina de resturi de la parastase! Sa ma ierte Dumnezeu, dar nu ii sunt dator cu nimic acestui fariseu. Prost am fost eu intr-un final ca am facut ce zice popa (nu ce face el). Am o bunavointa prea mare pentru oamenii printre care traim, si nu imi aduce mari satisfactii, decat sufletesti. Dar astea nu tin de foame si nici nu mai ajuta in ochii nimanui. Ba chiar e un semn de slabiciune. Si am fost slab in seara asta. Dar sa dea Domnu’ sa-mi mai vorbeasca un preot asa, sau vreun batran senil in autobuz, ca o sa le arat ce inseamna “democratie prost inteleasa” si “tineretul din ziua de azi”…

Mult mai contagioasa decat se credea. Si pe cine sa se faca studii mai bine, daca nu pe… parlamentari! Glumeam, glumeam. Pe blonde! Se pare ca exista o legatura directa intre culoarea parului si capacitatile intelectuale, dar mai mult psihologica decat fizica. O echipa de cercetatori din Franta a pus barbatii sa priveasca fotografii cu blonde, dar si cu femei al caror par era de alta culoare (brunete, satene , roscate, carunte…), iar apoi au fost pusi sa completeze chestionare de cunostinte generale. Rezultatele au fost concludente. Scorurile inregistrate de barbati dupa ce au privit fotografiile cu blonde au scazut. Ei nu erau distrasi de culoarea deschisa a parului, ci mai degraba erau condusi de stereotipul potrivit caruia blondele nu dau dovada tocmai de o inteligenta remarcabila… sau de orice fel de inteligenta. Concluzia: “Acest fapt dovedeste ca, in general, oamenii care se confrunta cu stereotipuri se comporta conform acestora”. De aceea cand vorbim cu o blonda parca ne este greu sa argumentam exhaustiv.

Stim cu totii sentimentul acela ciudat cunoscut sub numele de cod: “dor”. Ne indeamna sa facem lucruri prostesti, nefiresti, sa ne purtam inadecvat pentru statutul pe care il detinem la un moment dat. Nu ni s-a intamplat insa tuturor sa fim la munca si deodata sa luam elicopterul companiei, sa ne ducem la supermarket si sa cumparam legume proaspete ca sa ne faca mama o mancare cum numai ea stie? cum sa nu?! Cu totii am trecut prin asta. Ei bine, pilotii de pe elicopterele militare sunt tot oameni! Dar nimeni nu ii intelege… Un pilot thailandez este anchetat de fortele militare pe motiv ca, in timp ce efectua un zbor cu elicopterul, a facut o scurta oprire pe un camp din provincia Kanchanaburi pentru a-i culege mamei sale ciuperci proaspete. Desi barbatul este pilot specializat in operatiuni de salvare, superiorii lui refuza sa-l trateze cu indulgenta. “Nu e bine sa lasi elicopterul de izbeliste timp de o ora, pentru ca exista riscul unui sabotaj”, a explicat purtatorul de cuvant al armatei. In acest caz, pilotul si-a cam autosabotat cariera…

Din ciclul cele mai inculte plangeri, va prezentam un nou caz. Unul dintre cei mai cunoscuti “Don Juani” ai Germaniei, Rolf Eden, a dat in judecata o tanara de 19 ani care a refuzat sa se culce cu el. Baza reclamatiei: discriminare pe baza de varsta. Se pare ca fata i-a spus “mirobolantului” de 77 ani ca este prea batran pentru ea. Regele “expirat” al vietii de noapte berlineze din anii ‘60 spune ca petrecut toata noaptea in oras cu fata, i-a luat sampanie scumpa, i-a cantat la pian, iar cand au ajuns la el acasa, gagica i-a aruncat in fata ca e batran. Eden, care sustine ca a facut sex cu peste 2000 de femei, s-a suparat mai ales pentru ca fatuca nu a avut macar bunul-simt sa il minta frumos “nu esti genul meu”, cum fac toate celelalte profitoare. Nu stiu cate sanse exista sa se si tina acest proces, si mai ales, sa fie castigat de printul ridat, dar cert e ca se numeste discriminare. Pe baza acestui precedent, nu vom mai face discriminari in autobuz pe baza varstei! Nu vrem sa fim dati in judecata, asa ca putem ignora orice insinuare legata de tineretul si democratia urcata la cap, sau impunsaturile repetate ale burtii in umerii nostri. Nu e corect?

Dragostea la prima vedere este o adevarata provocare. Daca se intampla in locuri prea publice, exista riscul de a fi si ultima vedere. Cu toate acestea, new yorkezul Patrick Moberg a reusit sa regaseasca fata de care s-a indragostit la metrou. Cei doi erau duminica seara intr-un vagon plin, amandoi au coborat la aceeasi statie, insa fata s-a pierdut in multime. Webdesignerul de 21 de ani a creat un portret si l-a postat pe www.nygirlofmydreams.com (duce catre blogul lui), impreuna cu numarul lui de telefon si adresa de mail. Desi sansele erau mici, initiativa sa a dat rezultate destul de repede, dupa doua zile o prietena a fetei i-a trimis o poza pentru a o recunoaste. Fericit, Patrick a anuntat ca a gasit-o si ca acum asteapta amandoi sa vada ce va iesi. Ma bucur pentru el, dar nu se stie cat o sa tina. De obicei, din dragostea la prima vedere ramai doar cu amintiri, pentru ca nu se bazeaza initial decat pe “chimie” si “aspect”, ceea ce o face sa fie superficiala.
Lasand partea sentimentala deoparte, voi da curs ideii unui internaut. Hai sa facem si noi o lista cu persoanele intalnite in metrou… cersetorii, aurolacii, hotii. Mai apoi predam lista politiei!