Nu pe mine personal, ci pe barbatul caruia vocile din cap ii spuneau ca suntem nebuni toti. Toti adica un autobuz intreg. Nu mai vazusem de mult o scena de genul asta, si chiar incepuse sa imi fie dor. Drumurile zilnice cu autobuzul pana la facultate au fost destul de plictisitoare in ultimele luni. Nicio baba care sa spuna ca generatia tanara e nesimtita si ca nu are niciun viitor (ca suntem sortiti pierii si o sa ajungem in iad, stim), niciun copil care sa inceapa sa urle si sa planga si sa loveasca cu pumnii tot ce prinde, niciun “jmecher” prins de controloare care sa inceapa sa le injure si sa le imbranceasca. Cum spuneam, plictiseala… pana azi! Un nene cu fata “arsa” (probabil de soarele puternic de iarna asta, dar mai probabil din nastere), cu un fes de taran, tuguiat, s-a urcat si a inceput sa vorbeasca. Ba cu/catre noi, ba cu vocile din capul sau. “Porcilor!” isi incepe el discursul. “Voi m-ati mancat pe mine!”, continua. Ia o scurta pauza si incepe catre sofer: “Hai, ba, cat costa un bilet d-ala? Na d-acilea!”, insa soferul nimic. Nenea incepe sa bata in geamul catre sofer: “Hai, ba, fir-ai al dracu’, zi cat face ca-mi bag *bip* in gura ta!”… “Nu ma bagi in seama, *bip* in *bip*… Sa vina controlorul si sa spuna ca Nicu nu si-a luat bilet si sa ma duca la Politie, fir-ati ai dracu’ de porci! Voi m-ati mancat pe mine!!! Ziii, bah, cat face? Ia d-aici, un milion e bun?! Iaaa, ba, *biiip*!”. Intre timp, lumea din jurul sau a inceput incet incet sa se indeparteze de locul faptei si noi, cei din spate, ne abtineam cu greu sa nu zambim (de Doamne fereste!). Nebagat in seama, isi continua monologul. Vorbesc serios cand spun ca ar fi fost un comediant bun. “Ei sunt copiii mei… Nu-i asa ca sunt frumosi? Manca-i-ar tata pe ei de copilasi. Baaaaaa, asti-a copilasii mei!”, striga de zor, evident ca nu era niciun copilas. Apoi incepe sa se certe, probabil, cu sotia sa. “Dar ce, nu sunt si ai mei? Hai, na! Iesi d-aici, ca sunt copilasii mei! Arzi in iad, a dracu’ ce esti tu!”, apoi incepe un cantecel ceva legat de asta, cum ca ai sai copii sunt niste diamante, si niste safire, si asa mai departe (nu imi parea sa fi fost o melodie a artistului manelisto-lautar Guta). Imi pare rau ca nu pot sa reproduc tot, pe alocuri limbajul era mai colorat putin, si fara tonul de psihopat nu pare asa de interesant, insa cert este ca a meritat platit biletul. De ce nu face RATCu’ un contract cu el, in felul acesta s-ar mai anima drumurile monotone pana la serviciu. “Ai dracu’ porci, cu politia si controlul lor cu tot…”

The train, the train, the train is on… FIRE!!! Let the motherf’er burn! “Hahaha, buna gluma, George! De ce intarzii?”… Probabil pentru ca… chiar a luat foc trenul?!? Am luat luat Intercity (era “sageata”) din Constanta catre capitala, cu bilet mai scump decat ultima oara cand am fost (probabil s-au marit preturile de la 1 Martie, cadou de martisor). De pe la Medgidia a inceput sa miroasa in tot vagonul a fum, ca de cauciuc sau plastic. Toata lumea a observat, dar nimeni nu a zis nimic. Li s-a parut normal, probabil, ca la noi sa fie tot felul de mirosuri prin tren. Si timpul trece, dar mirosul ba! La un moment dat, se opreste trenul in mijlocul pustietatii (ulterior am observat ca era inainte de Ciulnita), si vedem un nor de fum cum ne depaseste si tot vagonul s-a umplut de “ceata”. Imediat dupa aceasta, trenul incepe sa tremure puternic: controloarea (o femeie sanatoasa, zdravana, gen Godzilla) se indrepta cu pasi repezi catre capatul vagonului sa ia extinctorul. In drumul ei furibund era sa darame o domnisoara ce se ridicase tocmai atunci. Cu greu, in ultima secunda, a reusit sa evite sa fie calcata in picioare. Toti aveam fete intrebatoare, unii putin speriati, altii de-a dreptul socati, majoritatea pusesera mana pe telefon sa isi sune familiile si pe cei dragi sa le spuna cat de mult ii iubesc si ca ii asteapta pe partea cealalta. Dupa vreo cateva minute de agitatie, se intoarce controloarea, transpirata toata. “Doamna, ce s-a intamplat? Ce era cu fumul?”… Cu o atitudine gen “Don’t worry, there’s no suga’!” ne spune: “Eh, ce sa fie, a luat foc vagonul vecin. Dar l-am stins, o sa plecam in curand…”. Ah, doar atat? Bine ca nu a luat al nostru! Nu de alta, dar nu imi place fumul. Dupa ce trenul a pornit, numai asta se discuta. Care mai de care a simtit mai devreme mirosul, care i-a zis primul colegului de scaun, care era pregatit sa puna mana sa ajute la stingerea lui si care sa fuga cat mai departe de tren, lasandu-i pe ceilalti sa arda fericiti (in eventualitatea, Doamne fereste!, in care era ceva mult mai grav). Totusi, nimeni nu stie cauza. Toti au facut presupuneri (scurtcircuit, foc pe sine, teroristi, soareci care s-au jucat cu chibritele), dar adevarul e dincolo de noi… Calatorii IC 582 din data de 23 Martie 2007 saluta SNCFR!
PS: Poza este pur demonstrativa!

Incep sa cred ca cineva ma spioneaza si imi fura ideile! Daca data trecuta a fost vorba de deschiderea usii cu telefonul mobil, acum e cu totul altceva. Un bosniac in varsta de 45 de ani a vrut sa testeze loialitatea prietenilor si rudelor. Asa ca… si-a inscenat moartea. A trimis 45 de anunturi mortuare pentru a fi sigur ca prietenii stiu de moartea sa. Dar la inmormantare nu s-a prezentat decat mama sa… Revoltat de faptul ca niciunul din cei anuntati nu s-a prezentat, le-a trimis scrisori de mustrare “fostilor” amici, spunandu-le cat de multi bani a cheltuit pentru a obtine un certificat de deces fals si pentru a-i convinge pe cei de la pompe funebre sa duca la cimitir un sicriu gol. Pare morbid si sinistru, dar barem vezi cu cine ai de-a face! Imaginati-va totusi cum v-ati simti primind scrisoare de la un om pe care il considerati mort… Senzatii tari, nu?

Se zvoneste ca prin Mexic barbatii care sunt exagerat de gelosi sau care evita sa faca dragoste (sau sex, dupa caz) cu sotiile lor ar putea intra sunt incidenta unei noi legi. Spre exemplu, barbatii care isi suna nevestele din jumatate in jumatate de ora ca sa le verifice, care le suspecteaza de infidelitate ori care incearca sa le impuna cum sa se imbrace comit infractiunea de… gelozie! Pe de cealalta parte, cei care nu le acorda atentie sotiilor sau care nu fac dragoste cu ele se fac vinovati de… indiferenta. Ce pedeapsa se poate primi pentru asa ceva? Pana la cinci ani de inchisoare! Wow! Daca traiam in Mexic si daca ma denunta iubita mea, as fi facut inchisoare pe viata pentru primul capat de acuzare: gelozie deosebit de grava cu premeditare. Totusi, pentru femei de ce nu s-ar da niste legi de genul… pentru schimbarea canalului in timpul meciului sau refuzul de a aduce berea din frigider: arest la domiciliu pentru o luna! Din nou barbatii sunt dezavantajati, si se mai spune ca noi suntem misogini…

Barbatii s-au cam saturat ca femeile sa profite de ei prin casatorie si divort. Dar ce sa faca, se supun legii, asa ca se multumesc cu jumatatea care le-a ramas din tot ce aveau. Unii insa iau aceasta jumatate la propriu. Un german de 43 de ani, ce se afla in plin proces de divort, a rezolvat cu propriile maini problema partajului. Inarmat cu o drujba si cu nervi probabil, a taiat casa de vara a familiei, facuta integral din lemn, in doua parti egale, iar apoi partea lui a incarcat-o in remorca unui tractor si a mutat-o in curtea fratelui sau. Politia nu a putut decat sa constate ca a luat doar ce i se cuvenea. Nu cred ca viitoarei foste sotii ii va placea aceasta injumatatire, dar… cui ii va mai pasa? Mai multi barbati ar trebui sa ia exemplul neamtului si sa le faca pe femei sa regrete ca nu s-au multumit cu ce aveau! Ha!

Mi-am invatat lectia. De acum incolo, cum imi vine o idee, ma duc sa o patentez inainte ca japonezii sa o fure si sa o comercializeze, iar eu sa ma aleg cu buza umflata. Este vorba despre incuietori electronice la usi ce vor fi actionate fara contact, printr-un cip instalat in telefoanele mobile. Ideea asta le-a venit japonezilor cam cu intarziere, cu vreo jumatate de an dupa mine mai exact. Am si martori si cred ca le va parea rau ca se amuzau pe seama mea cand intr-o noapte, matol fiind dupa vreo 3 sticle de Alexandrion impartite la 2 insi, ajuns cu greu in fata usii, in loc sa scot cheia am scos telefonul si incercam sa deschid usa. Am tastat codul secret format din 6 cifre, dar a naibii usa nu se deschidea! Cred ca o reprogamase mama… Pentru a fi sigur ca japonezii nu o sa imi mai fure o inventie nascocita tot in acea noapte, ma voi duce imediat sa brevetez deschiderea usii cu pastila de guma de mestecat. Si tot acum ma duc sa mai cumpar niste coniac, pentru ca ideile marete nu apar in starea de constienta!

Cu ceva timp in urma spuneam ca infractorii sunt printre cei mai prosti oameni. Mai apare din cand in cand cate o exceptie. Un hot a patruns in magazinul unui comerciant belgian de antichitati si i-a vandut toata marfa. Ca sa fie sigur ca are clienti, acesta a organizat o campanie de reduceri, scotand la vanzare toata colectia si obiecte din casa. Vecinii nu au suspectat nimic, desi magazinul nu mai fusese deschis de mai bine de trei ani. Pana si proprietarul a trebuit sa recunoasca faptul ca asta a fost un hot destept. Nu s-a mai chinuit cu dubita sa care marfa, si apoi sa stea sa se descotoroseasca de ea pe la colt de strada, a vandut-o “legal”, doar ca nu era marfa lui… Evident, se pricepe la promovare. Ar trebui astia de la “Leonardo” sa il angajeze, ca si cu reducere de 70% nu intra nici dracu’ in magazine!

O bunicuta de 74 de ani din Italia era pe cale sa inventeze un nou tip de mancare. Aceasta a cumparat o punga de cartofi de la piata. A ajuns acasa si i-a pus in apa pentru a ii curata de noroi. Printre acesti cartofi a gasit o chestie neobisnuit de grea. O grenada! Bunicuta a anuntat politia, care a constatat ca grenada nu avea cuiul si era inca activa. Probabil aceasta a fost “recoltata” odata cu cartofii pe la vreo ferma si asa a ajuns la vanzare. Autoritatile sustin ca grenada este de acelasi tip folosit de soldatii americani in Europa in cel de-al doilea razboi mondial. Aceasta a fost recuperata si detonata in siguranta. Ar fi fost interesant de stiut ce s-ar intampla cu o grenada activa daca incerci sa o gatesti… Cred ca ar fi facut piure de babuta.