Este vorba despre angajatii unui barbat din Thailanda care lucreaza la o plantatie de cocotieri, doi angajati mai speciali, si anume doua maimute din specia macacilor. Fiecare maimuta culege aproximativ 300 de nuci de cocos pe zi, de 10 ori mai multe decat un om. Omul a dat $75 pe amandoua, si-a amortizat costul intr-o luna de zile, iar apoi din banii castigati si-a trimis copiii la universitate. Asta numesc eu afacere! La noi se cam intampla invers… Toate maimutele sunt pe la facultate, si cheltuiesc de 10 ori mai mult decat castiga cei care ii intretin. Asta numesc eu prostie!

Ca un final la filmele pentru prosti, Saddam Hussein a fost (in sfarsit) condamnat la moarte pentru crimele comandate de el. In timp ce judecatorul vroia sa pronunte sentinta, Saddam tot striga ceva legat de “Traiasca Irakul” si numele lui Allah (de parca ar mai putea sa il ajute). Desi a cerut sa fie fata in fata cu plutonul de executie (precum iubitul nostru tovaras, Ceausescu), el va muri prin balanganire in streang. Sau mai bine zis, va fi spanzurat. Americanii se bucura de aceasta veste (se putea altfel?), europenii sunt mai reticenti, si pe mine nu ar putea sa ma doara mai mult in… cot. Oricum la orice sentinta la moarte se face automat apel, asa ca pana il vedem pe Saddam cu limba scoasa si balanganindu-se ca o maimuta care se scarpina la subbrat mai dureaza. Intre timp vine sesiunea, mult mai interesanta si palpitanta!

In urma cu ceva timp citeam despre o tanti care vindea o mumie pe siteul de licitatii ebay. Ciudat, chiar existau si persoane care licitasera pentru ea. Persoane la fel de ciudate, evident. In urma sesizarilor, politia americana a confiscat cadavrul mumificat, ce dateaza din secolul XIX si era un copil cu varsta cuprinsa intre 6 si 9 ani. Ramasitele acestuia au apartinut unui “colectionar”, anatomistului Allen Burns, si fusesera aduse la Facultatea de Medicina a Universitatii din Maryland. Mie mi se pare anormal sa fie interzisa vanzarea de cadavre, mumificate sau nu! Pai daca omul vrea sa iti decoreze casa cu o mumie, sau sa doarma cu ea ca sa ii tina de cald (sau de rece), de ce nu? In prezent legea permite doar vanzarea de oseminte, si acestea doar pentru cercetari medicale. Presupun ca aici se incadreaza si vanzarea de cranii catre studentii de la medicina, cranii procurate de administratorii cimitirelor pentru anumite sume, fara acordul cuiva. Ce-i mai trebuie cap, ca doar e mort, nu?!

Dar din pacate, a fost gol in poarta noastra. Ceea ce nu au reusit “galacticii”, a reusit Banel al nostru. Dar in ciuda acestui lucru, nu ar trebui sa ii tinem pica (prea multa…). Steaua a jucat nu doar frumos, ci excelent! Da, de ce sa nu recunoastem? Te asteptai ca in fata Realului , dupa ce si-au luat-o bine, sa joace mai apatic. Insa ei au jucat “de la real la real” (perla scoasa de gura la sfarsitul primei reprize de comentator). Au fost incurajati din tribune de 10-15-20 de mii de suporteri, si de sus de un suporter infocat: Sf. Petru. Daca nu era si Dumnezeu asa de ocupat cu razboaie si alte chestii, poate aveam sansa sa tina de tot cu noi si sa terminam 0 – 0, sau poate chiar 0-1. Asa este Real 1-0 Steaua. Am avut noroc si cu Cernea. Parca nu prea ne-a lipsit mutra lui Carlos. Oricum, pacat. Noroc la anul, baieti!

Inceput de luna noiembrie, asteptat cu multa rabdare de catre mine. In principal, pana anul trecut (inclusiv) avea o insemnatate mare. Acum, parca incepe sa ma sperie. 1 Noiembrie. Ziua mea de nastere. Mi s-a spus ca am aterizat (in bratele doctorului) pe la ora 13. Asadar nu m-am nascut pe intuneric ca sa fiu prost ca noaptea. M-am nascut cu mintea luminata. Au trecut 19 ani de atunci, cu bune si rele. Am trecut prin gradinita, scoala primara, gimnaziu, liceu… si acum sunt primul an la facultate. Schimbari majore de peisaj de la “generatie la generatie”. Cand eram la gradinita tot timpul luam pixuri de la mama si incepeam sa mazgalesc ordonat (ce paradox, nu?), si spuneam tuturor ca sunt la facultate. Acum chiar sunt la facultate, dar intr-un mod ciudat, tot mazgaleli scriu, numai ca acum stiu si sa le citesc (uneori…). Si daca tot suntem la capitolul facultate, o parte din colegi (pe care ii cunosc doar de o luna de zile) mi-au facut si un cadou care o sa imi prinda bine la examene (nu, nu vinul! desi m-ar ajuta in noptile de studiu…). Am fost placut surprins, si le multumesc din nou. Le multumesc si tuturor celor care si-au adus aminte, celor care si-au sacrificat somnul de frumusete si m-au sunat sau mi-au trimis mesaje pe timpul noptii, si celor care au asteptat sa ma trezesc ca sa imi ureze toate cele bune. Le multumesc si celor care imi vor ura in continuare. Si nu in ultimul rand, vreau sa le multumesc parintilor mei, fratilor si surorii mele, cumnatului, prietenilor si dusmanilor si doctorului care m-a operat (ce, George, ai fost operat?!?) si prin ajutorul caruia mai am ocazia sa imi expun aici cuvintele (despre “Moartea domnului Jorjel” veti afla mai multe in urmatoarele saptamani). Sa traiesc, sa fiu fericit si iubit! Dar mai ales imi urez SANATATEEEE (prietenii stiu de ce)!!! Sa traiesc bine!