Priviti-ne pe mine si partenera mea, dupa care luati lectii de la toti concurentii. O poza face cat o mie de cuvinte, o secunda de filmare cat vreo 20 de poze, asa ca va las sa faceti calculele despre cat valoreaza in cuvinte urmatoarele filmulete si ma opresc aici din palavragit.

Nu, din pacate nu imi apartine termenul “mutologie“. Aceasta noua stiinta a fost inventata si perfectionata de specialista Diana Spranceana (ha, ce nume “rimant”) de la siteul feminist mai jos surprins in imagini. Lasand la o parte balbaiala degetelor – imortalizata de asemenea in a doua imagine ca sa nu ne inchipuim ca prima greseala a fost doar o intamplare nefericita, mitologia populara e un pleonasm de toata frumusetea. Femeie isteata si experta in mutologie, autoarea articolului ar trebui urmatita de sefi sa vada pe ce dau banii din gand in gand.

PS: Multumesc studentei eminente Oana pentru ca nici ea nu se uita doar la poze.

Desi poate fi atat perla Monicai insăşi, cat si o reproducere precara a discursului ei de catre un ziarist cancanian – si inclin spre aceasta varianta din urma, schimbarea gen(i)ului e o greseala des intalnita in astfel de situatii. Daca in urma acestei sesizari macar unul dintre voi va folosi corect adjectivele pronominale pe viitor, pot considera ca mi-am atins scopul.
PS: Multumesc ingerului meu iubitor pentru ca nu se uita doar la poze cand rasfoieste ziarele online.

Tot respectul pentru actorul ce il interpreta pe Vadim la Cronicuta si al carui nume intreg era stiut doar de echipa si prieteni, iar pentru cel care a primit bani sa scrie minunatii pe un site de stiri cu nume de ora matinala: cumpara-ti prin achizitie un dictionar lexicografic DEX sau cauta prin “search” pe net cand mai ai vreo nedumerire nelamurita!

Si daca tot suntem la capitolul “libertate, frate, si viata dupa moarte!“, o firma din Busteni are o oferta foarte atragatoare pentru dumneavoastra in momentele de grea incercare: personal calificat adept serviciilor. Mai exact, ajutorul va este oferit de niste zombie care au trecut prin chestia asta cu moartea si stiu ce si cum e mai bine pentru mort. Daca sunteti pensionar si va gandeati sa va mutati intr-o locuinta mai mica, nu mai stati pe ganduri si puteti beneficia de reducerea de 10% pentru o garsoniera de 2 metri patrati, la demisol! Grabiti-va pana nu decedati din viata si puteti achita si in rate!

Insa daca ar fi metrul unitatea de masura pentru inteligenta, n-am avea indeajunsi submultipli pentru a evalua cunostintele indivizilor de clasa a 11-a care au debitat cu creta ineptiile urmatoare. Unul singur a fost in stare sa scrie corect. Am precizat cumva ca sunt elevi de liceu? Dar ce sa le mai ceri lor cand diriginta scrie caznica si ponpieri…
PS: Multumesc din nou profesoarei ce a fost pe faza.

Ultima poza e bonus.

[Povestea ce urmeaza a fost amanata pentru ca toti editorii de la www.in-cult.info au fost in concediu neplatit. Text de studenta provinciala eminenta corespondenta, Oana, si editat de redactor sef incult, Jorjel.]

Sa continuam de unde am ramas. Am facut cautari arheologice si am gasit o urma de viata preistorica: viata de student din provincie!

Si hai sa nu fim drastici, are si asta farmecul ei. Cum vom putea povesti cu lacrimi in ochi de la atata ras peste ani si ani: “Mai tii minte cand ni s-a facut foame si cand sa mancam am realizat ca painea era mucegaita si am spart pusculita, am mers la magazin sa luam paine cu un pumn de monede, dar pana la urma am luat bere si tigari?”.
Da, probabil ca vor fi amintiri frumoase, dar hai sa ne concentram asupra prezentului. Si ce poate fi mai interesant de discutat acum decat marea problema internationala? Nu, nu gripa porcina. Pe asta o tratam cu alta ocazie. Ei bine, da, este vorba de marea vrajeala cu criza financiara.

Sa analizam putin situatia. S-a gandit un mare destept sa arunce un zvon: “E de rau, frate!”. Zvonul a ajuns la urechea unor fraieri care s-au panicat, nu au mai dormit noaptea, nu s-au mai alimentat corespunzator si uite asa nu au mai avut grija de banii si firmele lor care, ati ghicit, au intrat in faliment. Ca prin miracol si pentru ca “spiritul de turma” e pa trend i-au mai urmat si alti panicati. Toate ca toate, problema lor… niste speriati. Sa mearga la o terapie la psiholog, la o reorientare profesionala… solutii sunt.

Revenim la ale noastre… adica la ale mele, care este.
Cum m-a afectat pe mine criza? Pai pot sa ma laud ca nu m-a afectat, ci doar ma ajuta. Cum adica ma ajuta cand toti ceilalti plang, falimenteaza si apoi se sinucid? Pai aia nu au stiut sa vada partea frumoasa a problemei. Eu, da, chiar eu incet, dar sigur, voi ajunge sa cunosc Bucurestiul mai ceva decat un bastinas care nu isi cunoaste nici propriul buzunar sau decat un nene cu taxi la super pretul de 5 Ron pe centimetrul parcurs.

De cand m-am mutat in micul meu paradis am inceput sa aplic pentru diverse posturi in domeniul studiat sau in domenii adiacente care imi plac: resurse umane, educatie.
Sunt de aproape 4 luni in Bucuresti si abia mi-am gasit un loc de munca decent. Ar fi dragut sa imi aduc aminte toate interviurile la care am fost, dar cert e ca am ajuns sa cunosc Bucurestiul numai din plimbarile astea. Pentru ca pana la urma la asta s-a ajuns: un du-te-vino de acasa pana in alt colt al orasului. Si mie imi plac plimbarile! Ar mai fi fost dragut sa pastrez toate anunturile de angajare la care am trimis un CV si o scrisoare de intentie dar nu avea Jorjel indeajuns spatiu sa le expuna.

Criteriile de selectie s-au schimbat: nu mai trebuie sa stii multe si sa fii platit bine pentru ceea ce stii. Trebuie sa stii multe, sa ai o gramada de diplome si alte hartii, eventual si o trusa intreaga de pile, si vei ajunge sa fii sclav pe plantatie si, mai presus de toate, vei fi platit al naibii de prost, la limita penibilului. Cand iti cauti un loc de munca incerci mai intai acolo unde iti place „ceva”. Vrei sa faci ceva placut pentru tine, sa fie un mediu in care sa te simti bine si, daca se poate, sa fie un „ceva” in care ai si studiat.

Imi plac copiii, imi place sa ii vad cum alearga de bezmetici pe langa mine, imi place sa ma traga de par doar pentru ca este distractiv pentru ei, iar pentru mine dureros. Am facut o facultate care se implica foarte mult in educatia noii generatii. Asa ca am zis: “Vreau sa fiu educatoare!“.
Si ce daca vreau?! Si ce daca am o diploma de licenta?! Si ce daca am niste cursuri?! Imi lipseste o hartie, una care e net inferioara celorlalte si, daca as avea-o, nu mi-ar mai trebui celelalte. Ciudat. Interesant. Si eu pentru ce am facut facultatea aia? Da, de placere, dar nimic, nimic?
Bun… Oricum copiii erau prea galagiosi, prea ar fi facut pe ei si trebuia sa le schimb scutecele si as fi fost tinta lor cand, in loc sa manance, ar fi folosit lingurile pe post de catapulte.

Imi mai plac oamenii, adica nu mi-e frica de ei. Relatii cu publicul, relatii cu clientii, resurse umane… STOP! Alta problema: aici nu imi mai trebuie o hartie din sertarul vechi al bunicii (liceu), aici imi trebuie alte hartii fara de care nu se poate. Mai sa fie! Cum asa? Pentru ca asa vor muschii lor! Bineee… Mai bine ma duc la Universitate si o fac pe ghidul prin Bucuresti ca deh, am experienta in a ma plimba degeaba pe strazile capitalei.

Si eu ce fac? Imi caut de munca pentru ca nu am bani, nu pentru ca am prea multi de dat… Am facut o facultate ca sa mi se ceara diploma de la liceu sau am facut o facultate ca sa mi se ceara adeverinte de la niste cursuri pe care ar fi trebuit sa le fac prin diverse insitutii, predate de tipi dubiosi? Si diploma aia de licenta la ce imi foloseste? Aaa… sta frumos in rama, asezata la rang de cinste pe peretele: „Astea nu imi folosesc!”. Oare de ce am fost fraiera sa ma inscriu la un master? Bine, intrebarea este retorica… Frecventez cursurile unui master ca sa mai obtin o diploma care va triumfa deasupra diplomei de licenta!

Update: de putina vreme sunt telefonista! Am luat-o pe urmele lui Jorjel, desi nu la aceeasi companie.

“Decedato, sa faci bine sa platesti! Ce, daca te-ai mutat la garsoniera de lemn crezi ca ai scapat aici? Nu, nu! Nimeni nu scapa de vigilenta mea!“. Ciudat e ca decedata are mai putin de plata decat primii doi… O fi primit vreo subventie de la cel de sus? Multumiri studentei eminente corespondente, Oana. In curand o sa trebuiasca sa incep sa te platesc…NOT!

Nu stiu daca are rost sa ne mai intrebam de ce sunt elevii atat de inculti si ignoranti atunci cand unii profesori se afla cam la acelasi nivel. Mai jos aveti o monstra de incultura, autoarea fiind profesoara de liceu. Asadar, diriginta unor elevi de clasa a 11-a stie ca mamele de stau acasa si au grija sa nu se puna praful pe televizor sunt caznice, iar un tatic este subofiter la ponpieri. Probabil concediul si-l face in Istambul si mananca numai bonboane fine, de egzemplu alea care au nume de personaj din Testoasele Ninja.
P.S. : Multumesc pentru poza unei alte profesoare, cu spirit de observatie si cunostinte de limba romana.

Daca cineva e trist si nu stiti cum sa il faceti sa isi revina, puteti incerca cu urmatorul clip. Pentru mine a functionat de cateva ori. Nu uiti de probleme, nu te ajuta sa le rezolvi, dar pentru cateva secunde iti descreteste fruntea. Pis-pis-pis!

S-au terminat vacantele, concediile platite si neplatite. Tot boborul la munca, nu la intins mana! Trebuie sa scoatem tara din groapa cu rahat nisip miscator in care ne-am afundat! Invatati si munciti pana indobitociti! La Multi Ani!

Pantaloni! Ah, stai, ai facut-o deja!

Iubiti si cainii vagabonzi? Nu, nu, gata cu iubirea ca s-au invatat. Melodia nu mai e in ton cu realitatea, cum ca maidanezii ar fi “mai cinstiti si mai lorzi”, ba dimpotriva, sunt niste javre jegoase si parsive ce trebuie adunate de pe strazi si, intr-un mod total european, injectate letal prin impuscare cu toporul pe scaunul electric. Asadar Taxi spunea bine ce spunea: “Castrati-ma, castrati-ma! Sau, daca vreti, eutanasiati-ma!”. Da, vrem!

Buuun, acum sa va explic si schimbarea mea brusca de opinie. Azi, pe la ora pranzului, frig mare, ieseam dintr-o scoala si ma indreptam spre casa. Aveam mainile in buzunar, priveam in jos si faceam pasii mici ca sa nu alunec si sa imi rup gatul. Nu am apucat sa merg 20 de metri si ma trezesc cu un caine agatat de picior. Impropriu spus “caine”, mai degraba un urs, ca nu avea nici coada.

Da, al dracului, m-a muscat, miseleste, pe la spate! Fara motiv, fara sa il intarat, fara sa latre si el inainte, fara sa apuc sa iau pozitia de sut in bot si privirea de “Ma musti, te musc si eu!”. Nu, s-a repezit direct la picior! La piciorul meu frumos de dansator, de iubitor de animale si de aparator al drepturilor acestora. M-a muscat, pe mine, cel care cand mergea cu prietenul al carui nume nu-l voi scrie (da, Cara, despre tine este vorba) il linistea si asigura ca nu o sa ii faca nimic rau cainii, ca numa’ gura-i de ei, ca latra sa se incalzeasca, ca din acelasi motiv umbla si in haite de cate sapte. Sa nu te sperii, ca nu musca! Uite ca nu e asa, a trebuit sa aflu pe pielea si pe pantalonul meu! E bine ca nu mi-a dat sangele, mi-ar fi fost teama sa nu turbeze…

Eh, gata cu bunatatea, sprayul paralizant cred ca poate fi folosit la nevoie si pe ei, nu doar pe talhari, tarfe si martorii lui Iehova.

In fiecare perioada a anului trebuie sa iti dai seama ca e momentul sa faci sau sa incetezi sa faci anumite lucruri. Primavara oferi floricele fetelor frumoaselor si mamicilor, vara mai renunti la haine si cresti numarul dusurilor – spre binele tuturor, toamna ar trebui sa porti cu tine umbrela mai des – stii ca exact atunci cand o uiti acasa o sa ploua cel mai tare, si iarna… eh, iarna, ar fi cazul sa realizezi ca trebuie sa renunti la a mai merge cu scuterul!

Da, stiu, George, ca te-ai obisnuit sa mergi cu el peste tot, ca te urci si ai plecat, ca te strecori prin trafic – cu speranta ca nu o sa se strecoare un gipan peste tine – si ca il parchezi usor. Sari de pe el, armezi alarma (ha!), jefuiesti banca si imediat sari inapoi pe el si demarezi in tromba. Da, e foarte util si practic. Ai mers toata vara cu el. Ai avut si o toamna blanda in care ai putut sa te bucuri de libertate, frate, si viata de noapte. Ai putea, totusi, la 0 grade Celsius, sa il lasi pe scuterica sa hiberneze? Eventual sa il mai pornesti din gand in gand ca sa nu ii moara? Bateria, care este.

Nu, nu pot. Asa ca ieri, intr-o zi uscata cu 2 grade la soare, m-am hotarat sa economisesc niste bani si timp si sa plec cu furia rosie sa rezolv treburile pe la banci, casierii si patiserii. Aveam pe mine blugi subtiri, o bluza subtire, o vesta si geaca de baiat rau, adidasi in picioare, casca ce de mult nu mai e etansa, manusile de piele si oole in stomac – de frig ce era. Si am pornit… si rau am facut! Vantul mi-a terminat genunchii si dupa 5 ore de stat in plapuma tot reci erau. Spatele mi-a intepenit, desi de el am avut grija cat de cat. Am intrat in banca si am vrut sa salut o cunostinta, insa nu puteam sa articulez deloc cuvintele. Aveam un zambet tamp si, pe masura ce se dezgheta fata, muschii mi se contractau involuntar. Persoana cu care comunicam nu prea intelegea ce spuneam, desi eu ma straduiam sa fiu coerent, astfel ca s-a incheiat repede conversatia.

Update: Drept dovada ca ieri a fost un pic cam frigulet, astazi a inceput sa ninga. Nu, nu m-am mai incumetat sa ies azi cu scuterica sa fac drifturi pe sosea. Are si inconstienta mea limitele ei.

La cate prostii auzi in mijloacele de transport, de la mistourile ieftine ale baietasilor smecheri – dar prea saraci sa isi cumpere masina, insa ei este nambar uan – si pana la elucubratiile pustoaicelor de liceu, un asemenea afis este impetuos necesar si ne-ar scuti de multa poluare fonica si, mai ales, psihica, daca ar fi impus prin lege si vegheata respectarea lui cu echipe de jandarmi. Desi urasc distrugerea intentionata si stupida a oricarui tip de proprietate, publica sau privata, doar de data asta spun: cinste lor, cinste lor, cinste vandalilor! [Pozat de studenta corespondenta Oana. Multumesc!]

Failblog a publicat lista celor mai mari ratari ale anului ce se apropie de sfarsit. Uitati-va si minunati-va! WIN!

Nu am mers niciodata cu avionul, asa ca nu stiu daca imi place sau nu, insa imi doresc sa aflu. Si ca sa nu mai stau sa caut pe siteul fiecarui transportator ofertele, cum am facut candva, o sa le consult pe toate pe aerolines.

E un site dragut de rezervari online, placut la ochi si usor de utilizat. Poti sa compari preturile tuturor operatorilor pentru diferite curse si sa alegi ce e mai bun. Evident, si ce e mai ieftin. Ce mi se pare interesant e ca daca nu gasesti sau nu te descurci, un consultant poate cauta pentru tine si apoi iti trimite cea mai buna oferta. Pe langa toate informatiile necesare legate de transport, poti accesa si detalii despre atractiile turistice din zona.

Si ca un sfat, fiti cu ochii pe sectiunea de stiri daca vreti sa gasiti superoferte. Spre exemplu, Tarom a pus la dispozitie zboruri catre Salzburg la pretul de 152 Euro calatoria dus-intors, cu transport gratuit pentru echipamentul de schi. Aruncati o privire si pe acolo, daca nu v-ati hotarat inca unde mergeti de sarbatori.