Nu sunt mare fan al conflictelor si incerc sa le evit pe cat posibil. Si pentru asta exista cateva solutii, ultima fiind fuga. Daca totusi startul e independent de tine, urmeaza ameliorarea lui prin diverse tehnici de supravietuire in salbaticie. Dar ar fi bine ca cel ce il porneste sa aiba in vedere cateva reguli de bun simt, spre binele sau.

Una din reguli ar fi ca numarul conteaza. Nu toti sunteti Jackie Chan. Orice persoana in plus inseamna o lovitura in plus. Cate lovituri din directii diferite poti bara simultan? Una? Doua? Trei? Dar opt?
Marimea conteaza. Daca prietenii tai te numesc “schelet ambulant”, ar fi o idee buna sa nu te dai mare pe langa cineva care chiar este masiv, sau macar mai mare decat tine, daca nu cunosti cel putin o arta martiala. Faptul ca ai vazut Karate Kid nu se pune la socoteala.
Si cea mai importanta regula, din punctul meu de vedere: nu o cauta cu lumanarea! Nu isca probleme acolo unde nu e cazul, doar ca sa te afli in treaba. Vrei sa vada baietasii tai cat de jmeker esti? Sa te admire femeia ca ai cojones mai mari decat creierul? Ce e cu dorinta asta cretina de a nascoci motive de scandal?

Drept exemplu negativ va voi prezenta o scena recenta petrecuta in fata la Tomis Mall. Eram cu Little Bro, Little Cousin si cativa anonimi (a se intelege persoane fara blog) si tocmai ce ieseam din mall ca sa fumeze si baietii o tigara. Am iesit prin lateral, pe unde nu e usa rotitoare. Grupul nostru iesea si un cuplu incerca sa intre, dar cum noi eram unul dupa altul, a trebuit ca cei doi sa astepte. Imediat ce am iesit, vazandu-ne de ale noastre, un tip periculos vocifera: “Ce, baiete, esti smecher? Ma imiti? Ai vreo problema? Zi, te crezi tare?“.

Eram toti “wtf?!”. Si prin toti ma refer la 8 insi. Periculosul care a incalcat toate regulile – un gagiu frate cu batul de la mop, cu maiou putin cam labartat la gat si bagat in pantaloni si probabil purtand slapi – a indicat mai exact cu cine avea treaba. Prietenul nostru vizat era neatent, cat noi inca incercam sa ne lamurim ce pusca si cureaua lata vrea ala. Cica atunci cand a iesit din magazin, colegul nostru l-a imitat cum tusea. Poftim?! Omule, esti prost? Apoi isi directioneaza privirea ucigatoare inspre Little Bro ca vorbea in numele “imitatorului”, ca un avocat. Intre timp, toti ne apropiam de el. Colegul explica si el cocalarului ca nu l-a imitat nimeni, nici macar nu l-a vazut vreunul cand am iesit, nici nu l-am bagat in seama. Mai are loc un scurt schimb de replici si observ cu coada ochiului cum iese si prietena individului afara sa il traga de maneca invizibila. Intr-un final isi cere scuze, dar tot pe un ton superior, si se afunda in analele magazinului. Dupa ce a plecat, Lil’Bro a pus intrebarea fireasca: “De ce nu l-am batut p-asta?“. Poate pentru ca suntem cu cel putin trei trepte pe scara evolutiei deasupra lui… si pentru ca urmatorul film trebuia sa inceapa si nu toata lumea avea timp de declaratii pe la politie. Imi si imaginez cum ar fi sunat stirea: “Opt tineri s-au napustit din senin asupra unui barbat si l-au snopit in bataie de fata cu nevasta“.

Delfinul Mark, vedeta Delfinariului din Constanta, a sustinut ieri ultimul sau spectacol, in jurul orei 15. Mark a decedat in urma unei hemoragii pulmonare, la ora 23:46. Sa-ti fie apa usoara, Mark!

“Mark a murit ca un erou, şi-a ţinut toate spectacolele şi abia aseara după ora 23:00 după ce a rămas singur, a eşuat pe platforma de la marginea bazinului şi şi-a dat ultima suflare”, a declarat în această dimineaţă pentru EVZ directorul Complexului Muzeal de Ştiinţe ale Naturii Constanţa Adrian Mănăstireanu.

Cititi: EVZ si Delfinariu

Nu e o noutate ca portiile de mancare din unitatile responsabile cu alimentatia publica devin din ce in ce mai mici. Mai demult scriam despre suberecul cu carne precum economia: sublima, dar lipseste cu desavarsire. Dupa o perioada in care am incercat sa privesc mai indulgent incercarile comerciantilor de a ramane pe linia de plutire, imi dau seama ca nu am de ce sa imi fie mila de ei: profita de pretextul crizei ca sa isi bata joc de clienti.

Eu nu sunt tocmai cel mai pretentios client. Ba dimpotriva, cred ca sunt printre cei mai rabdatori si intelegatori. Am trecut cu vederea multe nereguli, am iertat diverse scapari ale ospatarilor si am asteptat mai mult decat ar fi suportat oricine. Nu mi-a adus nimic altceva aceasta atitudine decat alte neplaceri, dar poate primesc macar un punct pentru marele meci de dupa apocalipsa.

Ce mi-a declansat acum indignarea? Pai sa va povestesc cum azi eram lihnit si avand o pofta nebuna de mititei, zic sa merg in raiul evazionistilor fiscali gratarelor din Constanta: Satul de Vacanta. Si ca sa nu ma duc oriunde, ma indrept spre Cuptorul cu Placinte, un loc renumit si unde mai mereu e coada, deci ceva bun sigur fac si ei. Imi astept randul si comand:

• mititei – 6 x 0.65 = 3.9 lei
• cartofi prajiti – 1 x 1.5 = 1.5 lei
• chifle – 2 x 0.5 = 1 leu
• salata de varza -1 x 1.5 lei = 1.5 lei
• mustar

Total: 9 lei. Daca facem calculul, reiese ca o pleasca de mustar costa 1.1 lei. Deci mustar d-ala fara nume, cumparat la galeti de 5 litri la preturi de nimic este taxat exemplar. Stiu ca e afisat si pretul mustarului acolo, si sigur nu e 1 leu, o sa ma uit mai bine data viitoare. Oricum am platit in plus. Sau furculita de plastic, cele doua scobitori si gramajoara de sare se platesc si ele? Nici macar nu e prima oara cand imi spune o suma mai mare decat cea corecta. Dar nu e vorba de bani, ca si daca imi dadea rest 0.5 lei nu ii luam. E vorba de respect, de corectitudine, de… geaba.

In fine, asta a fost doar asa, ca fapt divers. Surpriza mare a fost cand am vazut ce inseamna portia de 150 gr de cartofi prajiti: puteam sa numar paiele pe degetele de la maini, si sa imi si ramana unul mijlociu de indreptat catre cine il merita. Aia mici se rusinasera si abia se mai zareau in farfurie. Nu aveau mai mult de 5 cm in lungime si erau subnutriti. Gustosi, dar mult prea schilozi.

Inteleg, nu e tocmai un restaurant, nu am platit o caruta de bani, dar in ritmul asta o sa ajungem sa platim doar ca am trecut pe acolo, fara sa mancam nimic. Pe timp de criza nu ar trebui sa creasca portiile si sa micsoreze preturile? Nu, ca gura lor tre’ sa manance si mai mult ca inainte…

Cercurile din lanurile de cereale au diverse explicatii. Preferata tuturor este cea a extraterestrilor care isi anunta prezenta printre noi, urmata indeaproape de farsele care vor sa darame prima teorie. In tara noastra de vina sunt pufuletii optimisti, iar in Australia animalele. Si ce alte animale ar putea sa fie vinovate decat reprezentantele acestui minunat continent: marsupialele.

Mai precis, cangurii pitici din Tazmania navalesc in lanurile de mac, cultivat legal in scop medicinal pentru obtinerea opiumului – dar din care se produc si droguri precum heroina, si mananca semintele. Drogatii astia mici si-ai dracu’ alearga apoi de nebuni in cercuri prin culturi pana creeaza adevarate opere de arta extraterestra. Deodata, brusc, corpul lor mic si creierul cat o piersica cedeaza, exact cum fac eu dupa ce beau energizante sau multe cafele. Fermierii din zona au spus ca si oitele mai consuma seminte narcotice si prezinta acelasi efect: mersul in cerc.

Sursa: BBC News

Nimeni nu a zis ca o casnicie este o treaba usoara: trebuie multa intelegere, iubire si respect deopotriva. Dureaza destul de mult pana ambele persoane sunt pregatite sa isi asume aceasta responsabilitate si, cand in final o fac, poate sa dureze mai putin decat v-ati inchipuit.

Un cuplu polonez din Germania sunt cel mai bun exemplu pentru cazul acesta. Femeia de 34 de ani si barbatul de 50 au inceput sa se certe, iar acesta din urma a vrut sa ii taie din par cu un cutit de bucatarie. Femeia a reusit sa cheme politia si sa il opreasca pe omul nervos. Acestia s-au despartit la doar cateva ore de la momentul cununiei, spunandu-si ca nu mai vor sa se vada unul pe celalalt, existand si un ordin de restrictie in acest sens, acceptat cu senitate de barbat.

Au mai existat totusi doua incercari telefonice de reconciliere, insa au esuat. In aceste conditii, mirele si-a petrecut noaptea nuntii intr-un adapost pentru cei fara locuinte. Banuiesc ca luna de miere se anuleaza, nu?

Sursa: Yahoo! News

Acest articol este unul lipsit de metafore, mistouri ieftine si injuraturi subtile.

Deschid de dimineata siteurile de stiri, sperand sa citesc ca politistii rutieri corupti din Constanta au fost condamnati cu executare, si aflu ca Michael Jackson a decedat. Regele muzicii pop, superstarul, omul de show ne-a parasit la varsta de 50 de ani din cauza unui smooth criminal: stopul cardiac, cauzat probabil de analgezicele puternice luate pentru durerile de spate. A lasat mostenire melodii precum “Thriller”, “Earth Song”, “Billie Jean”, “Smooth Criminal”, “The Way You Make Me Feel” si multe altele, vandute in sute de milioane de copii in intreaga lume.

Fetele mai slabe de inger nu rezistau in fata emotiilor care le copleseau atunci cand concerta si lesinau, toti baietii incercau sa imite figura cu picioarele pe varfuri, o mana intre picioare si cealalta in sus si celebrul: “Uu!”. Pe la showuri de talente erau multi care il imitau pe MJ, altii au inceput cu un stil asemanator cariera muzicala sau au adoptat diferite parti din coregrafiile lui sau stilul vocal.

Orice ar zice orisicine despre viata lui personala, nu ne pasa. Ca a facut si a dres este irelevant. La fel ca si in cazul lui Mihai Eminescu, genialitatea consta in ce a creat, nu in ce a facut in privat.

Odihneasca-se in pace!

Bai bizonule care esti, cine pusca si cureaua lata ti-a dat carnetul? Am intalnit multi bizoni in trafic, dar parca tu esti taticul lor!

Eram cu furia rosie si stateam ca tot omul la semafor. Se pleaca, se merge in coloana pe doua benzi. Trec de un sens giratoriu si in stanga mea apare un Cielo. Strada isi micsora dimensiunile din cauza masinilor parcate, dupa care inainte de urmatorul semafor banda din dreapta se reintregea pentru mers in fata, cealalta pentru la stanga. Soferache forja masinuta in speranta ca poate sa se incadreze in fata mea, insa nu avea nici loc si nici viteza necesara, asa ca pana la urma s-a multumit sa se uite la stopul meu.

Plecam si de la semaforul asta, se merge in coloana, dar bizonul e frustrat ca trebuie sa stea in spatele meu si probabil se astepta sa ma dau mai pe marginea drumului, cea plina de gropi si gauri de canalizare adanci de 15 cm. Tot se da inspre stanga, imi mai face si faruri, eu imi pastrez locul pe banda. La un moment dat pare ca s-a eliberat contrasensul si cretinul se baga in depasirea coloanei. Ceea ce nu a observat dobitocul e ca sensul invers era liber pentru ca masinile se oprisera la trecerea de pietoni, ca si noi – fraierii – de pe sensul sau. Bizonul a observat in ultimul moment doamna care traversa strada si a calcat frana, oprindu-se cu putin inaintea trecerii. Norocul a fost si ca tanti s-a asigurat si s-a oprit inainte sa ajunga in zona de actiune a masinii. Si daca nu intra in pieton, prostul intra in masina din fata, oprita regulamentar la trecere. Sau in masina de pe banda lui initiala, incercand sa il evite pe cel din fata. Sau ii lovea pe toti, pe rand. Pietonul primul, apoi masina din fata si ricosa in cea de pe sensul nostru.

Ce mama dracului cauta oameni d-astia in trafic? De ce nu se pot abtine de la astfel de grozavii? Daca se circula in coloana inseamna ca exista vreun motiv, ca daca era totul in regula s-ar mai fi gasit doritori de depasiri. Si care e problema cu a sta in spatele unui scuter? Mi se vede crapatura fundului? Iti intra fum pe aerisire? Iti arunc noroi pe parbriz? Viteza legala nu e indeajuns de mare pentru Stig-ul din tine? Hoo cu tata!

Bunicul, cu un nepot pe un genunchi, cu altul pe celalalt, incepe sa le povesteasca acestora din tineretile lui:
- Ei, dragii lu’ bunicu’, vedeti voi pusca aia? Am fost odata cu ea la vanatoare. La un moment dat vad un mistret MAARE. Ochesc, trag si il dobor. Fiind asa mare nu aveam cum sa il car, i-am taiat o pulpa, am pus-o pe umar si am mers mai departe. Deodata imi apare alt mistret, mai MAAARE. Ochesc, il dobor si pe asta. Iau cutitul si tai o pulpa, ca nu aveam cum sa il car, si o pun pe celalt umar…
Intervine bunica:
- Bunicule, ti-ai luat pastilele?
Ia bunicu’ pastilele si se intoarce la nepotei:
- Asa dragii lu’ bunicu’, unde am ramas?
- Ai pus o pulpa pe un umar, una pe celalalt…
- Aaa, asa, o pulpa pe un umar, una pe celalalt… am apucat-o de mijloc si i-am dat la buci pana dimineata.

Astazi am primit in casuta postala o notificare conform careia apar in evidentele Administratiei Finantelor Publice ca am realizat venituri din activitati independente si ca nu am depus declaratia privind aceste venituri. Daca nu depun in termen de 15 zile declaratia, imi iau si amenda.

Nu poate omul sa faca putina prostitutie intelectuala fara sa plateasca impozit…

Unii pur si simplu s-au nascut cu, ori au fost invatati pe parcurs sa manifeste, o posesivitate aparte pentru bunurile mobile si imobile. Astfel se revolta la fiecare incalcare minora a dreptului, chiar daca nu ii afecteaza cu absolut nimic in momentul acela, asupra unui spatiu de parcare, spre exemplu.

In timp ce eu imi parcam bestia, in apropiere doua fete de vreo 10 ani discutau despre teoria relativitatii, transcendentalitatea in filozofia lui Kant si inovatia miscarii finale in Simfonia a IX-a a lui Beethoven. Si cum vorbeau ele despre nota 6 la Stiintele Naturii, ce zicea horoscopul si ultima compozitie a lui Moga, o masina parcheaza in fata garajului uneia dintre fete. Respectivul sofer nici nu oprise motorul, nu iesise din masina ca sa dea de banuit ca are de gand sa o lase acolo, dar fata pune mana pe telefon – ca acum au telefoane de la 6 ani – si isi suna mama, zicand pe un ton foarte ridicat:

- Mama, cineva si-a parcat masina in fata garajului nostru! E un Renault caramiziu, cu un nene la volan. Cine e prostul si nesimtitul si porcul si impertinentul care isi permite sa faca asa ceva?!
- Ai nimerit-o, draga mea. E seful tatalui tau…

De fiecare data cand cineva generalizeaza despre o tara, o zona, un oras sau un cartier, si implicit despre locuitori sau doar o parte dupa sex, rasa si nivel de prostie – pentru ca nu prea se mai poate vorbi de nivelul de inteligenta – toti deontologii sar si comenteaza ca e gresit, ca nu e adevarat, ca sunt doar “rautaturi” si se incearca discreditarea unei comunitati prin prezentarea nu a majoritatii, ci de fapt a unei minoritati. Hapciu! Ma scuzati, sunt alergic la vrajeli.

Ce se zice despre americani? Ca sunt grasi, urati, inculti si superficiali. Nu toti, majoritatea. Nu voi cita studii, interviuri si alte dovezi covarsitoare. In schimb, va voi relata un episod din vizita mea la unguri.

» » » nu rade, citeste-nainte!

- Cioc-cioc!
- Cine e?
- Marean.
- Care “Marean”?
- Care este!

Greu se mai gaseste cate un banc pe care nu il stiu, dar pe asta care este recunosc ca nu l-am auzit pana astazi.

“Si-asa-mi vine cateodata
Sa pun mana pe o piatra,
Sau cutit, pistol, topor…
Ca imi vine sa-i omor!”

Inspiratia pentru catrenul de mai sus m-a lovit ca trenul imediat dupa ce am scapat de o situatie limita in care m-am aflat cu putin timp in urma. Confuzi? Sa va explic.

Ma indreptam spre casa cu scuterica pe stradute paralele cu cele principale, ca sa evit traficul. Si cum circulam eu regulamentar, in plina zona rezidentiala “premium” – cum le place locuitorilor de pe acolo sa spuna, prind in fata o caruta. Da, chestie d-aia cu 4 roti, un cal putere si un bou, in zona unde pretul pe metru patrat la imobiliare este cu 50% mai mare decat la mine. Revenind, nu aveam cum sa il depasesc asa ca zic sa ii tai calea si o iau pe prima la dreapta, apoi la stanga si imi dau seama ca am facut o alegere proasta cand in fata unei curti vad probleme. Mai exact, o satra de vreo 15 magicieni experti in facutul lucrurilor sa dispara, partea cu aparutul nu au invatat-o inca, ce se intindeau pana in mijlocul strazii. In jurul lor roiau vreo 2 puradei cu biciclete.

M-au ginit de la distanta si incepusera deja sa isi faca planuri pentru cum vor imparti scuterul meu. E momentul sa accelerez, zice mintea mea in gandul ei, daca tot ma duc barem sa o fac cu stil. Insa aveau strategia bine pusa la punct: gropile, pustanii, carutasul – toti faceau parte din treaba asta murdara. E un complot, va spun, un complot!

Si cum zburam eu cu senzatie majora, 40 la ora, evit doua gropi si o mana, trec de primul biciclist si vad ca strada mea se termina in strada carutasului care venea in tromba. Si uitandu-ma dupa cai maro pe sosea, uit de cel de-al doilea biciclist neatent, ca doar nu trebuie sa beleasca el ochii cand intoarce in mijlocul strazii ca e strada lui, manca-ti-as! In ultima clipa intorc privirea in fata, sa vad daca am loc sa ma strecor printre cal si o eventuala masina parcata, si il ochesc pe cretinel. Din spate auzeam deja strigate de lupta: “Baa! Hoo! Zgura ma-tii!” – ca asa e in tenis. Pun frana si ma opresc la un metru de el. Am dat din cap dezaprobator si am demarat. Noroc ca nu mi s-a oprit motorul!

Ce se intampla daca totusi il loveam pe retardatul ala mic? Mai ajungeam sa povestesc cuiva ca nu am fost eu de vina, ca circula carute prin mijlocul orasului si ca anumiti cetateni atenteaza la integritatea noastra morala, corporala si materiala in mod constant de atata amar de vreme, dar situatia nu se schimba? Probabil ca nu, si-asa-mi vine cateodata…

Da, cu totii avem ceva cu motociclistii care tin sa arate cat de smecheri sunt ei si ce cascadorii stiu sa faca. Mai ales avand in vedere ca majoritatea nu au experienta pentru stunturi, avem voie sa ne amuzam cand cate unul o pateste mai usurel, precum prostul din clip care incearca sa faca un burnout. A se remarca geniala replica: “Nu are marsarier“. Morala: “Prost sa fii, noroc ca esti!“

Gasit pe: Scuteristi.ro

Va mai uitati uneori prin lista de messenger si vedeti pe unii “busy”, pe altii “not at my desk” si pe restul “idle”. Si cei din urma sunt inactivi de doua minute, de o ora si, in rare cazuri, de cate 12 ore – pentru ca omu’ se duce la somn si lasa torrentul sa downloadeze porn ultima distributie de ubuntu.

Insa tovarasul scuterist intrece orice limita: “idle” de 37 zile, 6 ore si 18 minute! La naiba, in puii mei! Nu ti-a murit soricelu’ de plictiseala?